Memoriile unui pelerinaj (II): Avantajele bunătății
Share
Bunătatea ne facilitează accesul în Împărăția harului. Bunătatea schimbă istoria, astfel încât nici dramele, nici farsele, să nu se repete. Omul nu are nimic de pierdut, decât lanțurile. Creștinismul poate fi rezumat într-un enunț: abolirea răutății. Avantajul bunătății este filantropia: surplusul de lucruri folositoare îl transformă pe om într-o unealtă nefolositoare, dacă nu cunoaște dragostea caritativă, bucuria de a dărui. Din acest atu decurg multe efecte benefice: blândețea, pacea, iertarea, răbdarea, bucuria. Dezvoltarea unui om sau a unei nații nu trebuie să se facă în dauna altora. Creștinismul promovează criteriile bunătății în parcurgerea traiectului de inițiere. Un om bun va evita răul. Un om bun se va abține de la răutăți. Creștinul se străduiește să devină din ce în ce mai bun, pentru a se pregăti pentru Marea Împăcare cu Dăruitorul de Cadouri. Câtă vreme este certat cu Tatăl, copilul nu speră să fie premiat. Dar își cere iertare și promite că nu va recidiva.
Înainte de a se vindeca de boală, omul trebuie să se vindece de îndoială. O credință fortificată va multiplica bunătatea în univers. Nimic nu are valoare, decât dacă este creat din dragoste și dăruit din bunătate. Pentru a fi un ambasador al Bunătății, omul evadează din carcera egoismului și se dedică slujirii caritative, dincolo de orice risc. Prima cerință pentru fericire este extirparea egoismului. Cea mai periculoasă formă de idolatrie este egoismul, lipsa de bunătate, maleficianismul. Cea mai dăunătoare confuzia este acumularea de bunuri, iar nu a virtuților (prin dăruirea bunurilor). Lăcomia este un laborator al morții, care vrea să extragă orice sevă doar pentru propriul consum. Numai că vampirismul este demonic. Lipsa de bunătate este o formă irațională a rațiunii și nu are nici un avantaj. Este doar o înșelare, o închipuire, o absență, o obrăznicie, un furt.
Cel mai bun medicament pentru minte și suflet este bunătatea, un leac care nu trebuie refuzat. Omul care nu știe ce îi este necesar, riscă să se otrăvească. Orice armată are generali, orice tren are locomotivă. Dacă noi suntem soldații sau vagoanele, liderii bunătății sunt sfinții. Copiind modelul lor, vom ajunge unde au ajuns ei, în Împărăția harului. Sunt locuri suficiente Acolo pentru toți, nu trebuie să ne călcăm în picioare pentru admitere, ci să ne purtăm unii pe alții în brațe. Hărțile cartierelor sărace sunt iconografie. Omul care nu a călcat pe aceste ulițe, cu greu va recunoște Împărăția harului. Viețile sfinților filantropi sunt mult mai interesante decât politica. Cu Dumnezeu suntem mereu în avantaj, formăm o majoritate, recupărăm bunătatea, bucățică cu bucățică.
Există o singură lege pentru toți, o lege a bunătății. Cel ce nu încalcă legea nu va fi amendat. Această lege produce – atunci când este aplicată – o schimbare profundă de comportament: omul nu se mai lamentează, nu mai este nici zgomotos, nici anxios. Triumful diavolului ar fi ca oamenii să nu mai facă nimic bun*. Dar acest lucru nu se întâmplă, apostolii Binelui sunt la lucru. A trăi fără a face bine este ca și cum ai mânca fără să digeri.
Dacă Evanghelia este o Veste Bună, care a salvat lumea, actual curent anti-creștin este o veste rea, deoarece doar distruge, dezbină și – în final – înrăutățește situația, în loc să o îmbuneze. Evanghelia se adresează atât cavalerilor din trecut, cât și IT-iștilor din prezent. Ne cuprinde și ne reaprinde speranța. Cea mai mare greșeală nu este că nu faci binele cel mai mare, ci că nu faci puținul bine pe care ai putea să îl faci. SĂ CREZI ÎN IUBIREA LUI HRISTOS. Când înţelegi că tot ceea ce face Hristos este din iubire, atunci accepţi tot ceea ce ţi se întâmplă**. Bunătatea este singura investiție care nu va falimenta.
Împărăția lui Dumnezeu este bunătate și înțelepciune, zice sfântul Talasie. Cine le dobândește pe acestea, viețuiește în ceruri.
______________
*Edmund Burke.
**Arhim. VASILIOS GONDIKAKIS, „Totul este rugăciune. A trăi în lume ca şi cum am trăi în Sfântul Munte”, Editura Doxologia, 2013, p. 16.
