LOADING

Type to search

Pelerinaje

Troita lui Rubliov

Share

Dacă aş fi întrebat, după un pelerinaj în Rusia, unde anume, în această imensă ţară, sufletul ­omenesc experiază divinul în plinătatea sa, aş răspunde fără ­ezitare: în faţa Troiţei lui Rubliov. Drumul la Moscova fără Troiţă este o bucurie nedeplină.

Misteriosul Andrei Rubliov
La 70 km de Moscova se află cea mai venerată mănăstire a Rusiei. Întemeiată în anul 1354, de către Sfântul Serghie de Radonej, mănăstirea devine, la puţină vreme după naşterea ei, pavăza ortodoxiei în faţa hoardelor tătaro-mongole. Sfântul Serghie, numit de Pavel Florenski „patron, întemeietor şi îngerul păzitor al Rusiei”, va inspira conducătorilor micilor cnezate ruseşti dârzenie întru apărarea dreptei credinţe. Printre numeroşii ucenici ai stareţului Serghie, se numără şi Sfântul Andrei Rubliov. Dorinţa marelui stareţ de renaştere a lumii după chipul şi asemănarea Sfintei Treimi îl va influenţa definitiv pe tânărul său ucenic Andrei, atât în vieţuirea monahală, cât şi în operele lui de mai târziu. Trăitor în deplină sfinţenie, Rubliov va fi canonizat însă de către Biserica Rusă destul de târziu, abia în anul 1988. Despre locul naşterii pictorului celebrei Troiţe, realizate sub păstorirea urmaşului Sfântului Serghie, stareţul Nikon, ca icoană de hram a faimoasei lavre Sfânta Treime, nici una dintre cronicile ruseşti nu ne dă vreun amănunt. Nu s-a păstrat nici măcar un portret al artistului călugăr. Într-o viaţă a Sfântului Serghie de Radonej, din sec. al 16-lea, există doar două miniaturi care îl prezintă pe Andrei Rubliov alături de Daniil Ciornîi, pictând icoane. Într-una din miniaturi, Rubliov apare pe o schelă înaltă, lucrând la frescele exterioare ale Bisericii Mântuitorului de la Mănăstirea Andronikov, sub privirile obştii mănăstireşti. Nici din viaţa lui de mirean nu se cunoaşte ceva. Născut în jurul anului 1370, intră încă de tânăr în obştea lavrei Sf. Serghie. În anul 1405, împreună cu Teofan Grecul şi Prohor Gorodeţki, Andrei Rubliov va picta frescele catedralei Buna-Vestire din Kremlin. Cronicile îl pomenesc cu această ocazie pe tânărul Andrei ca ucenic al lui Teofan. Se crede că icoanele de pe catapeteasma acestei biserici din Kremlin aparţin lui Andrei Rubliov. În anul 1408, Rubliov este amintit din nou, de această dată ca ucenic al călugărului Daniil Ciornîi, la pictarea catedralei din Vladimir. Tot în 1408, după o invazie tătară, ce va distruge Lavra Sfintei Treimi, întru pomenirea întemeietorului Lavrei Rubliov va realiza aici cunoscuta sa icoană – Troiţa.

Andronikov
După terminarea lucrărilor lavrei Sfântului Serghie, pictorul se va stabili definitiv la Mănăstirea Andronikov din Moscova, unde, se pare, pe lângă frescele din Biserica Mântuitorului s-a ocupat şi de arhitectura locaşului. Mănăstirea Andronikov fusese întemeiată, în anul 1357, de către Mitropolitul Alexie al Moscovei, numele acesteia fiind dat de primul ei egumen, călugărul Andronik, de asemenea ucenic al Sfântului Serghie de Radonej. Petrecându-şi ultimii ani de viaţă aici, Andrei Rubliov, pe data de 29 ianuarie 1430, va pleca la cele veşnice, fiind înmormântat în mănăstire. După închiderea sfântului locaş, în anul 1917, acesta va deveni închisoare. Curând – în1928 – necropola mănăstirii este distrusă de bolşevici, pierzându-se astfel orice urmă a mormântului celebrului pictor-călugăr. În 1947, comuniştii sovietici reconsideră locaşul, declarându-l monument naţional. În anul1969, se deschide, în incinta mănăstirii, Muzeul central de artă şi de cultură veche rusă – „Andrei Rubliov”. Oficial, mănăstirea va fi redeschisă în anul 1991. Ca un mic amănunt pentru pelerini: la poarta mănăstirii, se află o librărie cu minunate albume de artă religioasă ortodoxă.

Galeriile Tretiakov
Pavel Mihailovici Tretiakov (1832-1898), un celebru industriaş rus, mare amator de artă, nu s-a gândit, probabil, vreodată, că muzeul întemeiat de el va ajunge la peste 130.000 de opere de artă. Săli întregi cu icoane te transpun în vechea Rusie, foarte aproape de Cer. Te bucuri şi te întristezi, totodată, la Tretiakov. Am văzut aici pelerini sosiţi de la mii de km. depărtare, bătând metanii în faţa acestor icoane cu evlavie rusească. Tristeţea pelerinului este cumva asemănătoare în acest muzeu cu cea de la Sfânta Sofia din Constantinopol. Ruşi nu se sfiiesc însă de privirile străine ortodoxiei. La Tretiakov, într-una din săli, un pelerin sosit tocmai de la Murmansk a reuşit chiar să atingă şi să sărute celebra icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului din Vladimir, aflată într-o sală învecinată cu icoanele lui Rubliov. A urmat o ceartă de pomină cu supraveghetoarea sălii, ce a durat minute în şir… După ce s-a lăsat liniştea, am petrecut aproape un ceas în faţa icoanelor lui Rubliov. Sfântul Andrei Rubliov a pictat Troiţa sa fără a mai trece compoziţia acesteia prin faza mentală, într-un moment de revelaţie divină, după un post de 40 de zile, cu multă rugăciune. Aşa se spune într-o istorisire sfântă despre geneza acestei faimoase icoane, reluată de un film documentar realizat nu demult de către Patriarhia Rusă. Privirile celor trei îngeri, învăluind cu atâta dragoste pe oameni, capetele lor înclinate graţios, mâinile prinse în gestul binecuvântării… Policromia icoanei într-o armonie divină desăvârşită… Nu am dori să redăm aici părerile artiştilor despre icoană. S-au scris mulţime de cărţi despre aceasta, s-au ţinut conferinţe… Însă, dacă paşii vă vor purta vreodată la Moscova, căutaţi să treceţi pragul Galeriilor Tretiakov. Umili, în faţa Troiţei, veţi înţelege mai limpede contopirea sufletului cu divinul… Pavel Florenski, admirând această celebră icoană, a exclamat: „Troiţa lui Rubliov există, prin urmare există şi Dumnezeu!”.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *