Foişorul de pe Muntele Sion

Iar în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau Paştile, ucenicii Săi L-au întrebat: “Unde vrei să mergem să-Ţi gătim, ca să mănânci Paştile?”. Şi a trimis pe doi dintre ucenicii Săi şi le-a zis: “Mergeţi în cetate şi vă va întâmpina un om ducând un ulcior cu apă; mergeţi după el; şi acolo unde va intra el, spuneţi-i stăpânului casei că Învăţătorul zice: Unde este odaia în care să mănânc Paştile împreună cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, gata aşternut. Acolo să pregătiţi pentru noi”. Şi au ieşit ucenicii şi au venit în cetate şi au găsit aşa cum le spusese El şi au pregătit Paştile. Iar făcându-se seară, a venit cu cei doisprezece. Şi pe când mâncau, Iisus a luat pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat şi a zis: “Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu”. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din el toţi; şi le-a zis: “Acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, carele pentru mulţi se varsă”.

(Marcu 14, 12-17; 22-24)

Taina Sfintei Euharistii, care din greceşte se traduce mulţumire, recunoştinţă, sau Sfânta Liturghie, Împărtăşirea, cum o mai numim, este centrul vieţii bisericeşti, fiind instituită de Însuşi Domnul nostru Iisus Hristos prin rugăciunea de mulţumire şi binecuvântare a pâinii şi a vinului la ultima Sa cină cu cei doisprezece ucenici, înainte de a fi trădat de Iuda Iscarioteanul.
Biserica şi Euharistia rămân inseparabil legate, căci legătura Noului Testament, care naşte noul popor al lui Dumnezeu, este pecetluită cu Însuşi scump Sângele Domnului. Nu întâmplător, deci, Pogorârea Sfântului Duh, care este întemeierea Bisericii lui Hristos, şi Cina cea de Taină, unde s-a instituit Taina Sfântei Euharistii, s-au întâmplat în acelaşi loc: foişorul de pe Muntele Sion.
Despre foişorul din vremea Mântuitorului ştim doar că era o construcţie cu etaj. Mai ştim cu precizie locul unde se găsea: pe Muntele Sion, o colină din vestul Ierusalimului. Pe acel loc s-a construit o impresionantă bazilică, cunoscută sub numele de Bazilica Sionului, care a fost distrusă de perşi în anul 641. Ea a fost reconstruită de Patriarhul Modest şi iarăşi distrusă de musulmani în anul 966. Ceea ce se vede astăzi pe locul foişorului este o construcţie din vremea cruciaţilor, o sală în stil gotic, având arcade cu nervuri proeminente. După retragerea cruciaţilor, locul a fost luat în stăpânire de musulmani, care l-au transformat în moschee şi timp de 500 de ani au interzis accesul creştinilor sau evreilor. Astăzi el este din nou accesibil ca loc de pelerinaj şi rugăciune.

Silviu-Andrei Vlădăreanu