LOADING

Type to search

Pelerinaje

Locul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul

Share

În după-amiaza târzie de aprilie, stăm în autocar, toropiţi de oboseala unei zile (înca neterminate) de pelerinaj în fascinanta Iordanie creştină… Liniştea din autocarul în mers ne lipeşte geană pe geană… Doar pentru câteva minute, pentru că, deschizând ochii, peisajul te proiectează parcă într-o altă lume, te uimeşte şi te trezeşte: şoseaua şerpuieşte sus, pe spinarea unor munţi golaşi şi extrem de ciudaţi… Ne aflăm pe Drumul Regilor, drumul biblic despre care se vorbeşte în Facere (14, 1-16), devenit mai târziu Via Nova Traiana. Astazi, spectaculosul Drum al Regilor are aprox. 430 km, de la Damasc până la Marea Moartă, traversând Iordania de la nord la sud… Ne apropiem de ultimul obiectiv al zilei iordaniene: Mukawir, dealul pe care se afla cândva palatul regelui Irod Antipa şi unde, după Flavius Josephus, a avut loc încarcerarea şi tăierea capului Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului (vezi Matei 14, 1-12).

Realizăm care este locul căutat după faptul că vârful muntelui a fost tăiat şi în prezent se văd de foarte departe coloanele palatului roman de acum 2000 de ani. Este un promontoriu puternic (700 m), cu vedere la Marea Moartă şi protejat pe trei părţi de râpe adânci. Emoţia creşte, pentru că avem experienţa locurilor sfinte legate de Sf. Ioan Botezătorul: există în toate o forţă absolut specială, care răscoleşte, alungă demonii, scoate boala din om!

Am ajuns aproape de  ora închiderii micului centru de primire a turiştilor, pe la 5 după-amiaza, dar ni se permite să urcăm muntele, ceea ce pare o expediţie temerară, uitându-te în sus la cât de departe pare vârful. Unii pornesc mai hotărâţi, alţii mai agale, iar câţiva nu se încumetă – deşi la urmă se dovedeşte că efortul a fost incomparabil mai mic decât cel anticipat. Drumul circular în jurul muntelui e pietruit cu pavaj roman, aşa cum este şi sistemul de păstrare a apei, cu apeduct şi bazine mari de colectare a apei de ploaie. O dată ajunşi sus, avem câteva surprize: una dintre ele este suprafaţa relativ mică a platoului şi deci a palatului regelui Irod Antipa! Nu ştiu câte persoane puteau să participe la petrecerile regelui, dar cu siguranţă nu foarte multe! Fastul era mare, lucru demonstrat astăzi şi de coloanele aflate la verticală (stil ionic), şi de mozaicul care acoperea pardoseala (expus acum la muzeul din Makaver), şi de luxoasa baie aflată chiar în centrul complexului, lângă marea sală de recepţie. Tipsia din calcedoniu/cuarţ de culoare schimbătoare, pe care a fost adus capul Sfântului Ioan Botezătorul, se află astăzi la catedrala San Lorenzo din Genova.

Când am ajuns noi sus, doi cercetători din Ungaria coborâseră în hăul imensului bazin nişte aparate de control, cu care măsurau nişte parametri numai de ei ştiuţi. S-a întâmplat ceva foarte ciudat, care ne-a distras cumva atenţia: aparatele noastre fotografice înregistrau acolo, pe vârful muntelui pe care a avut loc execuţia Botezătorului, un cerc solar pe care noi nu-l vedeam şi nici măcar nu-l bănuiam, din cauza luminii difuze, încă puternice, a zilei… Ca un glob imens poziţionat chiar deasupra noastră, pe muntele sfinţit de sânge de prooroc şi mucenic… Nu era prima dată când fotografiam contre jour, şi totusi… Am avut un sentiment absolut straniu, dar de mare forţă, ca tot ceea ce ţine de duhul Înaintemergătorului…

Dar istoria cetăţii Mukawir este mai veche decât istoria Sfântului Prooroc Ioan. O primă fortăreaţă a fost construită aici de către împăratul hasmonean Alexandru Jannaeus (103-76 î. Hr.) pentru a apăra partea estică a teritoriului său împotriva nabateenilor. Întrucât s-a crezut că cetatea e absolut inviolabilă, Alexandra, văduva împăratului, şi-a plasat aici tezaurul, dar romani au cucerit locul la zece ani după moartea reginei (57 î. Hr.). În anul 37 î. Hr., Senatul roman l-a proclamat pe regele Irod cel Mare stăpân şi peste teritoriile dinastiei hasmoneene, iar acesta a reconstruit cetatea, dându-i atât funcţiune de resedinţă de vară, cât şi de punct strategic de apărare împotriva nabateenilor vecini (Petra). A construit pe platoul tăiat din vârful muntelui turnuri înalte de 90 m la fiecare colţ, iar în mijloc un palat de o neasemuită frumuseţe (după cum consemnează istoricul Flavius Josephus, contemporan al regelui). La moartea lui Irod, posesiunile sale au fost împărţite între cei trei fii ai săi, Cetatea Mukawir revenind lui Irod Antipa. După 30 de ani, Irod Antipa o lasă pe soţia sa, o prinţesă nabateeană, pentru a trăi cu Irodiada, soţia fratelui său Filip, faptă aspru condamnată de Sf. Ioan Botezătorul (Matei 14, 1-12). Acelaşi istoeric relatează că la Mukawir a fost adus Sf. Ioan ca prizonier, că aici a avut loc petrecerea de ziua lui Irod Antipa şi tot aici execuţia lui Ioan prin tăierea capului, la cererea Irodiadei şi a Salomeei, fiica sa.

Când Irod Antipa a murit, pământurile sale au fost luate de romani, care au instalat aici un contingent de soldaţi. Dar în anul 66 d. Hr., în stadiul incipient al revoltei evreilor împotriva dominaţiei romane, un grup de rebeli a preluat cetatea Mukawir, iar un alt grup rebel a preluat cetatea «geamănă» Masada, situată simetric pe celălalt mal al Mării Moarte. După căderea Ierusalimului, la anul 70 d. Hr., guvernatorul roman al Iudeii a trecut la asaltul cetăţii Mukawir şi a cucerit-o, înălţând pe latura vestică a muntelui rampa prin care a forţat intrarea trupelor sale. Evreii de aici s-au predat şi au fost lăsaţi să plece. Aceeaşi tactică au folosit-o romanii şi la asaltul cetăţii Masada, dar cei 970 de rebeli de acolo au preferat să se omoare între ei decât să se predea, Masada reprezentând astăzi simbolul demnităţii şi dorinţei de libertate a poporului evreu. În timp ce Masada este şi astăzi atât de glorioasă (anual au loc acolo festivităţi naţionale), cetatea- soră Mukawir, cea în care Sf. Ioan Botezătorul a fost decapitat, pare complet ştearsă din memoria colectivă iudaică.

Maria CHIRCULESCU
Miriam Turism

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *