FLORIDA: Când arde casa, nu udăm florile

În 1513, Juan Ponce de Leon a botezat un teritoriu nou cu numele Florida, deoarece îl descoperise în 2 aprilie, chiar în Duminica Floriilor (Pascuas Floridas). Inițial colonie a Spaniei, a fost cedată Statelor Unite în 1819. Suma: 5 milioane de dolari (ieftin, dacă ne gândim că Alaska a costat 7,2 milioane de dolari). Se zice că Spania nici nu ar fi primit banii, ci ar fi primit la schimb Texasul. Azi, Florida are populația României și doar o cincime mai vorbesc spaniola. Azi, cei mai mulți localnici asociază cuvântul minune cu baseball-ul, nu cu credința. Copiii cunosc toate vedetele (gladiatori moderni) și doar foarte puțini sfinți. Orice creștin din Miami care vorbește însă despre înviere este politic incorect. Întrebările despre cine crede în miracole se referă mai degrabă tot la răsturnările de scor din compețiile sportive. În Florida, există o lege care interzice femeilor necăsătorite să sară cu parașuta duminica. Mulți turiști se grăbesc să viziteze Grădinile Vizcaya, Parcul Bayfront, să facă selfie cu un lamantin, fără să știe de existența mănăstirilor Williston și Reddick.Prosperitatea economică aduce multe zâmbete, numai că oricine uită să plângă, suferă mai mult. Fără lacrimile pocăinței, omul nu poate scăpa de suferință. Dumnezeu a scris simfonia vieții plină de armonie, să nu încurcăm notele sau cheia în care descifrăm portativul. Melodia pare tristă, dar finalul este fericit. Ne îndrăgostim de Autor, nu de melodie. În lumea însorită de azi, totul pare de vânzare de-a valma. Oamenii cumpără, fără să obțină nimic. Pădurile existau înainte de crearea oamenilor, doar deșerturile s-au mărit după apariția acestora. Din cauza prea-multor dorințe, oamenii își uită scopul. Există doar doi poli (binele și răul) și nu există cale de mijloc între aceștia. Omenirea trebuie să aleagă între cultura binelui și afacerile egoiste, între altruism și individualism, între ceresc și pământesc, între îndumnezeire și negare. Când arde casa, nu udăm florile. Când miza este veșnicia, nu ne lăsăm distrași de nimic.

Florida nu duce lipsă de genii, ci de sfinți. Multe genii creează un paradis lumesc, dar memoria sfinților trebuie reactivată. Aici a activat geniul David Fairchild, care a introdus multe plante exotice (mango, nectarine, avocado) în America de Nord. Tot aici, istoria se laudă cu Robert Wilder, Cynthia Lord sau Larry King. Puțini știu despre Jose Munoz-Cortes, născut în Chile, convertit la ortodoxie și propovăduitor al creștinismului în aceste vremuri. Acum zece ani, neofitul a fost asasinat într-o cameră de hotel. Deranja faptul că deținea o icoană făcătoare de minuni, izvorâtoare de mir. Deranja mărturia lui sinceră, care contribuia la convertirea multora. În momentul crimei, a dispărut și icoana.

Este vital să decidem care este cel mai urgent lucru, care nu poate fi amânat. Să fim receptivi față de alertele care anunță o urgență caritativă. Să luptăm cu răul ca idolatrie. Să prețuim Evanghelia, sursa pe care ne putem bizui:
1. ca să ne contectăm la așteptările mesianice,
2. ca să vestim Împărăția harului,
3. ca să ne centrăm perspectiva pe dragostea lui Dumnezeu,
4. ca să putem avea o legătură cu Dumnezeu.

Sursele profane din Florida indică alt gen de urgențe: urgența de divertisment, urgența de îmbogățire și urgența de a propune alte taine, alte mistere de rezolvat. Oricât de talentat ar fi Elmore Leonard, un scriitor de ficțiune, diversiunea culturală nu este diversitate, ci divergență (ideile se îndepărtează dintr-un punct comun în direcții diferite, ajungând să țintească scopuri opuse), neînțelegere premeditată. Elmore recunoaște că regula de bază a lui este să omită părțile pe care cititorul tinde să le sară, ca să scrie doar pe gustul clientului. Când anunți o urgență, ești explicit, nu lași loc de interpretări. Altfel, vrei doar să vinzi un produs și nimic mai mult. Elmore vrea ca și personajul malefic să fie fericit, să scape de pedeapsă. Dacă eroii negativi scapă, cititorilor li se inoculează ideea că și ei pot găsi fericirea, chiar malefici fiind. Este o empatizare cu răul, care – nu-i așa? – este atât de neînțeles. Durii pot fi interesanți, captivanți, atrăgători. Aceste mesaje abundă deja peste tot, încât nici nu le mai observăm ciudățenia. Elmore vrea să nu mai existe nici un mister, cititorilor să li ofere totul, ieftin, astfel încât nimeni să nu mai caute profunzimi, ci să se mulțumească cu banalități.

Statul Florida vrea, pe de altă parte, ca fiecare elev să își poată manifesta credința liber în școală. Până acum, era interzis pentru orice creștin să poată zice o rugăciune în capela școlară, socotită spațiu public. De asemenea, elevii vor putea să poarte din nou cruciulița la gât, fără să se teamă de represalii, cum s-a întâmplat în ultimii ani. Mai mult, profesorii se vor abține să facă remarci răutăcioase la adresa elevilor creștini. Anul acesta, patru state americane și-au anunțat intenția de a preda creaționismul în liceu, în sfârșit.

Psihologul agnostic Nigel Barber nu știe când va fi sfârșitul lumii, dar anunță anul în care religia va dispărea, fiind înlocuită cu interesul pentru proprietăți. Fiind o aberație, nu contează estimarea aleatorie (2041 sau 2401), ci modul de a pune problema tinerilor: Nu îmbrățișați o religie aflată oricum pe moarte! Dacă banii satisfac nevoile oamenilor, aceștia au tendința de a uita Cine i-a creat. Două țări bogate, Japonia și Suedia, sunt deja atee. Bogăția nu va fi însă suficientă pentru a face față anxietății și insecurității. Oamenii nu sunt dulapuri, când le închizi, să rămână închise.

Marius MATEI
000000000000000000Luke_first_icon

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.