De la Prislop

motto: Cine are ochi de văzut să vadă!

„Ce puteţi face pentru a vă proteja de noul virus gripal? Evitaţi spaţiile aglomerate…” Nu vă amăgiţi! Dumnezeu şi sfinţii Săi nu se lasă însă batjocoriţi! N-am văzut la Prislop măşti de nici un fel: nici din cele fariseice şi nici din cele anti-porcine (anti AH1N1)! Am văzut în schimb multă credinţă!

Părintele Arsenie Boca nu cred că mai are nevoie de canonizare

Toată ţara românească îl slăveşte deja ca pe un sfânt. Dacă la înmormântarea lui au fost prezenţi 30 de preoţi, astăzi, după douăzeci de ani, tot cam atâţia n-au mai avut loc lângă cei 60 ce au liturghisit cu PS Daniil Stoenescu pentru cei 40.000 de credincioşi veniţi din toată ţara să se-nchine la mormântul „Sfântului Ardealului”! Au fost atât de mulţi închinători, încât cei care au ajuns abia pe la ora zece dimineaţa (mulţi au venit chiar cu o zi mai devreme!), au fost nevoiţi să-şi lase maşinile şi autocarele tocmai la ieşirea din Haţeg şi să mai facă vreo 15 km străbătând pe jos ogoarele Silvaşelor ca să ajungă la Prislop. Profeţise părintele odată, mai demult, că „se vor umple de oameni dealurile acestea cândva”! Am vorbit pe drum despre părintele Arsenie cu moldoveni, bănăţeni, olteni, ba chiar şi cu o sud-americancă (stabilită-n Bucureşti)! Am văzut pelerini tineri şi bătrâni, familii cu prunci care abia învăţaseră să meargă pe picioare, ologi şi surdo-muţi, studenţi şi liceeni, bunici cu nepoţi; oameni ai acestui neam, care aveau credinţă şi evlavie mare la părintele Arsenie Boca. Toţi ştiau vorbe şi ziceri de-ale părintelui Zian, alţii mai trecuţi prin viaţă, aveau chiar şi amintiri cu el. Am stat patru ceasuri la rând ca să ajung la mormântul părintelui, dar parc-au fost zece minute!-îmi mărturisea doamna Vâlcea. A fost bine şi că ne-a făcut părintele să mergem câţiva kilometri pe jos: în felul ăsta nu ne-am pierdut plata!-zicea părintele Florin.

Şi părintele Crăciun Oprea are aduceri aminte despre părintele Arsenie

(Doar e abia cu 15 ani mai tânăr decât cuviosul!). Om cu multă educaţie creştină (ba chiar şi ne-creştină, fiindcă a fost reeducat un an la Piteşti, de către Ţurcanu şi Bogdanovici!), duhovnic mult căutat în Ardeal, părintele Crăciun nu şi-a pierdut umorul nici la cei 84 de ani, pentru că, spune el, „indirect, chiar părintele Arsenie mi-a dat voie să mă-ntovărăşesc cu un umor de bun simţ. Fostul duhovnic de la Prislop şi ucenic al părintelui Boca, părintele Nicodim, i-a mărturisit acestuia, pe când era la Sâmbăta şi a doua zi trebuia să fie tuns monah, că nu se simte vrednic de cinul călugăresc, fiindcă e un om căruia îi place să… şuguie!

Dumnezeu ne vrea senini la faţă, i-a răspuns mentorul său, aşa că poţi să mai şi glumeşti, însă glumele să-ţi fie de post! Şi părintele Nicodim mi-a lăsat mai departe şi mie acest pogorământ al sfântului, pentru glumele de post! Am fost odată la un maslu-era bolnav, chiar în anul în care a şi murit-şi mi-a spus părintele Nicodim că trebuie să se pregătească pentru zbor. Mi-a explicat apoi că părintele Arsenie l-a chemat în 1948 la Prislop fiindcă voia să facă mănăstire de călugări aici, dar până la urmă a fost voia Domnului să fie de maici şi atunci părintele Nicodim a trebuit să plece. Cuviosul i-a spus atunci că el îi va face bagajul de trei ori: odată atunci, altădată când se va întoarce (el i-a urmat ca duhovnic al Prislopului) şi a treia oară pentru… zbor! Ştia părintele că va pleca la cer!”. Cum era părintele Arsenie? Era un vizionar şi cunoştea sufletul omului. Îţi ştia păcatele de cum te vedea-a mai spus părintele Oprea din Cinciş.

Cred că îi ştia şi păcatele unei nefericite posedate ce se tăvălea pe jos lângă fântâna din cimitir şi striga că „îl urăsc pe Arsenie”! Dracilor nu le plac bărbile şi părul lung! Să vă tundeţi şi să umblaţi prin discoteci, auziţi! – ne-a strigat, mie şi prietenului George Cenuşă, venit tocmai din Arad. Să te aibă-n pază părintele Arsenie, i-a răspuns George. După ce s-au rugat două femei pentru ea şi-au însemnat-o cu semnul crucii de câteva ori, s-a mai liniştit pentru o vreme.

Prea Sfinţitul Daniil şi soborul de preoţi au slujit şi la mormântul părintelui Arsenie, chiar dacă, din cauza mulţimii, nu toată lumea a putut să se roage dimpreună cu ei. „Poate nu l-am meritat noi, contemporanii, pe părintele Arsenie, dar poate că l-au meritat cei dinaintea noastră şi poate că şi cei ce vor veni după noi” spunea PS Daniil de Vrşeţ. Mărturisesc în faţa întregului popor român că părintele Arsenie Boca a fost, este şi va fi, un Everest al neamului românesc!

M-a întrebat apoi cum plec de la Prislop?

I-am răspuns tot printr’o întrebare: cum ar trebui să plec, părinte? Înălţat sufleteşte! Şi împăcat lăuntric, am continuat eu, luând binecuvântarea episcopului românilor de pe Timoc.

Părintele Arsenie Boca cred că a încetat să mai fie Sfântul Ardealului. Ieri am văzut cu ochii mei că a devenit deja Sfântul tuturor românilor. Sfântul acestui neam…

George Crasnean