LOADING

Type to search

Pelerinaje

Kavala, Grecia: locul desantului paulin

Share

Una dintre destinațiile de vacanță ale românilor care pășesc în Grecia s-a stabilit, de câțiva ani, ca fiind Insula Thasos. Plajele plăcute, cu nisip, vegetația bogată, marea de cleștar și industria ospitalității grecești au contribuit din plin la această alegere corectă. Însă în fața insulei (cea mai mare din nordul Greciei, cu 398 de kilometri pătrați), pe continent, se zărește orașul Kavala, în care destul de puțini români se aventurează. Însă ei nu știu ce pierd…

Grecia, obârșia cultului nostru

Turismul cultural încă nu e la modă printre conaționalii noștri. Ei preferă, de multe ori, prețurile și serviciile ieftine în stațiunile noi, ridicate pe litoralul grecesc. Soare și mare, pește și vin, palmieri și faleze primitoare, portulețe cu bărci de pescari sau iahturi de lux, viața animată în faptul serii – toate aceste ingrediente duc spre o vacanță reușită. Însă dincolo de ele, absolut orice așezare din Grecia are o poveste a ei, pe care trebuie s-o afli. Mai ales că am împărțit cu acest popor multe secole de istorie, cu bune și rele. De la ei ne-a venit legea creștină, ai lor sunt sfinții din calendar (în marea majoritate), slujbele au fost scrise de ei, cuvintele lor le folosim pe scară largă în Biserică, ei au stabilit posturile, marile praznice și tot ceea ce ține de cultul răsăritean.

Așadar, au „brevetul” inițial în tot ceea ce privește viața noastră duhovnicească; viață pe care noi am personalizat-o la propriile noastre cerințe și aspirații, însă „originalul” la ei se află…

Neapolis, orașul aurului

Kavala este cel mai mare oraș din provincia Macedonia grecească, având cam 70.000 de suflete. În mare majoritate sunt eleni, o minoritate turcă și ceva bulgari. Fondul tracic inițial nu mai poate fi distins nicicum, însă nici stratul slav rezultat în urma invaziilor nu mai este vizibil. Kavala a fost inițial, culmea, o colonie a unei insule! Este vorba despre insula din fața orașului, Thasos, care a fost la începuturi o colonie a unei alte insule mai din sud, Paros (Arhipelagul Cicladelor). Așadar, cei din Paros au „urcat” spre Thasos, iar aceștia au colonizat coasta Traciei, noul oraș-port numindu-se Neapolis (orașul cel nou), întemeiat în secolul 6 înainte de Hristos. Noua structură urbană a descoperit rapid cheia îmbogățirii: Muntele Pangaion, plin de zăcăminte de aur și argint. Zona era bogată și în păduri care furnizau lemnul pentru corăbii, dar și în culturi de viță-de-vie.

În secolul 4 înainte de Hristos, Filip al II -lea urcă pe tronul Regatului Macedoniei și își extinde regatul spre toate zările cunoscute, lucru dus la apogeu de fiul său, marele cuceritor Alexandru Macedon. Sub macedoneni, lucrurile stagnează într-o relativă liniște, până când se aude vuietul armatelor romane. Dar cum? În toiul unui război civil devastator, care i-a opus pe Brutus & Cassius (conspiratorii împotriva lui Iulius Cezar) lui Marc Antoniu & Octavian, loiali marelui general roman, a cărui moarte violentă (23 de lovituri de pumnal) căutau să o răzbune. Așa se face că în octombrie 42 înainte de Hristos, armatele celor două tabere se înfruntă cu furie, în două reprize sângeroase. Numai într-o singură zi mor 9.000 de soldați, iar căpeteniile Cassius și Brutus se sinucid după înfrângere, răzbunându-se astfel asasinatul lui Cezar din Senat. Se presupune că generalul Brutus a fi fost chiar fiul nelegitim al lui Cezar, căci acesta,
prăbușindu-se sub loviturile conspiratorilor, ar fi gemut: „Și tu, Brutus, fiu meu…?”. Lupta din apropierea Mării Egee este cunoscută în istorie ca „Bătălia de la Filippi” și a restartat Imperiul Roman, după confruntarea finală a celor doi parteneri inițiali – Marc Antoniu și Octavian –, la a cărei dramatism s-a adăugat și intriga amoroasă în care a fost implicată frumoasa Cleopatra, regina Egiptului.

Hristopolis, orașul lui Hristos

Neapolis reapare în atenția lumii în jurul anul 50 după Hristos, atunci când o corabie debarcă pe cheiurile sale un evreu pleșuv, doldora de cărți și dornic să-și spună povestea. A lui și a Răstignitului, a Cărui Înviere o propovăduia asiduu. Locuitorii l-au primit cu o relativă curiozitate, apoi Apostolul și-a continuat călătoria pe coasta Mării Egee spre Filippi, Tesalonic, Anfipoli, Atena și Corint. Se pare că cel mai bine s-au purtat cu el strămoșii celor din Kavala, căci la Filippi a fost întemnițat și bătut, în Corint a apărut în fața tribunalului, iar atenienii l-au umilit în Areopag și apoi l-au sărăcit. Așa a luat sfârșit cea de a doua călătorie misionară a „Apostolului neamurilor”, dar și prima incursiune duhovnicească pe continentul european.

Amintirea acestui desant apostolic a lăsat urme în viața locuitorilor, și în ziua de azi întâlnind numeroase fresce care surprind momentul debarcării Sfântului Apostol Pavel în orașul lor maritim. Oricum, în timpul acestei călătorii, Pavel își schimbă (sau își completează) tactica misionară, începând să scrie scrisori care țin loc de predici. Bunăoară, le scrie celor din Tesalonic fiind în Corint, pentru ca mai apoi, din Efes, să-i povățuiască în scris pe ucenicii lui dragi din Corint…

În onoarea vizitei apostolice, pe strada Omonia (artera cea mai importantă a orașului) a început, în 1900, ridicarea unei mari biserici, iar pe una dintre laturile Bisericii Sfântul Nicolae (o reușită de artă bisericească modernă) s-a realizat un mozaic exprimând vizual prima vizită a Apostolului Domnului aici, în Kavala.

Panaghia este inima orașului

Pe o colină care domină portul se ițește Panaghia – cel mai vechi și frumos cartier al orașului. Își poartă numele după hramul celei mai mari biserici de aici, închinată Maicii Domnului. Tot acolo găsim fortăreața otomană a Kavalei, dar și cel mai mare institut de studii islamice din Grecia. În Panaghia mai este un obiectiv turistic important: Imaret, casa în care s-a născut Muhamad Ali, proprietate a statului egiptean. De ce oare și cine a fost acest musulman important? Nimeni altul decât viceregele Egiptului, născut aici, în Kavala, din părinți albanezi. Fabuloși sunt Balcanii aceștia, ce amestec de populații, de credințe și obiceiuri! Acest comandat de oști i-a alungat pe francezii lui Napoleon din Egipt (1805), a înființat acolo un minister al educației (el fiind analfabet!), dar și o școală de medicină, a încercat prima naționalizare a terenurilor agricole egiptene și, în 1841, printr-un firman al Înaltei Porți, ia ființă pașalâcul Egiptului, condus de urmașii lui Muhamad Ali (acesta murind în 1849). Și asta după ce a încercat ocuparea Siriei și stăpânirea acesteia, vreme de un deceniu, prin fiul său Ibrahim. Egiptul a devenit republică la 18 iunie 1953, punând astfel capăt bizarei dinastii a albanezului musulman kavaliot, care a durat un secol și jumătate…

Orașul are viață…

… ca orice urbe mediteraneană. Turiști și localnici, pescari și comercianți, tineri și bătrâni, cu toții degajă – laolaltă! – un farmec aparte. Vârstnicii stau în tavernele ieftine din jurul portului și joacă table; la încheietură toți au metanierul, iar în mână șiragul de bobițe de măsline, care măsoară trecerea timpului (la unii) sau ritmul rugăciunii (la alții). Pescarii vin trudiți de pe mare, dar se înviorează la o cafea și un ciubuc, în răcoarea serii.

Trepidația Kavalei este resimțită în fiecare locșor, orașul vibrează, dar o face cumva forțat, în contratimp. Ritmurile liturgice, ceasurile bizantine care parcă plutesc în aer (în zilele senine, se vede silueta aspră a Athonului), caută nostalgia tihnei de odinioară, ce răzbate doar pe străduțele minuscule, întortocheate ale colinei Panaghia, asediată de turiștii care se hlizesc superficial și grăbit, zgomotos și eficient. Trebuie să vadă cât mai mult, cât mai repede. Că de înțeles, Dumnezeu cu mila…

Răzvan BUCUROIU

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *