Un sfânt vlah ocrotitor al Sofiei

Câţi dintre noi cunosc faptul că ocrotitorul ceresc al oraşului Sofia este un vlah? Un sfânt din neamul nostru; un mucenic pornit din Ianina natală spre Sredeţ, apoi spre Valahia, însufleţit de un singur gând: acela de a sluji întreaga sa viaţă lui Hristos… Dumnezeiasca pronie a rânduit însă altfel: în anul 1555, el va da mărturia cea bună în cetatea ce avea să devină mai târziu capitala Bulgariei…

Viaţa Sfântului Nicolae de Ianina

Sf. Nicolae Cel Nou – după cum îl numesc bulgarii – s-a născut la 1510 în oraşul Ianina, din Grecia, situat într-o zonă populată compact cu aromâni chiar şi în zilele noastre. Meşteşugul său era unul smerit: confecţiona încălţăminte (pentru cei săraci, fără nici o plată). Ajuns din Ianina la Sofia, plin de râvnă pentru Hristos fiind, musulmanii din oraş vor căuta, în nenumărate rânduri, să-l atragă spre credinţa lor. Peregrinează prin Valahia, fiind mult cinstit pentru evlavia şi iscusinţa meşteşugului său de marii boieri şi chiar de domnul Ţării Româneşti, care îl va lua la curtea sa. Reîntors la Sofia după o vreme, e ademenit la un ospăţ de câţiva cunoscuţi musulmani, care îl vor tăia împrejur mişeleşte, susţinând apoi că are obligaţia să se lepede de dreapta credinţă. Refuzul său îi va aduce judecata şi temniţa, iar în cele din urmă mucenicia. Ucis cu pietre de către o mulţime furioasă, trupul îi va fi ars şi cenuşa împrăştiată în cele patru zări. Un tânăr creştin – la îndemnul diacului Matei, care va scrie şi viaţa sfântului – va aduna, totuşi, pe ascuns, după lapidare, părticele din moaştele sale, ce vor fi dăruite Bisericii. Data martiriului a fost 17 mai 1555.

Prin Sofia, pe urmele unui sfânt vlah…

Vlahul Nicolae din Ianina are cea mai cuprinzătoare viaţă de sfânt din întreaga literatură medievală de expresie slavă; hagiograful – Matei Grămăticul – fiind chiar martor ocular la mucenicia sfântului. Manuscrisul ce cuprinde impresionanta viaţă a mucenicului din Ianina, datat 1564, este păstrat astăzi cu sfinţenie la Muzeul Naţional de Istorie din Sofia. Atâta doar că muzeografii bulgari sunt zgârciţi la vorbă cu un vizitator român în privinţa originii sfântului…

Aveam să aflu mai multe date despre Sf. Nicolae de Ianina, rătăcind prin Sofia, în mod neaşteptat, de la un musulman, care mi-a indicat cu precizie biserica închinată mucenicului vlah (una dintre cele mai mari din întreaga Bulgarie) şi chiar locul martirajului acestuia. Discuţia cu musulmanul despre Sf. Nicolae vlahul ar fi durat poate mult şi bine, dacă bietul om nu şi-ar fi adus aminte de muftiul local – pe care era supărat foc din pricina noilor taxe de la geamie: Hogii din Bulgaria (stăpâni peste aproape un milion de supuşi) sunt obligaţi, de acum, gospodin, să taie şi chitanţă!… Turcul avea să-mi înşiruie o întreagă listă contabilă: pentru un bărbat (care are întâietate în tradiţia musulmană) 35 de leva (aprox.18 euro) la înmormântare, iar pentru o femeie 15 leva… Îl părăsesc grăbit, aprobându-l, evident…

Matei Grămăticul despre petrecerea Sfântului Nicolae de Ianina la curtea domnului Valahiei

Câtă vreme fericitul Nicolae a rămas la curtea domnitorului Ungrovlahiei, sufletul său se scârbea necontenit văzând în toate zilele tulburările şi uciderile cele fără de dreptate pe care le săvârşea acesta. Căci era domnul om mânios şi aspru, plin de toate nelegiuirile şi străin de frica lui Dumnezeu. Ungrovlahia nu se afla atunci sub stăpânire turcească, plătind ea doar bir turcilor. Iar acest Mircea [Ciobanul] luase puterea cu ajutorul sultanului turc, cu multă silnicie, de la domnitorul de dinaintea lui, care până să se facă monah [Radu Paisie, ajuns stareţ la Curtea de Argeş], stăpânise asupra poporului cu blândeţe şi cu dreptate. Şi pentru că poporul, boierii şi clerul mult îl iubeau, domnitorul Mircea, cuprins de zavistie şi de ură, se năpustea deseori asupra tuturora, căutând să ucidă ca o fiară. Astfel a omorât el pe toţi marii dregători, cu copiii şi întreg neamul lor, răpindu-le averile şi satele. Încă şi pe cuvioşii monahi şi pe episcopi îi numea „haine negre”, şi le făcea lor mari necazuri, tăindu-le unora barba, altora nasul, altora urechile, iar pe unii îi scopea, trimiţându-i apoi în surghiun. În această stare a lui, de nesăturare de sânge omenesc, au venit la el boierii fugiţi în părţile ungureşti, cu miile, ca să-i se închine. Iar domnul i-a rugat să lase armele lor afară şi astfel să intre. Făcând aceasta, fără gând rău au intrat ei înăuntru. Şi Mircea îndată a făcut semn ostaşilor şi i-a pierdut prin sabie pe toţi, de la cel dintâi la cel de pe urmă…

Un hram pe care românii n-ar trebui să-l treacă prea uşor cu vederea

În 2010 se vor împlini 455 de ani de la mucenicia Sfântului Nicolae de Ianina. Biserica avându-l ca patron pe vlahul Nicolae, situată pe strada Pirotska, din plin centrul Sofiei, va marca momentul, cu mult fast, pe data de17 mai, după cum am aflat la faţa locului. Va fi atunci o mare procesiune – cu moaştele mucenicului – de la paraclisul înălţat pe locul martiriului (astăzi strada Ţar Simeon 125) până la măreaţa biserică închinată ocrotitorului capitalei vecinilor de la sud de Dunăre. Astfel, pe 16 şi 17 mai, pelerinii vor avea posibilitatea să se închine la moaştele Sfântului Nicolae de Ianina, în cursul anului închinarea la acestea fiind permisă doar de marile praznice împărăteşti, restricţie impusă în urmă cu 4 decenii, după furtul din biserică a raclei de argint în care se păstrau moaştele. Salvarea avea să vină, în cele din urmă, din partea vechii biserici Sf. Sofia, ce păstra şi ea o parte din moaşte, pe care le-a dăruit, drept mângâiere, bisericii purtătoare a hramului Sf. Nicolae de Ianina. Poate că paşii vă vor purta în acest an, de înălţătorul praznic al sfântului, spre Sofia… Cine ştie?…

O mare minune a Sfântului Nicolae de Ianina

Un tânăr credincios din Sofia deznădăjduia de viaţa sa, înfricoşat fiind de moarte, căci era cuprins de o lepră cumplită, tot trupul rupându-şi-l cu unghiile. Şi mult sânge curgea din rănile lui, încât se făceau coji mari, care creşteau parcă una din cealaltă, prefăcând totul într-o singură coajă. Rudele şi cunoscuţii săi nu mai ştiau ce să mai facă de atâta jale, punându-şi nădejdea doar în Dumnezeu, pe Care cu lacrimi Îl chemau în ajutor. Iar Domnul, Care e bogat întru milă şi zăbavnic la mânie, şi Care niciodată nu trece cu vederea pe cei care Îl cheamă cu adevărat, a pus în mintea unui frate al bolnavului să se facă rugător înaintea lui Dumnezeu pentru fratele său, chemându-l în ajutor pe Sf. Nicolae cel Nou. Şi a mers acesta degrabă la biserica „Puterilor celor fără de trup”, unde s-a închinat înaintea moaştelor Sfântului, spunând: Sfinte mucenice al lui Hristos, ştiu că ai îndrăzneală înaintea Mântuitorului, pe Care până la capăt L-ai iubit şi pentru Care ai pătimit. Ajută-ne, deci, întru amărăciunea noastră, tămăduieşte-l pe fratele nostru, ca un plăcut al lui Hristos Dumnezeu, prin Care toate câte le voieşti le primeşti! Şi rugându-se astfel Sfântului, cu lacrimi şi cu frângerea inimii, a încredinţat pe vrednicul de pomenire slujitor al acelei biserici, pe nume Luca, să-i dea lui binecuvântare de la sfintele moaşte ale Mucenicului. Şi preotul mult s-a minunat de credinţa fratelui, şi s-a îmbrăcat acesta în sfintele sale odăjdii şi, împreună, cu lacrimi au făcut rugăciuni către Mucenicul. Apoi au venit la raclă şi cu frică au deschis-o şi au văzut pe sfintele părticele din trupul Mucenicului ca o rouă de sânge, şi s-a umplut întreaga biserică de bună mireasmă. Preotul, cu evlavie umezind cu apă sfinţită năframa Sfântului, în care se aflau sângele şi părticele din capul său, a turnat apa într-un vas curat şi a trimis-o bolnavului prin fratele său. Iar acela a spălat tot trupul celui pătimitor cu apa sfinţită ca şi cu un mir şi harul nu a mai zăbovit nicidecum: în chiar acel ceas tânărul s-a izbăvit de lepră şi a primit sănătate la rugăciunile Sfântului Mucenic. (Din vol. Viaţa Sfântului Nicolae de Ianina, Ed. Sophia, Bucureşti, 2010)

Gheorghiţă CIOCIOI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Reguli:

  1. Tratati persoanele care scriu aceste editoriale cu respect, nu folositi un limbaj necivilizat sau cuvinte care sa aduca o vatamare morala celorlalte persoane care posteaza mesaje.
    1. In comentariile dumneavoastra va rugam sa va referiti doar la editorialul in cauza si sa nu atacati autorul.
    2. Nu folositi un limbaj explicit sexual, vulgar sau care sa care sa jigneasca.
    3. Fara comentarii discriminatorii cu tenta xenofoba, antisemita sau rasista.
  2. Nu publicati sau solicitati in comentariile dumneavostra adrese de web, produse sau servicii.
  3. Nu transformati aceste comentarii de editoriale intr-un „chat”.
  4. Pentru protectia dumneavostra nu folositi in comentarii informatii personale, adrese de email, numere de telefon sau URL.
  5. Daca aveti vreo plangere in ceea ce priveste administrarea acestor comentarii puteti trimite un mesaj la adresa de mail: contact@revistalumeacredintei.ro.
  6. Comentariile care intra in contradictie cu regulile de mai sus vor fi sterse fara a se afisa vreun motiv.
  7. Daca veti continua sa sfidati aceste reguli nu veti mai putea sa postati mesaje.

Comentand in acest editorial, sunteti de acord cu regulile precizate, le intelegeti si va dati acordul ca le veti respecta. Va multumim.