Ţara Sfântă: Rugul aprins

În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; iar acolo i s-a arătat îngerul Dom­nu­lui într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea şi nu se mistuia. Atunci Moise şi-a zis: „Mă duc să văd aceas­tă arătare minunată: că rugul nu se mistu­ieş­te“. Iar dacă a văzut Domnul că se apro­pie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: „Moise! Moise!“. Şi el a răspuns „Iată-mă, Doamne!“. Şi Domnul a zis: „Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţă­mintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!“. Apoi i-a zis iarăşi: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumne­zeul lui Iacov!“. Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu. Zis-a Domnul către Moise: „Am văzut ne­ca­zul poporului Meu în Egipt şi stri­ga­rea lui de sub apăsă­tori am auzit şi durerea lui o ştiu. M-am po­go­rât dar să-l izbăvesc din mâ­­na Egipte­ni­lor, să-l scot din ţara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge mie­­­re şi lapte, în ţinutul Ca­naa­neilor, al Heteilor, al Amo­reilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor. (Ieşirea 3, 1-8)

Rămânând în zona vechi-testamentară, poposim astăzi în Peninsula Sinai din Egipt. „În toată lumea antică nu a existat nici un loc atât de pustiu şi lipsit de importanţă care să fi devenit atât de sfânt şi legendar ca Sinai-ul din Arabia“. Este locul unde Moise L-a întâlnit pe Dumnezeu, dar şi vechea vatră monahală a Mânăstirii Sfânta Ecateri­na, cunoscută până în secolul 8 drept Mâ­năs­ti­rea Rugului Aprins.
Rugul despre care ne vorbeşte textul bi­blic există până astăzi, viu şi verde, în curtea Mânăstirii Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai. Rugul, având aspectul unei tufe, este o plantă rară, înrudită cu trandafirul (face parte din familia Rosaceae), care ştiinţific este cunoscută sub numele de Rubus Sanc­tus. Faptul că viaţa acestei plante poate fi extrem de lungă dă credibilitate ştiinţifică tradiţiei. El este unicul exemplar din această specie din toată peninsula Sinai şi orice încercare de a o înmulţi transplantând o ramură a ei a fost fără succes. Totuşi, Rugul nu se mai află pe locul său originar căci în anul 330, Sfânta Împărăteasă Elena, mama ma­re­lui Con­stantin, a con­struit acolo o bisericuţă, iar rugul a fost mu­tat la câţi­va metri mai în fa­ţă, unde se află şi as­­tăzi. Sfântul Altar al acelei bise­ri­cuţe nu a fost aşe­zat, du­pă cum cere tra­di­ţia, pe sfintele moaş­te ale vreunui sfânt mucenic, ci chiar pe rădăcinile ve­chiu­lui Rug. Mai târ­ziu, în anul 542, când Binecredin­cio­­sul Împărat Iustinian (prăznuit la 2 au­gust) a început zidirea mânăstirii, biserica mare ctitorită de el a înglobat şi bisericuţa Sfintei Elena.
În amintirea poruncii dumnezeieşti „Scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!“, toţi pelerinii intră desculţi în bisericuţa Ru­gului Aprins. Mai trebuie amintit că hra­mul rânduit de Sfânta Elena bisericuţei Rugului Aprins este, nu întâmplător, Bu­navestire. Aceasta pentru că din vechime sfinţii părinţi au văzut în Rugul Aprins pre­în­chipuirea Bunei­ves­tiri, în rugul ca­re ardea şi totuşi nu se mistuia pe Maica Domnului ca­re a luat în pân­te­ce şi a născut pe Mân­tui­to­rul şi to­tuşi a rămas fe­cioară.
În fiecare sâm­bătă în bisericuţa Rugului Aprins se săvârşeşte Sfânta Liturghie.

Silviu-Andrei VLÃDÃREANU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.