LOADING

Type to search

Ilie din Curbura Carpaţior, un stareţ ca o pită caldă

Pelerinaje

Ilie din Curbura Carpaţior, un stareţ ca o pită caldă

Share

Mare bucurie am avut când am aflat că Părintele Ilie a fost instalat ca stareţ al sfintei Mânăstiri cu Hramul “Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Valea Mare, aflată în judeţul în formă de inimă: Covasna. Intrat ca frate în obştea mânăstirii în anul 2001, sprijinit de fostul stareţ, acum a devenit continuator al lui.

Deşi relativ nouă, mânăstirea este încărcată de istorie şi face istorie chiar în acest moment, în care citiţi aceste rânduri. O perioadă de un an de zile nu s-a ştiut cine va fi noul stareţ, după plecarea prea devreme la Dumnezeu a ctitorului şi stareţul acestei mânăstiri – Arhimandritul Gheorghe Avram, fiu al locului şi fost stareţ al Mânăstirii Dervent, unde a fost numit egumen la 17 septembrie 1991.

Părintele Gheorghe şi înveşnicirea tricolorului românesc

Părintele Gheorghe Avram a plecat dintre noi la Dumnezeu în data de 9 august 2011, la vârsta de 50 de ani, ca să construiască o mânăstire sus, în Rai, aşa cum frumos a zis Î.P.S. Ioan la slujba de înmormăntare, şi mai apoi la primul hram fără părintele Gheorghe. A plecat să zidească mânăstire cerească, unde cei dragi ai lui vor veni pe rând să aducă slavă Lui Dumnezeu pururea şi “în care să se roage toţi românii adormiţi întru Domnul”. O mânăstire pe care să fluture tricolorul cu care l-a înveşmântat Înalt Preasfinţitul. Acesta a încheiat cuvântul de la slujba de prohodire adresândui-se direct Părintelui Arhimandrit: „Părinte Gheorghe, îţi dau, în acest moment, cel mai înalt rang românesc: Tricolorul nostru sfânt. Şi de vei ajunge acolo, cu bine, la Dumnezeu, în Raiul bucuriei Sale, îţi dau poruncă să începi şi acolo o mănăstire şi să pui alături de crucea lui Hristos, pe vârful ei, şi tricolorul românesc, ca să se adune acolo toţi românii din Rai”.

Părintele Arhimandrit Gheorghe este cinstit aici, pe pământ, cum se cuvine şi după meritul său. Obştea rămasă fără păstorul lor iubit nu pregetă să-l pomenească la fiecare slujbă şi vorbesc despre el ca despre un om care este mereu alături de ei, viu, iar prezenţa lui se simte în fiecare zi mai ales că pozele cu el te întâmpină în mai multe locuri din mânăstire. Jerfa lui şi a familiei Avram vor rămâne veşnic înscrise în istoria mânăstirii.

Două mari ctitorii: Dervent şi Valea Mare

Părintele Gheorghe a fost iniţial vieţuitor în obştea Mănăstirii Cocoş din Dobrogea încă din anul 1984, unde a fost cunoscut ca un om tenace şi muncitor, dar şi cu dragoste de mânăstire. Dovada este că împreună cu Părintele Andrei Tudor, actualul stareţ, a rectitorit Derventul şi din 16 iunie 1996, în “Duminica sfintilor români” când se oficiază prima slujbă la faţa locului de către ierarhul locului, se pun bazele noii ctitorii de la Valea Mare, din Ardeal. În 25 Octombrie 1998 are loc sfinţirea de către episcop a locului viitoarei bisericuţe de lemn, iar în 1999, în chiar noaptea Învierii Domnului se face prima slujbă în bisericuţa de lemn de către acelaşi episcop Ioan Selejan al Covasnei şi Harghitei. Harul Sfântului Duh şi înţelepciunea ierarhului nostru “Ioan al munţilor” a decis ceea ce toţi am gândit ca un lucru firesc ca noul stareţ să fie Părintele ieromonah Ilie Bularca, şi el fiu al locului şi devotat ucenic al Părintelui Gheorghe şi al mânăstirii.

Responsabilitatea numelui Ilie

Grea misiune, având în vedere responsabilitatea moştenirii lăsate şi a continuării lucrărilor de construcţie şi de amenajare a spaţilor incintei mânăstirii. Părintele Ilie, cel cu nume de prooroc, a trebuit să ducă la bun sfârşit finalizarea picturii paraclisului şi sfinţirea acestuia, să continue pictura bisericii mari şi ridicarea clădirilor anexe ale mânăstirii începute de predecesorul său.

Grea misiune să ai în sarcina de serviciu toate acestea, plus spovedirea, aprovizionarea, slujbele şi toate celelalte treburi de rezolvat de la rubrica diverse. Dar ca un adevărat om al munţilor, căci părintele a fost lucrător forestier, duce cu o tenacitate de Sisif ceea ce a început înaintaşul lui. Născut în vecinătatea mânăstirii în satul Lădăuţi, cu ani buni de muncă grea dar şi frumosă în munţii transilvani ai Comandăului în apropiere de staţinea Covasna, acesta a fost luat sub aripa ocrotitoare a părintelui stareţ Gheorghe Avram şi călugărit în anul mântuirii 2001 la începutul acestui nou mileniu. Acum păstoreşte şapte suflete care trebuie să muncească “cât de şapte ori câte şapte” pentru a asigura bunul mers al lucrurilor. Dacă stai de vorbă cu el îi mănânci cuvintele, exact ca atunci când te înfruptezi dintr-o pită caldă ardelenească, iar el monahul te hrăneşte îndeajuns ca să pleci sătul, ca să rezişti până iar înflămânzeşti duhovniceşte. Un om fidel şi ascultător, acest ieromonah a fost instalat ca stareţ în data de 29 iulie 2012, tot în luna Sfântului Ilie – patronul său spiritual. Numele l-a primit pe drum spre Mânăstirea Topliţa care are hramul…aţi ghicit: “Sfântul Prooroc Ilie”. Şi nu întâmplător, zic eu, căci Ilie este un nume de prooroc nu uşor de purtat, căci cine ar cuteza să facă de râs pe marele mustrător al împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitorul proorocilor mincinoşi, făcător de minuni şi mare rîvnitor către Dumnezeu, cel căruia stihiile s-au supus şi cerul i-a dat ascultare…

Acum Ilie al nostru se împarte între datoria mânăstirească şi studio, căci este în anul trei la Facultatea de Teologie Ortodoxă “Sf. Muceniţă Filofteia” din Piteşti împreună cu Părintele Ierodiacon Ignatie Cernat. Alături de ei liturghiseşte blândul părinte Grigorie Roşu, care împreună cu băieţii de la strană ţin slujbele dumnezeieşti la Valea Mare de zici că ai păşit în Valea Raiului.

De câte ori venim la mânăstire nu rezistăm să nu facem poze de la distanţă căci peisajul este superb, iar mânăstirea-cetate te întâmpină semeaţă pe o culme de deal, desprinsă parcă dintr-un tablou al unui pictor celebru. Când te apropii observi imediat silueta bătrânei bisericuţe de lemn pe care am botezat-o “bunica”, deoarece este prima construită în acest complex monastic care are pe lângă biserica mare de zid, şi o biserică paraclis de iarnă lipită de corpul de chilii…

Trei turle de biserici străjuiesc aici in Curbura Arcului Carpaţi ca semn că poporul român dreptcredincios este şi va fi aici pe veci stăpân. Ca o încununare, flutură pe turla bisericii devenită catarg… steagul României.

Mihai Viteazul…

Domnul Dumnezeu a rânduit să se înalţe acest lăcaş pe un loc sfinţit cu sângele miilor de oşteni români care au căzut aici apărând pământul sfânt al patriei lor, în decursul veacurilor. Bătrânii satului Valea Mare i-au spus părintelui că acolo s-au aflat tranşeele ostaşilor români care au luptat în cel de-al Doilea Război Mondial pentru eliberarea Ardealului, iar ceva mai târziu s-a aflat că însăşi oştirea domnitorului Mihai Viteazul s-a războit pe aceste pământuri pentru unirea celor trei ţări româneşti.

Pe părintele stareţ Ilie eu îl văd ca pe un ostaş în linia întâi, mereu în acţiune, mereu pe baricade. De aceea am scris despre el ca să ştiţi că aici veghează bravi ostaşi ai Duhului Sfânt, oameni neînfricaţi, aici în mijlocul ţării, în inima României.

Aici în curbura Carpaţilor bat inimi de români adevăraţi, creştini neprefăcuţi şi neatinşi de viclenie. Părintele Ilie cu “oastea” lui aşa sunt.

Un stareţ ca o pită caldă

Deşi are probleme mari, greutăţi cu duiumul, el nu se plânge… Îşi duce crucea vitejeşte căci el ştie că lui Dumnezeu nu-I plac laşii şi plângăcioşi, fricoşii şi mândrii. Părintele Ilie nu este un om softicat. Aş putea spune că din contră… Simplitatea lui te cucereşte de la început, are un farmec aparte, este natural, provenită din străfunduri de istorie bimilenară a poporului roman, cel ce are în trupuri şi genele de dac. Când te întâlneşti cu el se bucură, faţa îi radiază şi oricât de trist ai veni acolo te preface într-un om bucuros, căci asta este starea firească a creştinului Bucuria – cuvânt ce trebuie scris cu literă mare. Părintele stareţ Ilie nu face nici cel mai mic efort să fie atât de atent, atât de amabil, atât de responsabil, atât de bucuros… el este pur şi simplu un om firesc.

Foto/Text:
Matei SCHINTEIE

Previous Article

1 Comment

  1. Pricop Marian 9 octombrie 2018

    Sunt Marian P. si vreau sa recunosc ca am avut privilegio sa cunosc pe P C Arhimandit si staretul Manastiri Valea Mare deja de pe vremea cand era egumen al Manastiri Dervent. Dormind in aceas camera cu prea sfintia sa pentru cateva saptamani din motivi ca nu erau camere sau locuri de dormit am inteles inconsapevole il mesajul care fara cuvinte Parintele Avram Gheorghe transmitea tuturor. MILOSTENIE, INTELEPCIUNE, SEMPLICITÀ E IUBIRE DE CEILALTI.
    In 1993 putin dupa c’è am intrat ca frate al Manastiri Dervent ma ocrotit punand la disposizione la propria sa camera pentru a nu continua sa dorm in hala cu paie si pe paie delle capre si oi alle Manastiri Dervent unde am fost cazat imediat la intrarea mea in Manastire.
    Manastirea avea putini vietuitori..cred ca 5, dupa multa ascoltare Parintele staret Avram Gheorghe ma pus la conducerea staretiei si magazinierul Manastiri, 1997.
    Acum stau si ma chinui sa sopravvivere in Italia si cura ocazia vreau sa rog pe amicul meu Preacuviosul Arhimandit Avram Gheorghe sa nu uite de mine si sa se roage la Dumnezeu pentru inumerabili miei peccati!
    Ciao Parintele Avram. A presto.
    Marian Pricop. 0039/366.309.6996

    Răspunde

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *