Atlasul Lumii Crestine, anul I, nr. 2 aprilie/mai 2007

id42_atlasullumiicrestine.jpg.jpg

EDITORIAL     –  CĂLUGĂRUL DIN METEORA

Ca atârnat de un fir de păianjen întins din cerul lui Dumnezeu, un călugăr din Meteora se roagă. E suspendat, undeva între Cer şi Pământ, între lume şi Hristos, răstignit între cele două, iubindu-le deopotrivă, mijlocind pentru una milă, pentru cealaltă har. Lumea nu îl ştie, nu îi cunoaşte suspinele şi el e fericit de acest lucru. Îşi împarte singurătatea cu Hristos, fericit de singura dăruire care nu poate fi răsplătită de om – rugăciunea.
La poalele stâlpilor săi de rocă secolele curg cu viteză, uitând veşnicia. Sus, acolo foarte Sus, călugărul nu vrea să ştie de permanenta mişcare care nu mişcă nimic. De aceea s-a şi suit pe steiurile de piatră, aride, neprimitoare. Pentru ca Lumea de Jos să nu îl mai atragă în vâltoarea ei, să nu îi mai fure nemurirea. Acolo unde e, pe el, pe călugărul Meteorelor, trebuie să îl înţelegem şi să-l iubim. Discret. Pentru că, aşa cum spunea părintele Rafail Noica, el nu de noi fuge, ci… pentru noi.

Articole asociate: