Ortodoxia rusă şi Marele Zid Chinezesc

Închipuiţi-vă, dragi cititori, că însăşi China, marea Chină comunisto-capitalistă, de la soldatul de teracotă, până la ultimul “om de afaceri” de la Dragonul roşu, ar deveni ortodoxă. Teritoriu canonic rusesc, cu acte în regulă, fără doar şi poate…! “Calul galben” nu se lasă însă, în zilele noastre, cu nici un chip strunit de ruşi. Nici de Putin, nici de Medvedev, nici măcar de Patriarhul Kiril, care împunge, plin de sârg, în ultima vreme, cu cârja-i arhierească în Marele Zid Chinezesc. Pacea de 1.000 de ani între Rusia şi China, exploatarea comună a resurselor Siberiei, ca şi mulţimea de alte făgăduinţe solemne ale Kremlinului, avansate Beijing-ului prin Kiril, după câte se pare, îi lasă
indiferenţi pe chinezi…

Ortodoxia rusă dincolo de Urali

Intelighenţia rusă a veacului al 19-lea avea dreptate de bună seamă… Popoarele de dincolo de Urali iau aminte, mai degrabă, la faptele ruşilor, decât la vorbele lor. În saloanele literare petersburgheze, de până în revoluţia bolşevică, au circulat mai multe anecdote – unele preluate şi de marii clasici ai literaturii ruse – în legătură cu ukazurile lui Petru I de creştinare a Siberiei. Se spune că din dorinţa de a nu-şi vedea fraţii convertiţi la creştinism (transformaţi în ruşi, în faptă şi-n simţiri), un siberian a venit să primească botezul, formal, în locul acestora, de mai multe ori. Descoperit, recunoaşte, în cele din urmă, că a recurs la şiretlic doar pentru a-şi proteja familia: până la venirea ruşilor în zonă, dezmăţul, beţia şi furturile lipseau cu desăvârşire… Concluzia – una singură: misiunea creştină a Rusiei, începută cu mai multe veacuri în urmă, dincolo de Urali, nu putea fi considerată altfel decât un semieşec.

Faptele ruşilor. Nimic mai mult

Chiar şi în locurile în care ortodoxia neamurilor cuminţi a avut de-a face cu cea muscălească, după câte cunoaştem cu toţii, strâmtorările n-au fost deloc puţine. Cazul Basarabiei este unul cât se poate de grăitor: fărâmiţarea conştiinţei de neam, o ameninţare continuă a creştinilor locului, în caz de nesupunere, cu ”transnistrizarea”, bulbi de ceapă la catedralele oraşelor şi satelor de pe Prut – pe post de “hotar” al Sfintei Rusii, înălţat prin inima unui neam creştin; rase, dulame şi camilafce, după model rusesc, “obligatorii şi gratuite”; ierarhi hirotoniţi “pe sprânceană” la Moscova şi trimişi într-un “apostolat” cel puţin straniu – pe post de promotori necredibili ai unui discurs antiromânesc feroce. În fine, nu cred că se cuvine să enumerăm aici toate neadevărurile colportate de ruşi, în ţinutul românesc de dincolo de Prut, la adresa Ortodoxiei noastre. Nici n-ar fi prea greu de ghicit cărui scop serveşte o astfel de misiune. Dreptei Credinţe, ori neamului de pe ambele maluri ale Prutului, dezbinat de nedrepţii fraţi pravoslavnici ruşi, în nici un caz.

Se poate vorbi, prin urmare, de deservicii importante aduse Ortodoxiei de către Biserica Moscovei… Astfel, Dreapta Credinţă a ajuns să fie percepută de neamurile asiatice – rămase “păgâne” până astăzi – drept un instrument politic al Kremlinului. Pentru asiatici, nu poţi fi nedrept şi mântuitor de suflete, în acelaşi timp…

Kiril la Beijing

Patriarhul Kiril al Rusiei a făcut, spre jumătatea lunii mai a.c., o vizită la Beijing. Una istorică – Kiril fiind primul patriarh rus din istorie care vizitează China! A fost semnat, cu acest prilej, un acord de cooperare cu autorităţile chineze, privitor la reglementarea funcţionării Bisericii Ortodoxe în China. S-a discutat, mai cu seamă, despre “planurile de acţiuni comune şi perspectivele de dezvoltare a relaţiilor cu mai multe organizaţii religioase din China”. S-a făcut, de asemenea, o balanţă a precedentelor acorduri. Ca urmare a acestora, “a bunăvoinţei şi încrederii între cele două mari popoare, China şi Rusia”, Kiril avea să sublinieze – nu înainte însă de a-şi fi lansat, în prezenţa unei firave asistenţe, cunoscuta carte, Libertate şi responsabilitate, în traducere chineză – “măreţele realizări” chino-ruse, pe plan religios, din ultimii ani. Cea mai importantă dintre acestea ţine de domeniul învăţământului religios: în şcolile teologice ale Bisericii Ortodoxe Ruse studiază, în prezent, nici mai mult, nici mai puţin, decât… 2 studenţi chinezi. La Beijing, capitala unui stat cu aproape un miliard patru sute de milioane de locuitori, întâistătătorul Bisericii Moscovei, după rodnica întâlnire cu autorităţile din această ţară, avea să slujească o Sfântă Liturghie cuminte “pe teritoriul ambasadei Rusiei” (patriarchia. ru, 16 mai a.c.).

Marele Zid şi Ortodoxia Rusă

“Vizita mea a fost posibilă – va declara Kiril, la sfârşitul misunii sale – datorită dezvoltării pozitive a societăţii chineze. Aceasta s-a desfăşurat la invitaţia şi cu sprijinul autorităţilor din China, fapt de la sine grăitor în privinţa înţelegerii rolului factorului religios în viaţa propriului popor de către autorităţile politice din această ţară, cât şi în ceea ce priveşte dezvoltarea relaţiilor dintre Rusia şi Republica Populară Chineză” (RIA Novosti, 15 mai a.c.). Harbinul şi Shanghaiul au fost, se pare, singurele locuri de suflet, care îi vor aminti Patriarhului Kiril de ultimele licăriri ale ortodoxiei ruse din China. Tot cu prilejul acestei vizite, Kiril va vizita şi câteva obiective turistice din această ţară. Nu au lipsit, desigur, fostul Palat Imperial şi Marele Zid Chinezesc. Potrivit Interfax, Patriarhul rus a avut doar cuvinte de admiraţie înaintea “remarcabilului monument al arhitecturii chineze vechi”, fiind uluit de-a dreptul la vederea Marelui Zid Chinezesc. Unul de netrecut, după câte se pare, deocamdată, cel puţin, pentru ortodoxia rusă…

Gheorghiţă CIOCIOI

Articol din anul 2018.