Sarov: Acasă la Sfântul Serafim

Dumnezeul lui Serafim, ajută-ne! Serafim, omul lui Dumnezeu, luminează credincioşii de pretutindeni, îndemnându-i să nu uite scopul vieţii lor, şi anume dobândirea Sfântului Duh. Nu vorbim doar despre un ascet rus (ca atâţia alţii) de secol XVIII, ci despre o torţă puternică a dumnezeirii, un profet harismatic deosebit, înzestrat de Bunul Dumnezeu cu puterea sfinţeniei depline. Azi mergem la el acasă, nu ca la un muzeu, nu rătăcind prin mall-urile modernului oraş Sarov, ci invocându-l în acatiste.

În casa părintească a sfântului (de la Kursk), găsim pe tânărul ce va lua numele călugăresc de Serafim, fiul comerciantului Isidor şi al Agatiei, bolnav la frageda vârstă de doar zece ani. În timp ce bolea, Maica Domnului i se arată şi îi promite că îl va vindeca. Tocmai urma să aibă loc procesiunea cu icoana făcătoare de minuni a Sfintei Fecioare de la Kursk, celebră în epocă. Numai că, din cauza vremii nefavorabile, procesiunea s-a scurtat brusc. Noul itinerariu presupunea trecerea „convoiului” pe aleea pe care locuia băiatul bolnav Serafim. Cu multă credinţă, tânărul se atinge de icoane şi se vindecă pe loc. După minune, nu se simte deloc atras de afacerile tatălui său, care dorea să îl iniţieze în branşă, ci preferă să citească vieţile sfinţilor, să stea retras în post şi rugăciune, să participe la slujbele bisericeşti.

Doreşte să se călugărească, iar mama lui îl încurajează şi îi dăruieşte o cruce de aramă, pe care o va purta la piept, peste rasă, toată viaţa. În mănăstire, posteşte aspru şi se rogă neîncetat. Se îmbolnăveşte din nou, iar minunea se repetă: Sfânta Fecioară se arată iar, împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul, căruia îi spune: „Acesta este unul de ai noştri” şi îl vindecă. Rugăciunea lui avea încă din tinereţe putere de foc. La fiecare slujbă, vedea pe sfinţii îngeri cântând în biserică. În Joia Mare L-a văzut pe Domnul Hristos intrând în biserică şi binecuvântându-i pe cei prezenţi. Retras în pustnicie, hrăneşte animalele sălbatice din mâna lui, iar acestea nu-l vatămă. Faţa lui era mereu luminoasă şi veselă, asemeni unui înger. Sfânta Fecioară i se arată pentru a treia oară, îndemnându-l să devină duhovnic şi să ajute pe toţi cei care îi vor cere sfatul. Se arată smerit şi bucuros fiecărui pelerin. Pe toţi îi îndemna să dobândească pacea inimii, ca mii să se mântuiască în jurul lor. „Of, dacă aţi şti,” spuse el odată unui călugăr, „ce bucurie şi dulceaţă îl aşteaptă în Rai pe un suflet drept! Aţi fi de acord să înduraţi în această viaţă toate necazurile, persecuţiile şi umilinţa cu mulţumire. Dacă în chilie ar fi plin de viermi care ar mânca trupul nostru tot restul vieţii am fi bucuroşi să îndurăm numai să nu cumva să pierdem bucuria cea cerească pe care a pregătit-o Dumnezeu pentru cei ce Îl iubesc pe El.”

Sfaturile sale duhovniceşti ne bucură şi pe noi, astăzi: „Dumnezeu e foc care încălzeşte şi aprinde inima şi străfundurile trupului nostru. De aceea, când simţim răceala în inimi, aceea este de la diavol pentru că diavolul este rece. Atunci trebuie să chemăm numele Domnului, Care va veni şi va încălzi inimile noastre cu o dragoste pură nu numai faţă de El ci şi faţă de aproapele, iar răceala urâtorului de bine va dispărea din faţa căldurii Lui. Cei care au hotărât să-I slujească Domnului Dumnezeu, trebuie să exerseze rugăciunea minţii închinată Mântuitorului şi să o rostească neîncetat: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”!

Ne rugăm sfântului, cu perseverenţă. Sarov, 2017, 2 ianuarie. Fiecare inimă smerită primeşte lumina în dar. Fiecare suflet care tânjeşte după iubirea divină ştie Unde trebuie să ajungă. În medicină, funcţionează efectul de turmă: dacă 80 la sută din populaţie se vaccinează, restul de 20 la sută sunt protejaţi. În domeniul credinţei, această regulă nu se aplică: fiecare în parte trebuie să dobândească lumina Duhului, asemeni lui batiuşka Serafim. De Ziua Naţională, participăm la paradă: creştinismul sfinţilor nu este o religie de paradă (Serafim ne învaţă neetalarea virtuţilor). Cicatricele atrag (spun cunoscuţii cercetători britanici că bărbaţii cu cicatrice ar avea mai mult succes): cu atât mai mult atrag cicatricele hristice, retrăite de părintele Serafim şi de fiecare râvnitor la veşnicie. Viaţa nu este o zbatere neputincioasă, ci bucuria iertării. Sfântul Sarovului a lăcrimat întreaga viaţă: „Am găsit pe Mesia!” Ascetul rus ne îndeamnă să ne ridicăm privirea spre cer, dincolo de păianjenii de pe tavan. Pustnicul Serafim şi-a vindecat arborele genealogic, pentru ca răul să nu se mai perpetueze.

Ştirea zilei (dăm legătura la Sarov): Lumea are nevoie de Dumnezeu. Subtitlu: Dumnezeu nu este doar o idee, ci o Persoană vie, aşa cum Se descoperă părintelui Serafim şi tuturor casnicilor Săi. Într-o lume în care prea puţini magi mai urmează steaua credinţei, sfântul Serafim ne întăreşte prin mijlocirile lui pentru noi. În era tehnicii, credinţa trebuie redescoperită, iar minunea retrăită. Începem fiecare activitate cu Dumnezeu, nu cu mahmureală. Părintele Serafim iubea Psalmii, spunând pelerinilor versetul din Psalmul 87: „Anii trec repede, iar zilele se scurg în deşertăciune”. E necesară, aşadar, o repoziţionare, o redefinire a priorităţilor din viaţa noastră, având în vedere graba cu care ne îndreptăm spre judecata finală.
Acasă la părintele Serafim e linişte, nu zgomot. Aici, da, te poţi ruga, pentru că ai timp, nu eşti suprasolicitat de lucruri inutile, chiar dăunătoare. Ascetul rus le amintea săracilor că servesc pe Cel mai bogat Stăpân, pentru a nu cădea în deznădejde nici din cauza pauperităţii, dar nici a bolii. Viaţa alături de Dumnezeu e nespus de frumoasă, de reală, mai ales că e veşnică şi începe de aici. Excesul de orice fel ne rupe din starea de linişte şi ne îndepărtează de misterul sfinţeniei, atât de adânc pătruns de părintele Serafim. Omul lui Dumnezeu are un mesaj clar: Nu mai trândăviţi în trecut, ca să nu vă fure cel rău realizările viitorului. După Spovedanie, citim Acatistul Sfântului Serafim (cel mai dulce canon) şi lăsăm în urmă căderile, nereuşitele, anturajele nepotrivite, conversaţiile inutile şi invidiile. Din trecut, privim doar spre înaintaşul credinţei, Serafim, lumina Sarovului, pentru a reprimi binecuvântarea divină.
Sfinte părinte Serafim, roagă-te Bunului Dumnezeu să ne vindece de cocârjare! 
Roagă-te, de asemeni, să prelungească în fiecare liturghie atmosfera Noului Testament! 
Trage la rugăciune de şiragul acela (metanier), ca să ardă toţi vicleni-mincinoşii! 
Ajută-ne să lucrăm cu dragoste pentru ceilalţi, ca să adunăm dragoste pentru Hristos!
Bat clopotele la Sarov: Dumnezeul lui Serafim, ajută-ne!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.