Revista:

Mănăstirea Polovragi

id651_1.jpg.jpg

Pe-o gură de rai

De la Râmnicu Vâlcea spre Târgu Jiu, “ispitele” geografice te obligă să întârzii pe drum. Pe-un picior de plai. Spectacolul Olteţului, în defileu, după ce a despicat mândreţe de munţi, ai Căpăţânei şi ai Parângului, ţi se lipeşte de suflet. Ca o mostră de frumuseţe naturală a locului, sălbatică şi tandră, în acelaşi timp. Cu drumuri care cad, uneori, în întunecimi, sub pământ. Până în misterele peşterii Polovragi. Dar mai ales cu poteci, în lumină, spre cer. Prin grădinile Mânăstirii Polovragi. Pe-o gură de rai.
Răscumpărată de Brâncoveanu

Vechimea Mânăstirii Polovragi se pierde în timp, undeva prin anii 1504-1505, ctitori fiind Radu Comisul şi Petru Spătaru, fiii marelui boier Danciu Zamona. În pisanie scrie: „Am ridicat acest sfânt lăcaş în cinstea Adormirii Maicii Domnului, ca să fie de pomenire pentru noi şi urmaşii noştri“. În 1643, cu ajutorul domnitorului Matei Basarab, Danciu Pârâianu face biserica aşa cum se prezintă ea astăzi. Patru ani mai târziu este trimis de domnitor la Constantinopol. De teamă că nu se mai întoarce sau din evlavie că s-a întâlnit cu Patriarhul Paisie al Ierusalimului, ctitorul a închinat Mânăstirea Polovragi, cu toate averile ei, Sfântului Mormânt din Ierusalim. De-abia în 1693, după aproape 50 de ani, este răscumpărată de Con­stantin Brâncoveanu, pe 3 pungi de galbeni, de la Patriarhul Dositei al Ierusalimului. Domnitorul a restaurat biserica, căreia i-a înălţat turla şi i-a adăugat un pridvor în stil brâncovenesc, a refăcut chiliile, clopotniţa, zidul din incintă, a pictat-o în frescă şi a împodobit-o cu toate obiectele liturgice necesare.
De aici înainte, mânăsti­rea îşi continuă viaţa mo­na­­­hală ca metoc al Mâ­năs­tirii Hurezi. În timpul stă­pânirii austriece asupra Olteniei, a fost trecută în rândul mânăstirilor co­res­pun­­zătoare fortificaţiilor de­­fensive. Legenda spune că, prădată fiind de tâlhari, în 1802, călugării au ascuns în apa Olteţului odoarele mânăstirii.

Vracii lui Zamolxis ­vindecau cu polovraga

Despre originea nu­melui Polo­vragi circulă mai multe va­riante. Una dintre ele vorbeşte despre existenţa unei câmpii (paleo) a vracilor, care au continuat, în timp, învăţăturile lui Zamolxis (despre care se spune că ar fi trăit în peştera din zonă).
Potrivit legendei, vracii lui Zamolxis vindecau orice boală a timpului respectiv cu un leac misterios obţinut dintr-o floare dispărută, numită polovraga. Oricât s-au străduit culegătorii de plante medicinale, nimeni nu ştie exact cum arăta această floare, folosită, apoi, şi de călugări.
Amplasare
Complexul mănăstiresc Polovragi este amplasat la poalele Muntelui Pia­tra Polovragilor în apropierea Cheilor Olteţului, la marginea localităţii Polovragi din judeţul Gorj. Este aproape de Peştera Polovragi, pe care a şi administrat-o timp de 300 de ani.

Un turc a împuşcat Brâul Maicii Domnului

Brâul roşu al Maicii Domnului are şi el o legendă plină de învăţăminte. Se spune că un turc îi pusese gând rău unui polovrăgean şi-l căuta, cu pistolul pregătit, să-l împuşte. Localnicul, tânăr şi sprinten, s-a făcut pierdut între zidurile mânăstirii. După o zi întreagă de căutări zadarnice, turcul mai că turbase de furie. Aşa că s-a oprit în faţa intrării în biserică şi a ţintit brâul roşu al Maicii Domnului, pictată în tindă, dea­supra uşii. Urma glonţului se mai vede şi azi.
Păgânul nu a scăpat nepedepsit după o asemenea blasfemie. Chiar la ieşirea din curtea bisericii, a căzut de pe cal, zdrobindu-şi capul de o piatră colţuroasă. Turcul a murit pe loc, dovadă că un păcat atât de mare nu poate fi pedepsit decât cu moartea.

Carte veche şi
icoane de patrimoniu

În zilele noastre, ob­ştea de maici a Mâ­năs­tirii Polovragi a făcut din acest loc o oază de li­nişte şi verdeaţă. Alei străjuite de conifere şi castani, tufe de trandafiri la tot pasul, risipă de flori, în ghivece, de-a lungul balconului de la chilii. Într-un asemenea decor, biserica în­săşi pa­re o bijuterie. Este zi­­dită în stil bizantin, în formă trilobată, cu ab­side laterale. Are o turlă mare pe naos, de formă poligonală, cu firide largi, ornamentate în partea superioară. Naosul şi pronaosul, înal­­­te şi spaţioase, au cam aceeaşi mărime. Ca­­tapeteasma, stranele, uşile, ramele icoanelor sunt foarte fru­mos sculptate. În prid­­vorul în stil brânco­ve­nesc se află piatra fu­nerară a surorii ctitorului.
După tradiţia bi­zan­­tină, pictura este exe­cutată în frescă. Pre­zintă importanţă atât iconografică, cât şi ca execuţie tehnică. A fost realizată în timpul lui Constantin Brâncoveanu, între 1698-1705, de primii meşteri ieşiţi din şcoala brâncovenească de la Hurezi.
Mânăstirea are şi o colecţie muzeală şi tot aici se află depozitul de carte veche şi icoane cu valoare de patrimoniu din judeţul Gorj.

Situată la nord-est de Tg. Jiu, pe şoseaua Tg. Jiu – Rm. Vâlcea, într-un cadru pitoresc, mânăstirea are la intrare o poartă masivă din lemn, frumos sculptată, pe care scrie: „Bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului”. În partea dreaptă a porţii este o frumoasă troiţă din lemn sculptat, pe postament de beton, închina­tă eroilor şi martirilor României.
În nordul incintei, într-o altă curte, se află bolniţa ctitorită de Episcopul Clement Lavrentie, între anii 1732-1738. Biserica Mânăstirii Polovragi este înconjurată de chilii, formând o puternică cetate de apărare. În ea se pătrunde printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa.
Mânăstirea oferă locuri de cazare pentru pelerini.