Pelerin la candela Dunării

 
   Mila Maicii Domnului m-a adus astăzi la capătul ţării, în Mânăstirea Sfânta Ana din Orşova. Sfios ca un înger, blând ca un porumbel, mă simt un nufăr pe cerul Dunării şi parcă aş vrea ca adierea inimii mele să nu stingherească povestea vieţii nimănui. Şi tocmai aici mi s-a făcut un mare dor de smerenie, de această taină profundă care deschide Împărăţia Cerurilor. Da, aş vrea să fiu smerit şi să nu ştiu niciodată lucrul acesta. Pentru că numai umilinţa poate chema umilinţa.
 
Mereu scriem despre noi, despre durerile noastre, despre biruinţele noastre şi niciodată despre lucrarea divină a pământului. Pentru că, iată, văzând acum Dunărea în faţa mea, încerc o stare de jenă duhovnicească. Mă simt neputincios că nu mă bucur mai mult de creaţia lui Dumnezeu. Obosit de lume, de veac şi de monotonia vieţii, am început să-mi pierd culoarea ochilor şi să-mi tulbur frumosul. Ori, de ce să nu spunem, noi, oamenii, suntem perlele veşniciei şi aşa trebuie să rămânem. Suntem făcuţi spre a zbura cu aripile iubirii spre rai.
 
Aici, la Sfânta Ana, maicile ne înconjoară cu atâta iubire, smerenie şi pace duhovnicească! Vorbesc puţin, dar au cuvinte alese. Sunt atente cu fiecare suflet care calcă acest pământ. Ca nişte îngeri care te invită să te acomodezi cu grădina edenului şi cu spiritul nemuririi. E sublim, e har, e Iisus Hristos.
 

Chiar acum aş vrea să vă spun ceva. Mi-e tot mai greu să trăiesc slava deşartă a propriei existenţe. Mi-e greu, mai ales aici lângă Dunăre, unde apele poartă istoria celui mai smerit popor din lume, poporul român. Şi astăzi aş dori să fiu o cruce tainică la care să lăcrimeze doar ochii celor ce se roagă. De aceea, rugaţi-vă pentru smerenia mea. Puneţi o floare pe altarul dăruirilor voastre şi vă voi pomeni mai mult ca niciodată.

 

Catalin Dumitrean

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.