Minunea de la mormantul Parintelui Arsenie Boca

Părintele Ciprian Negreanu, duhovnic și mentor al ASCOR Cluj, mărturisește cum i-a schimbat viața Pr Arsenie Boca.

 

Parinte Ciprian ati avut o experienta legata de Parintele Arsenie Boca, pe care nu l-ati cunoscut în viata fiind.

 Nu l-am cunoscut în viata, dar altfel simt ca l-am cunoscut, si înca foarte bine…Eu sunt unul dintre acei oameni despre care dânsul zicea ca „dupa ce o sa piara asta”- si îsi arata cortul de piele – „voi ajuta pe mai multi”. Eu sunt unul dintre cei ajutati „dupa aceea”.

 

Ati auzit ceva despre dânsul înainte?

 Nu am stiut absolut nimic. Fratele meu studia Teologia, era deja în anul II si ma „ameninta” pe mine, student la Filozofie pe atunci, cu un Parinte deosebit, care are mormântul la Prislop. Pe mine nu ma interesau aceste lucruri, eram total împotriva, mi se pareau niste exagerari imense. Ce mai, pentru mine erau autosugestionari, isterie în masa etc.

 Ce vârsta aveati?

 20 de ani. Cautam cu ardoare un scop în viata, si mi se paruse ca acesta poate fi filozofia. Atunci gândeam asa: omul se naste fara sa si-o doreasca, însa apoi trebuie sa-si de-a seama cât mai repede ca trebuie sa se sinucida; viata e o suferinta fara margini – spirituala si trupeasca. Singura realitatea clara era sinuciderea, ca un act total de împotrivire lui Dumnezeu. Evident, Dumnezeu era un tiran care ne-a aruncat în lumea asta imperfecta.

 Deci nu erati ateu…

 Nu. Sunt fiu de preot. Totdeauna am stiut ca exista Dumnezeu. Dar acest Dumnezeu nu ma interesa. Voiam sa-i stau împoriva cu orice pret. În timp, aceste trairi mi se adânceau. Toti autorii (Nietzsche, Cioran, Camus etc.) care pledau cumva pentru sinucidere – sufleteasca sau trupeasca – îmi erau dragi.

 V-ati gândit vreodata sa va puneti capat zilelor?

 Era filozofia vietii mele! Ajunsesem sa îi conving si pe altii de asta. Si, culmea, nu aveau argumente împotriva! Cine nu-l avea pe Dumnezeu ca argument absolut îmi devenea „victima” sigura. Ani de zile am stiut si de ce copac urmeaza sa ma spânzur. Nu stiu daca cei ce citesc acum nu se vor sminti, dar asta era atunci. Dar, vedeti, faceam toate astea foarte greu. Noaptea adormeam cu ele în minte, dimineata trebuia sa o iau de la capat, sa reconstruiesc totul în minte. Dupa somn, îmi trebuia un nou început. Atunci mi-am propus sa nu mai dorm, ca sa nu o mai iau de la capat. Dormeam doar o ora doua pe noapte, si asta ani de zile. Va dati seama în ce stare fizica si psihica eram…

 Cum ati iesit din acest groaznic impas?

 Tatal meu încerca sa ma trimita la spovedanie, dar nu ma duceam. Într-o seara, fratele meu a înteles pe deplin ce gânduri negre îmi treceau prin minte, inclusiv fata de el. Apoi (era prin luna mai), fratele meu mi-a zis:”Daca te dai asa de mare, du-te la mormântul Parintelui Arsenie de la Prislop si vei vedea ce se întâmpla cu tine”. L-am sfidat si i-am zis: „Fii serios, ma duc oriunde cu convingerile mele!” Am si plecat în noaptea aceea spre Prislop; am calatorit toata noaptea, am schimbat trenuri si autobuze, dupa care am mai urcat si cei 3 km pâna la manastire. Acolo sus, lume multa (era hramul Sf. Ioan Evanghelistul pe 8 mai). Ei bine, de la manastire, lumea tot mai urca spre ceva. Eram cu „ucenicul” meu (ajuns acum si el preot), caruia i-am spus: „Hai si noi”. Am ajuns sus, Unde atunci erau mult mai putine morminte. Mormântul Parintelui Arsenie nu avea brazi in jur, ca acum. De fapt, eu am vazut un buluc de oameni care stateau în jurul a ceva…Ne-am pus si noi sub mesteacanul care este acolo si azi, sa ne tragem sufletul. Stând asa, pe iarba, am simtit cum încep sa-mi curga lacrimile. Va spun din senin. Nu mai plânsesem de mult, de 14-15 ani; plânsul era o cadere de neînchipuit, o recunoastere a neputintei tale.M-am speriat si am sarit în picioare: „Ce-i cu mine?”În tot acest timp, gândurile rele îmi dadeau târcoale neîncetat. M-am uitat la cel de lânga mine: plângea si el! Daca era o chestie de autosugestie, doar unul din noi patea asta; dar asa, amândoi!?! În clipa aceea, stând în picioare – Doamne, nu voi uita clipa aceea toata viata mea – a coborât o liniste incredibila peste mine. Era ca o umbrela ce ma ferea de ploaia neîncetata a gândurior rele care curgeau peste mine tot timpul. Ca în Evanghelie, care ne spune ca s-a facut o liniste adânca pe mare…Atunci, în linistea aceea, parca am auzit glasul lui Dumnezeu. Singurul gând care îmi venea era acesta: „Unde am fost pâna acum?” Toate întrebarile mele filozofice au capatat raspuns în Dumnezeu, în clipa aceea.

 Cum a fost dupa?

 Din clipa aceea, am fost ca un nebun. 6 luni îi îmbratisam pe toti oamenii pe care îi cunosteam, le vorbeam despre Dumnezeu, despre înviere. Credeti-ma, nu era nimic de la mine. Am simtit atunci atâta dragoste, încât nu putem pricepe asta: eu am fost tot cu raul, Dumnezeu tot cu binele! Asta m-a „darmat”! Dragostea Lui m-a facut praf si pulbere. Tot atunci am început sa întreb cine este omul la mormântul caruia mi s-a întâmplat una ca asta. Pentru mine, sa-mi dovedeasca cineva în scris ca a facut – sa zicem – erezii sau vrajitorii, eu stiu ca este si ramâne omul lui Dumnezeu…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.