Revista:

Mănăstirea Sucevița

id635_10.jpg.jpg

Legenda şi prezentul Mânăstirii
Se spune că, vreme de treizeci de ani, o femeie a cărat, cu un car tras de boi, toată piatra din care s-a ridicat biserica mânăstirii. Păcate mai vechi o îndemnaseră, poate, pe Fefeleaga noastră bucovineană la un astfel de canon.
La o primă întâlnire cu mânăstirea, ceea ce te fra­pează este piatra. Suceviţa te întâmpină cu un zid de piatră de şase metri înălţime şi de aproape trei metri grosime. Zidul înconjoară toată mănăstirea, dându-i un aspect de fortăreaţă. Poarta de intrare este în acelaşi ton cu zidul: din lemn masiv, neagră, te impresionează prin pro­porţii. Degajă un duh vechi, de Ev Mediu românesc. Însă nelipsitele anunţuri care fac apel la bunul simţ al vizitatorului te aduc cu picioarele pe pământul secolului XXI. Alături de omniprezentele „Fumatul interzis” şi „În incinta mănăstirii vă rugăm să aveţi o ţinută decentă”, vedem un anunţ care ne spune că mânăstirea face parte din patrimoniul UNESCO. Prin urmare, Ministerul Cultu­rii şi Cultelor percepe o taxă de vizitare. Altă ciudăţenie de secol XXI. Măicuţele însă înţeleg mai bine decât cei din minister rostul unei mânăstiri şi iau taxa doar celor care do­resc să o plătească. Astfel, cei pentru care Suceviţa rămâne un loc de pelerinaj şi de închinare sunt lăsaţi să intre fără a mai plăti taxa de turist. În schimb, cei care au venit la Suceviţa să viziteze un minunat obiectiv turistic, aceia plătesc.
O dată trecuţi de poarta mănăstirii, turiştii rămân uimiţi de fascinanta operă de artă care este biserica Mânăstirii Suceviţa. Însă pentru cei veniţi să se închine în biserica Suceviţei, aceasta apare ca o adevărată operă teologică în piatră şi culoare. Simbioza dintre Scriptură şi Tradiţie, specifică Ortodo­xiei, apare pe zidurile bisericii ca mărturisirea unui mucenic: sfinţi cu ochii scoşi, icoane pângărite, inscripţii austro-ungare, scrijelituri, toate amintesc de vremu­rile mai puţin blânde prin care au trecut mânăstirile bucovinene. Cu toate acestea, de pe pereţii Suceviţei, ca şi de pe cei ai celorlalte mănăstiri bucovinene, Dumnezeu vor­beşte tuturor într-o limbă înţeleasă de toţi.

Scara virtuţilor
Mânăstirea Suceviţa a rămas în memoria pelerinilor mai ales prin impresio­nanta Scară a Virtuţilor, pictată pe peretele nordic al bisericii. Suceviţa este singura mânăstire, din grupul celor cu pictură exterioară din Bucovina, care îşi păstrează latura de nord neafectată de intemperii. Se ştie că dinspre nord bat cel mai tare vânturile şi ploile. De aceea, la celelalte mânăstiri aproape că nici nu se mai văd picturile din această parte a bisericilor. Pictura de la Suceviţa este inspirată din lucrarea Scara
a Sfântului Ioan Scărarul, o scriere în care ne este prezentat drumul monahului către Dumnezeu în 30 de trepte duhovniceşti.
Lucrarea a devenit una din cele mai importante şi mai cunoscute scrieri monahale, un adevărat îndreptar pentru dobândirea virtuţilor şi unirea cu Dumnezeu.

Scurt istoric
Tradiţia ne vorbeşte de o bisericuţă din lemn şi o sihăstrie, pe această vale a râului Suceviţa, încă de la începutul secolului XVI. Do­cumentar, mânăstirea este atestată la 1586. Este o cti­torie a familiei Movileştilor, în camera mormintelor dor­mindu-şi somnul de veci voievozii Ieremia şi Simion Movilă. Spre deosebire de alte mânăstiri din Bucovina, Suceviţa nu a fost desfiinţată în timpul ocupaţiei austro-ungare.
A funcţionat ca mânăstire de monahi până în anul 1937, iar de atunci şi până astăzi este în îngrijirea măicuţelor. Astăzi, Mânăstirea Suceviţa are 60 de maici, care se află sub ascultarea maicii stareţe Mihaela.

Cum ajungem la Suceviţa
Mânăstirea Suceviţa se află la 55  km de Suceava. Cel mai apropiat oraş de mânăstire este Rădăuţi,
aflat la o distanţă de 18 km. Din Suceava şi Rădăuţi pleacă din oră în oră ma­şini de transport în comun spre Suceviţa.
Ruta Suceava – Rădăuţi – Suceviţa este ruta clasică spre mânăstire şi pentru cei care doresc sa vină cu ma­şina personală.
Mânăstirea nu asigură con­diţii de cazare, însă în sat există pensiuni şi hoteluri pentru orice fel de turist sau pelerin.
Preţurile sunt în funcţie de sezon şi de numărul de margarete sau de stele de la fiecare pensiune. Asfel, la o pensiune de 2 marga­rete preţul este între 30 – 90 lei pe zi, iar la un hotel de 4 stele de 300‑400 de lei.

Arhitectură şi pictură
Biserica este construită în stilul arhitecturii mol­do­veneşti, îmbinare de
ele­mente de artă bizantină şi gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova. Icono­s­tasul este sculptat din lemn de tisă, în stil baroc-ro­coco, şi datează din anul 1801. Pictura interioară este asemănătoare, ca re­gis­tru, cu cea din celelalte mânăstiri bucovinene, dar pre­zintă şi subiecte specifice zonei Munteniei (Cortul Mărturiei, din altar). Via­­ţa Sfinţilor Gheorghe, Ni­­colae, Pahomie, Moise, Ca­­­lendarul, Sinoadele, sunt doar câteva din ima­gi­nile care împodopesc in­teriorul acestei ultime bi­­serici zugrăvite pe fa­ţade, din Bucovina. În exterior, pe peretele de sud, întâlnim, la fel ca la Voroneţ ori Moldoviţa, „Arborele lui Iesei”, alături de „Acatistul Maicii Domnului”,  „Rugul aprins” şi „Acoperământul Maicii Dom­nului”.
Peretele nordic este îm­podobit cu „Scara vir­tuţilor”, iar pe pereţii celor trei abside este redată „Ru­găciunea tu­­turor sfin­ţilor”, temă unică în lu­mea creştin or­todoxă, creaţie a şcolii de pictură din Moldova.