LOADING

Type to search

Pelerinaje

De la sârbi vine ploaia harului

Share

Ortodoxia nu are frontiere. Velimirovici, noul sfant al nostru ne lumineaza sufletele. Nu vorbeste in cuvinte mari, ci bine cantarite, asemeni Invatatorului. Fara Cer, nu putem face nimic pe pamant. Nimic durabil, nimic ziditor, nimic care sa treaca dincolo de moarte. Nu putem concepe binele in afara lui Hristos, dar nici raul in El, nici la nivel de intentie.

Sfantul sarbilor si al nostru nu face nici un compromis. Legea morala nu se negociaza. Omul care primeşte mită înseamnă că nu este creştin. Sfinţii Părinţi ai Bisericii nu puteau fi mituiţi, nici intimidaţi, în problemele de credinţă mita este egală cu trădarea lui Iuda. Nu ii judecam noi; este Cine. Preferam neascultarea, iubirea de dolari si desfranarea si ne mai lamentam ca nu suntem auziti de Neatins. Odată cu iubirea, oamenii au pierdut şi conştiinţa adevărului. Căci dragostea şi adevărul sunt de nedespărţit. Stim ca suntem sfatuiti sa evitam averile, dar nu o facem, sa nu tradam iubirea, dar ne pripim, sa ascultam de duhovnic, dar nu avem unul.

Sa nu ne socotim superiori pacatosilor, ca si cum noi nu am mai fi amartalosi. Dan, prietenul meu, imi vorbea despre leprozeria lui. Se considera primul dintre pacatosi si nu se sfieste sa ajute saracii si sa se roage in bisericuta lui, chiar daca acolo vin multi leprosi, etichetati asa doar artificial de catre generatia Bamboo. E adevarat ca vin acolo bolnavi de toate felurile, dar macar aceia sunt constienti de bolile lor. Atat sufletesti, cat si trupesti. Si vor sa se vindece. Chiar daca sunt saraci cu duhul, in ambele sensuri.

Intermedierea sfintilor e cruciala pentru noi. Rugaciunile lor fac diferenta. Velimirovici, curajosul sfant, reia ideea schimbarii radicale. Cand schimbi tinta, schimbi tinuta, orarul, anturajul. Sufletul, care fusese despuiat de toată lucrarea cea bună, este în întregime îmbrăcat din nou: haina cea veche, murdară şi zdrenţăroasă este aruncată şi sufletul său este îmbrăcat în haină nouă. Această haină nouă pentru suflet semnifică omul cel nou – pocăit, iertat şi primit de către Dumnezeu. Fără această haină nouă, nimeni nu se poate sălăşlui în Împărăţia lui Dumnezeu.

Parasirea intunericului e vitala, desi e grea. Dar bucuria regasirii luminii e inefabila. Cel ce se pocăieşte se leapădă de toate legăturile sale întru desfrânare cu lumea aceasta, îşi lipeşte sufletul de Hristos şi rămâne unit cu El într-o unime de nezdruncinat. Cei din jurul nostru ne considera nebuni pentru ca ne straduim sa fim crestini, renuntand la distractiile de Dorobanti. Nebun este acela care iubeşte razele soarelui, dar dispreţuieste soarele; care iubeşte picătura de apă, dar dispreţuieşte izvorul.

Noul Nicolae nu ne amageste, ci ne incurajeaza: „Nu putem trece prin câmpul cu spini cu picioarele goale, oricât de sete ne-ar fi si oricât de multă si de proaspătă ar fi apa de dincolo de spini”, spun cei vlăguiţi de păcat. Şi asa Domnul, care iubeste oamenii, El însusi a trecut câmpul cu spini cu picioarele goale si acum, din partea cealaltă, cheamă însetaţii la izvorul cu apă vie. „Se poate” – ne strigă El – „Eu am trecut prin spinii cei mai ascuţiţi si, călcând peste ei, i-am bătătorit. Atunci, haideţi!”

Din cuie sa facem case pentru nevoiasi, nu piroane pentru Mesia.

Marius MATEI

Marius Matei

Preot in Floresti, jud. Cluj. Autor al cărții "Harta credinței. Meditații catehetice pentru copii și adulți", Editura Lumea credinței, București, 2020.

  • 1

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *