LOADING

Type to search

Dervent – minunea Sfintei Cruci

Pelerinaje

Dervent – minunea Sfintei Cruci

Share
Poarta Creștinismului în România Dervent

Călătoria în Statele Unite a fost o experiență minunată, dar eu ardeam de nerăbdare să particip la Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci de la Dervent, locul meu de suflet, unde revin de fiecare dată ca Acasă! Reîntoarsă din Dallas, Texas, de‑abia coborâsem din avion, că a doua zi m‑am urcat în mașină, să pot ajunge la Vecernie…

 

Poarta Creștinismului Românesc bimilenar

Resimțeam diferența de fus orar de zece ore, dar cu toate acestea îngerul păzitor m‑a ajutat să ajung cu bine. Slujba de seară începuse în noua catedrală a mânăstirii, în care lumina lumânării și glasul preoților și al psalților te adânceau în ascultare și rugăciune, aducându‑ți aminte că te afli la Poarta Creștinismului în România, deschisă chiar de Sfântul Andrei, Apostolul Neamului. Fiecare mânăstire are o taină, dar aici, la Dervent, simți și trăiești o istorie milenară, pășești cu multă grijă pentru că sunt urmele Sfântului Apostol Andrei și ale mucenicilor martirizați pentru dreapta credință a Mântuitorului Hristos, loc pe care au crescut, ca mărturie și ajutor, Crucile Tămăduitoare de la Dervent!

În emoțiile marii sărbători de a doua zi, somnul nu mai contează, mai ales că, în camera în care dorm, este și o familie cu copii mici! Încă de la prima oră, pelerinii încep să vină la biserica împodobită frumos, ca o mireasă, pentru marele hram al Înălțării Sfintei Cruci! Clopotele bat, este întâmpinat ierarhul locului, iar slujba începe. Miile de pelerini se strâng și împânzesc catedrala și curtea mânăstirii, mângâiați de soarele blând de septembrie! redincioșii se închină la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și îngenunchează în fața Crucii Tămăduitoare, crescută din pământ, în semn de mulțumire sau cerând ajutor!

Priveliștea este cuceritoare! Florile, copacii, lacul din apropiere și mai ales Harul din timpul Sfintei Liturghii fac să te simți ca într‑un colț de rai, din care nu mai vrei să pleci! Sunt așa de fericită că am venit! După Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, pelerinii îl urmează pe ÎPS Teodosie la Izvorul Sfântului Andrei, pentru sfințirea apei și agheasma mică. Drumul spre izvor, deschis în urmă cu 2000 de ani de către Sfântul Andrei, este acum bătătorit de șiruri nesfârșite de oameni veniți aici pentru ajutor și tămăduire. Sfântul Andrei este atât de darnic, iar pelerinii primesc, pe lângă apa tămăduitoare, un pachet pregătit de mânăstire, ca ofrandă pentru marea sărbătoare, ca ei să‑l aibă în călătorie. Se așterne o liniște binefăcătoare, sărbătoarea plutește în aer și mă mângâie cu aripi de înger!

Cum lucrează Dumnezeu

După Vecernie, îl aștept pe părintele Casian să mă ajute cu o altă cazare, pentru că, de data aceasta, „ego‑ul” meu chiar vrea să se odihnească! Pentru că este ocupat într‑o conversație cu câțiva pelerini, aștept mai mult de un sfert de oră, care mi se pare o veșnicie! E târziu, sunt pe punctul de a renunța. Când, deodată, văd că vine în fața mea o femeie tânără, frumoasă, pe care o văzusem încă de la sosire cu un copil în cărucior. Îmi spune direct: „Eu mâine mă botez!”. „Nu ești botezată?”, o întreb. „Nu!”, îmi răspunde ea. „Sunt musulmană și mă botez împreună cu cele două fetițe ale mele!”. Rămân înmărmurită! Stop‑cadru! Ce lucrare a lui Dumnezeu! Să mă facă să aștept ca să pot primi acest dar, de a fi martoră la un asemenea miracol! O întreb apoi de ce venise așa, din senin, la mine și îmi răspunde că așa a simțit. Îi mărturisesc și eu dorința mea de a pleca a doua zi să văd marea, mai ales pe o vreme atât de frumoasă. „Dar acum știu ce am de făcut”, îi spun. „Voi rămâne să văd minunea!”. Sfatul ei de a renunța să mai rezolv la acea oră târzie problema cazării a fost cel al unui om înțelept! „Ego‑ul” meu revoltat se simte învins, e nevoit să cedeze și să meargă la somn.

Botezul și povestea lui

De‑această dată dorm bine și sunt pregătită pentru o nouă zi, mai ales că este week‑end. După Sfânta Liturghie, mergem la masa de prânz, unde părintele Efrem, un desăvârșit maestru în arta culinară, ne alintă cu preparate de pește inegalabil pregătite, într‑un adevărat regal!

Așteptăm din clipă în clipă să înceapă botezul, dar încă nu au sosit nașii! Suntem în curtea mânăstirii și mă așez lângă Turchian, mama fetițelor. O întreb dacă fetița din cărucior, Sunia, de patru anișori, s‑a născut așa, fără șansa de a merge. Aflu, cu uimire, că imediat după naștere, din cauza unui vaccin, Sunia a făcut o pareză spastică pe stânga și pareză cerebrală! De‑atunci se chinuiește cu ea, cu tot felul de tratamente! Yasmin, fetița mai mare, are zece ani și s‑a îndrăgostit de Dervent, unde, de câțiva ani, vine împreună cu o familie prietenă.

Pe măsură ce stăm de vorbă, povestea devine din ce în ce mai captivantă! Născută într‑o familie din Constanța, cu tată musulman, care a murit cu doi ani în urmă, și o mamă ortodoxă, nepracticantă, Turchian, încă de la o vârstă fragedă, a simțit chemarea spre Biserica Ortodoxă. Intra singură la Sfânta Liturghie duminica, de sărbători sau oricând simțea nevoia, la cea mai apropiată biserică, fără să o îndemne nimeni! Nu același lucru îl făcea mama ei, care acum nu era absolut de acord cu botezul fetelor. Dar suferința mamei pentru copilul bolnav era tot mai mare! A început să se roage mai mult, să strige după ajutor la Dumnezeu, implorând să‑i arate o cale! Bunul Dumnezeu S‑a milostivit și i‑a dat gândul spre Dervent! Turchian venise cu puțin timp înainte să viziteze mânăstirea. I‑a plăcut locul, iar faptul că preacuviosul părinte stareț Andrei a îndrumat‑o a contat mult! A luat hotărârea: se va boteza creștin‑ortodox la Dervent, împreună cu fetițele ei! Ce mare curaj să înfrunți lumea din care vii și să alergi în brațele Mântuitorului Hristos, să te lepezi de păcat și să îmbraci Haina diafană a Duhului Sfânt! Turchian a ales numele. Ea se va numi Miriam, Sunia, fetița cea mică – Maria, iar Jasmin se va chema Andreia‑Casiana, ca recunoștință pentru ajutorul dat de preacuviosul părinte stareț Andrei și de părintele Casian.

Botezul va fi chiar în Dunăre!

O privesc pe Turchian și are strălucire în priviri! E fericită pentru că, în curând, va primi, ea și fetițele ei, Haina nouă a botezului! Nașii de botez, mamă și fiică, au sosit, așa că preacuviosul părinte stareț Andrei apare curând, însoțit de părintele Casian. Mergem cu toții în biserică. Slujba începe! Este atât de puternică încât emoțiile fac să vibreze sufletele noastre destul de încercate. Lacrimi alunecă pe obraji, în timp ce cuvintele pătrunzătoare ale preacuviosului stareț Andrei te străpung și te cutremură. „Te lepezi de Satana? Mă lepăd de Satana! Te lepezi de Satana? Mă lepăd de Satana! Te lepezi de Satana? Mă lepăd de Satana!”. Este tulburător! Îmi revin și mă întreb unde se va face botezul, pentru că nu văd nici un vas! Chiar nu mă gândisem la ce va urma. Ieșim din biserică și ne urcăm în mașini, în coloană! Îl întreb pe preacuviosul stareț în ce direcție mergem și îmi arată un semn ce indică două sensuri opuse. Zâmbesc și pornesc și eu după șirul de mașini. Surpriza este totală! Botezul va fi chiar în Dunăre! Este prima dată când voi participa la asemenea slujbă! Impresionant! Preacuviosul părinte stareț Andrei sfințește mai întâi apa Dunării și apoi, ajutat de părintele Casian și părintele Ilie, le afundă în Dunăre complet, rând pe rând, mai întâi pe mamă, apoi pe cele două fiice. După ce sunt scoase afară, le unge cu ulei sfințit. Îmbrăcate în alb, acoperite cu Haina Sfântului Botez, Turchian, Yasmin și Sunia au devenit Miriam, Andreia‑Casiana și Maria! Nu doar că seamănă cu niște îngeri! Prin Taina Sfântului
Botez, acum au devenit îngeri fără de păcat!

Lumină din Lumină…

Simt nevoia să îi fac un cadou lui Miriam și îi ofer cu dedicație Colecția de CD și DVD „Urme de Lumină”, iar Daniel Eduard îi oferă simbolul puternic al Sfintei Cruci, pictat pe o scoarță de copac din Pădurea Sfântului Onufrie. Lucrarea, deși realizată mai demult, nu voise să plece nicăieri. Așteptase acest moment înălțător, în care o mamă curajoasă să aleagă Crucea, pentru ea și fiicele ei, spre Tămăduire și Mântuire, făcând acum pasul crucial al Sfântului Botez!

Dunărea și toată natura erau în sărbătoare! Lumina se filtra printre nori într‑o coroană superbă! Priveam peisajul și eram copleșită! M‑a trezit din visare glasul părintelui stareț Andrei, care a întrebat cine vrea să se boteze din nou. Era ca o scenă de film și nu‑mi venea să cred! Am văzut cum preacuviosul se afundă cu haina călugărească în Dunăre, apoi părintele Casian și părintele Ilie. Au urmat copiii care asistaseră la botez! Eu nu aveam curajul de a înota în Dunăre și apoi mă întrebam cum voi conduce mașina cu hainele ude?!

Ne‑am întors la biserică, pentru ultima parte a slujbei. O lumină strălucitoare îmbracă cele trei ființe și o bucurie fără margini plutește în aer. Cu toții suntem emoționați și fericiți, pentru că vedem trei ființe minunate care se întorc la viața adevărată, la viața întru Hristos!

Cina pregătită cu dragoste de părintele Efrem a fost o binecuvântare! Derventul îmi oferise încă un dar, pentru care am mulțumit din toată inima Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului și Sfântului Andrei.

Am mulțumit pentru ospitalitate preacuviosului părinte stareț Andrei și am primit binecuvântarea de călătorie! Am plecat cu Derventul în suflet, cu promisiunea că voi reveni curând…

Manuela GOLESCU

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *