UCRAINA: Petru Movilă, ţarul

Născut la Suceava, în 1596, Petru Movilă a marcat istoria Bisericii de Răsărit. După naşterea sa, tatăl său, Simion, va ajunge domnitor în Valahia, iar mama sa, Marghita – Melania, se va călugări. Are doi unchi de seamă, fraţi ai tatălui său, unul domnitor în Moldova (Ieremia), celălalt mitropolit la Iaşi (Gheorghe). Rămâne orfan de tată (în urma complotului cumnatei sale) şi este nevoit să pribegească în Polonia. Studiază gramatica la Lvov (Lemberg) şi latina la Sorbona. Este un bun soldat în armata polonă, luptând împotriva turcilor (1622, la Hotin).

Intervine duhovnicul, viaţa se schimbă
Un mare om duhovnicesc, părintele Zaharia de la Pecerska, îl determină să îşi urmeze vocaţia monahală.

La 31 de ani ajunge egumen, dar situaţia ortodoxiei în zonă nu era de invidiat, în contextul ofensivei catolice. Petru Movilă devine un apologet remarcabil, convingând bună parte din nobilimea ucraineană, poloneză şi bielorusă să nu îşi părăsească credinţa strămoşească pentru privilegii de conjunctură. Tipăreşte, restaurează, ctitoreşte, pune bazele Colegiului Ortodox (viitoarea Academie Teologică). Creează un bastion de spiritualitate şi este extrem de iubit de către popor.

Dincolo de toate, rămâne un ascet

Studiază neîncetat Sfânta Scriptură şi operele Sfinţilor Părinţi. După călugărire, renunţă total la ambiţiile lumeşti şi vrea să creeze la Kiev o oază de trăire duhovnicească. Puţini ştiau ce fel de viaţă aspră ducea. Pe sub hainele de stareţ (de mitropolit, ulterior), purta o cămaşă din păr aspru, cu nasturi de fier). Trăia ca un profet, renegat de fratele său criminal, dar regăsit şi reintegrat în familia cerească a sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, pe care îl cinstea în mod deosebit. Avea forţa unui profet, susţinând alegerea unui rege polon filo-ortodox (Wladislaw I), care va mai atenua contraatacurile unite, ecouri ale pactului de la Brest-Litovsk.

Nu căuta brâie şi cruci, ci purta Crucea lui Hristos pe umerii lui. Şi-a asumat până la capăt marea chemare, întorcând pe mulţi necredincioşi la Adevăr. Chiar dacă aceştia nu ştiau că părintele lor purta un brâu de fier cu dinţi ascuţiţi (avea umflături serioase, urme ale nevoinţei ascetice, de neînţeles pentru tânărul minecraft-ist de azi). Se ruga zi de zi, plin de lacrimi de pocăinţă. Este un ŢAR al credinţei, un sfânt în aceeaşi ligă cu Serafim de Sarov, Ioan de Kronstadt, Teofan Govorov Zadonski, Maxim Gorlitki sau Calinic Cernicanul.

Îşi donează averea bisericii

Depunând votul sărăciei, renunţă la beneficiile sângelui albastru, hrănindu-se zilnic cu transfuzia de Sânge euharistic. Cărţile apărute sub îngrijirea lui explică sensul liturgic al slujbelor, insistând asupra modului de pregătire a preoţilor pentru săvârşirea Sfintelor Taine (cu râvnă, cu trăire, corect, fără grabă, fără prelungiri nejustificate, fără adăugiri şi ştersături). Promovează citirea Psalmilor şi cunoaşterea Evangheliei şi a epistolelor pauline. Abaterile occidentalilor sunt surprinse cu mare tact în cartea „Lithos” (stil ce seamănă izbitor cu Andrei Şaguna şi Bartolomeu Anania). Mitropolitul Kievului nu atacă, ci expune adevărata credinţă, indicând cariile care puroiază şi provoacă durere.

Cea mai importantă contribuţia este însă „Mărturisirea ortodoxă”, catehismul răsăritean confirmat la Sinodul de la Iaşi (1642). În 1691, cartea va fi tradusă în româneşte la Buzău. Acest catehism este manualul oficial de predare în seminariile teologice din România, Grecia, Rusia, unii episcopi (Adrian al Moscovei, Nectarie al Ierusalimului) considerând chiar că are un caracter inspirat. Nu şi-a uitat ţara natală, ci a purtat-o mereu în suflet şi a ajutat-o cu meşteri tipografi şi profesori pentru Academia de la Iaşi. În 1645 participă la Iaşi la nunta secolului, între fiica domnitorului Vasile Lupu şi un nobil polonez. A trecut la Domnul în 1646, cu trei zile înainte de Crăciun.

S-a născut în acelaşi an cu Rene Descartes şi Udrişte Năsturel (năstruşnică ascociere). A trecut la Domnul în acelaşi an cu Maria-Anna a Spaniei. A marcat veacul al XVII-ea, un secol care a debutat trist, cu uciderea lui Mihai Viteazu lângă Turda. Un secol plin de sânge în Apus (Războiul de Treizeci de Ani), un secol în care peste Ocean deja se făcea carte serioasă (Harvard, SUA), un secol în care misionarii depun mărturie creştină puternică în Asia, un secol în care China ocupă Taiwanul, indienii finalizează Taj Mahalul, iar Ludovic al XIV-lea Soare eclipsează Franţa. Un secol în care Galileo Galilei este judecat, Spania declara falimentul, Suedia atacă Polonia, turcii asediază Viena, creștinii se revoltă în Japonia. Un secol dominat de Moliere, Newton si Shakespeare, dar adjudecat de marii sfinţi Petru Movilă, Dosoftei, Varlaam, Chiriac de la Tazlău, Rafail de la Agapia, Ioan Valahul, Iosif cel Nou de la Partoş, Epifanie de la Voroneţ, Ilie Iorest, Anastasie Crimca.

 

Marius MATEI

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.