Revista:

Roma, tezaurul Italiei

id648_1.jpg.jpg

Tezaurul Italiei

Roma este, în întregime, un muzeu în aer liber. Aglomeraţia de capodopere artistice şi arhitectonice, ruine clasice, biserici şi pieţe baroce extravagante te copleşeşte, te sperie. Ai senzaţia că nu ţi-ar ajunge o viaţă ca să le vezi. Tocmai de aceea, din acest tezaur supraîncărcat al Italiei, vă propunem, în principal, „calea bisericilor”. Mai exact, a creştinismului timpuriu. Poate cea mai bună pentru a înţelege istoria oraşului şi „risipa“ artistică a mai mult de două milenii de artă.

Basilica di San Pietro

Nu mi-am imaginat niciodată că în lume poate exista o biserică atât de mare încât prin ea să circule lejer o maşină. De-abia când am văzut asta, respectiv un fel de utilaj dotat cu perii şi aspiratoare, pentru curăţenie, am realizat dimensiunile gigantice ale Catedralei Sfântul Petru: 15.000 mp, 194 m lungime şi o cupolă care se înalţă până la 132 m.

Istoria lăcaşului original începe în anul 319, când îm­păratul Constantin a con­struit o bazilică pe locul mor­mântului Sfântului Petru. Biserica a rezistat peste 1000 de ani, până când a ajuns în pragul prăbuşirii. Reconstrucţia a început în 1452, dar a fost abandonată din lipsă de fonduri. În 1506, Papa Iuliu al II-lea l-a însărcinat pe arhitectul Bramante să dărâme structura existentă şi să construiască o bazilică grandioasă. Papa Paul al III-lea l-a convins pe Michelangelo să completeze construcţia, în 1546. Cupola, una dintre cele mai frumoase din lume, a fost finisată apoi de Giacomo della Porta şi Domenico Fontana. Noua biserică a fost terminată şi consacrată de-abia în 1626. Planul iniţial al fundaţiei fusese schimbat de la o cruce greacă la una latină, creând astfel o navă mai lungă. Din vechea bazilică au fost salvate uşile de bronz, din secolul XV, lucrate de Filarete, care umplu portalul central. În afara porticului de intrare se află celebra Scala Regia, a lui Bernini, intrarea de ceremonie în Palatul Vaticanului şi una dintre cele mai magnifice scări din lume.

Programul
de vizitare

aprilie-septembrie:
zilnic între orele 7-18
octombrie-martie:
zilnic între orele 7-17

Biserica este închisă
în timpul ceremoniilor
din piaţă

Pietà

În prima capelă din dreap­­ta intrării se află Pietà lui Michelangelo. Legenda spune că artistul, de nu­mai 22 de ani când a ter­minat lucrarea, i-a auzit pe trecători spunând că aceasta este o operă prea sofisticată şi emoţionantă ca să fie făcută de un om atât de tânăr. Ca să risi­pească îndoielile, Miche­langelo, care altfel nu-şi semna lucrările, s-a furişat înăuntru noaptea şi şi-a scris numele, cu litere mari, pe banda care cade de pe umărul stâng al Fecioarei, peste piept, unde nu putea rămâne neobservat.

Biserică muzeu

Interiorul bazilicii, îm­bră­cat în marmure preţioase, este copleşitor ca spaţiu şi ca densitate de opere de artă. Un adevărat muzeu cu statui gigantice şi sculpturi impresionante (aproa­pe 400), capele şi al­tare de o frumuseţe rară, mo­numente funerare cu o valoare artistică ex­cep­ţională şi splendide mozaicuri. 121 de lămpi ard zi şi noapte în cele 44 de altare.

Vaticanul, cel mai mic stat din lume

Se spune că Vaticanul este cel mai mic, dar, în ace­laşi timp, cel mai mare stat din lume. Într-adevăr, teritoriul său se întinde pe numai 44 ha, iar numărul locuitorilor este de 900. Însă, dacă luăm în considerare autoritatea pa­pei, şeful acestui stat, care se extinde asupra unui număr de sute de milioane de cre­dincioşi, din toate părţile lumii, dimensiunile lui rămân greu de măsurat. Cu atât mai mult cu cât trebuie să adăugăm şi atracţia pe care o exercită comorile de artă ale Vaticanului asupra unui număr enorm de oameni, de diferite confesiuni.

266 de Papi
La sfârşitul secolului II, episcopul de Roma, urmaş al Sfântului Petru (din care Iisus a făcut pivotul Bisericii) şi al Sfântului Pavel (unul dintre cei mai activi propovăduitori ai învăţăturii creştine), şi-a revendicat întâietatea asupra celorlalţi episcopi. În primele secole ale creştinismului, toţi epis­copii erau adeseori numiţi „papa“, din latinescul pater (tată). Începând din secolul VI, acest titlu a fost rezervat episcopului Romei.
Muzee

Ca să vizitaţi vastele muzee de sculptură ale Vaticanului, colecţiile de artă antică deosebit de valoroase, pinacoteca, apartamentele papale şi stampele lui Rafael, aveţi nevoie de cel puţin o jumătate de zi. Dacă nu cumva trebuie să staţi şi la rând, când este aglomeraţie. Muzeele sunt deschise de luni până sâmbătă, între orele 8,45 şi 13,45 (8,45-16,45 în perioada Paştilor şi între 1 iulie şi 30 septembrie, cu excepţia zilelor de sâmbătă, când programul se termină la prânz). Cu 45 de minute înainte de închidere, intrarea nu mai este permisă. Un serviciu regulat de autobuze leagă Piaţa San Pietro de muzee, contra cost. Biletul pentru un tur cu ghid costă 16,50 euro.

Capela Sixtină
În 1508, Papa Iuliu al II-lea l-a însărcinat pe Michelangelo să picteze singur, fără vreun ajutor, cei peste 930 mp ai tavanului din Capela Sixtină. Lucrarea l-a costat pe artist 4 ani de suferinţă mentală şi fizică. Se spune că mulţi ani după aceea Michelangelo nu mai putea citi nimic decât dacă ridica textul deasupra capului. Tavanul este, în esenţă, o biblie pictată, înfăţişând istoria umanităţii înainte de venirea lui Hristos. În 1541, la aproape 30 de ani după terminarea tavanului, Michelangelo a fost însărcinat să picteze Judecata de Apoi, pe peretele altarului capelei. În contrast cu bolta, care este o expresie a optimismului din perioada de apogeu a Renaşterii, Judecata de Apoi este un fel de tur virtual, cu ghid, prin infern. Bătrân şi plin de amărăciune, Michelangelo şi-a schimbat „perspectiva”. Şi nu e de mirare, pentru că, între timp, Roma fusese cucerită şi prădată, în 1527, de trupele de mercenari ale lui Carol al V-lea, care au folosit Capela Sixtină drept grajd.

Piaţa San Pietro

În Piaţa San Pietro, ca­po­doperă a lui Bernini, ter­minată în 1667, după 11 ani de muncă, încap 400.000 de persoane. Un vestibul de formă eliptică al bazilicii, piaţa este înconjurată de o balustradă decorată cu 140 de statui de sfinţi şi martiri, înalte de 3,2 m. În centrul elipsei se află un obelisc înalt de 40 m, adus de împăratul Caligula din Egipt. Se spune că Sf. Petru a fost răstignit lângă acest obelisc. La picio­rul scării monumentale care duce spre catedrală sunt pla­sate, într-o parte şi în cealaltă, statuile gigantice ale Sfinţilor Petru şi Pavel.

San Paolo Fuori le Mura
Pelerinaje la Roma

Există mai multe variante prin care se poate vizita Cetatea eternă:
u Curse charter şi vi­zi­tă doar pe Roma, la un preţ destul de avantajos, respectiv în jur de 350 euro pentru 4 zile;
u Cu autocarul, venind dinspre nord, Roma fiind astfel punctul terminal al pelerinajului, la un preţ de aproximativ 500 euro (va­riantă cu destul de pu­ţine obiective ortodoxe);
u Cu vaporul, venind dinspre Grecia, prin Bari. Pre­ţul ajunge la 600 de euro, dar este vorba de­spre un pelerinaj cu multe valenţe ortodoxe, în Gre­­cia, Corfu, Bari, Roma şi nordul Italiei. Centrele de pelerinaj recomandă, în mod special, acest ­pro­gram.

Informaţii turistice
Oficiul principal de turism se află pe Via Parigi 5, în apropiere de Pizza Republica. Este deschis de luni până vineri, între 8,15 şi 19,15, iar sâmbăta între 8,15 şi 13,30. De aici se pot obţine, gratuit, hărţi turistice.

Vestimentaţia
În timp ce vizitaţi bisericile din Roma, vestimentaţia trebuie să fie adecvată. Este interzisă intrarea cu bluze fără mâneci, cu fuste care nu ajung până sub ge­nunchi, cu şort sau desculţi.

Scala Santa

O clădire mică, în Piazza San Giovanni in Laterano, pe partea opusă Palatului Lateran, adăposteşte o scară despre care se spune că ar fi chiar scara de la palatul lui Pilat, din Ierusalim. Dacă doriţi să urcaţi scara sfântă în genunchi, asemeni altor pelerini, dimineaţa ar fi cel mai bun moment, pentru a evita aglomeraţia.

Santa Maria Maggiore
Este una dintre cele patru mari biserici de pelerinaj din Roma. Bazilica a fost con­struită pe locul unde, în se­colul IV, Papa Liberius a fost martorul unui miracol: o ninsoare în mijlocul verii, sce­nă reconstituită în fie­care an, la 5 august, prin aruncarea de petale de trandafir alb din cupolă. Interiorul lă­ca­şului de cult cuprinde 3 nao­suri, care sunt împărţite de 40 de coloane ionice, mai multe mozaicuri din secolul V şi două domuri realizate în perioada barocă. Biserica este deschisă zilnic, între orele 7-20.

San Gio­vanni ­in­ Laterano

Construită de împăratul Constantin, Biserica San Gio­­vanni in Laterano este ca­tedrala Romei, reşedinţa ecleziastică oficială a Papei şi deţine titlul de biserica mamă ecumenică între bisericile romano-catolice. Exteriorul catedralei este dominat de statuile gigantice ale lui Hristos, Sf. Ioan Botezătorul şi Sf. Ioan Evanghelistul. Între obiectele de mare valoare istorică şi artistică, amintim tronul papal, un baldachin-bijuterie din 1369 şi nenumărate coloane de marmură, în stil romanesc şi gotic.

Basilica di San Clemente
Această bazilică este u­nul dintre cele mai sur­prin­ză­toare situri arheologice din Roma. San Clemente a fost construită în secolul XII, peste o biserică din secolul IV, care, la rândul ei, s-a ridicat deasupra unui templu păgân din secolul II, închinat zeului Mithra. În 1667, bazilica a fost dăruită ordinului franciscanilor, chiar de către Sfântul Clement. Biserica su­­pe­rioară, în care se intră chiar de la nivelul străzii, con­ţine un mozaic superb, de la începutul secolului XII, reprezentând o cruce pe un fond auriu, înconjurată de frunze verzi de acantă răsucite, încărcate cu mici scene din viaţa de zi cu zi. Paravanele din marmură, din jurul balconului, păstrate de la biserica din secolul IV, sunt decorate cu simboluri creştine timpurii: porumbei, viţă-de-vie şi peşti. Biserica este cunoscută şi pentru scaunul episcopului, situat în centrul absidei. Deasupra lui se află o frescă din secolul XII, reprezentându-i pe Mântuitorul, Fecioara şi Apostolii.
Tradiţii culinare

O vizită la Roma nu este completă dacă nu gustaţi celebra pizza italiană şi pastele, la ele acasă. Nu vă faceţi griji, aveţi de unde alege, restaurantele şi terasele vă ies în cale peste tot. Pentru desert, vă recomandăm gelato, poate cea mai bună îngheţată din lume, şi produsele de pasticeria. Vinurile tipice pentru Roma sunt cele din Castelli Romani, oraşele de pe dealurile din sud-est. Cu toate că apa de la robinet este potabilă, restaurantele oferă de obicei apă îmbuteliată, gassata (gazoasă) sau liscia (plată).

Catacombele

Primele monumente ale Romei creştine, catacombele, datând din secolul III, au fost utilizate de creştinii din Roma pentru a‑şi îngropa morţii, fiindcă acest lucru le era interzis în cimitirele obişnuite. În marile oraşe, unde terenurile erau foarte scumpe, creştinii îşi săpau cimitire subterane.

La Roma, catacombele au fost săpate în tuful moale pe care era construit ora­şul, de-a lungul tuturor căilor de acces. Ele abundă îndeo­sebi pe Via Appia, între a treia şi a patra bornă militară. Ini­ţial, pentru nevoi­le cultului, creştinii se întâlneau în vechile cimitire păgâne sau în casele particulare pu­se la dispoziţie de nobili convertiţi. Când au început persecuţiile, sub domnia lui Caligula, creştinii s-au refugiat în cimitirele lor subterane, care au devenit locuri pentru întruniri şi pentru oficierea slujbelor religioase. Ca urmare, pentru că nevoile cultului au crescut, catacombele s-au extins pe o suprafaţă imensă pentru. Astfel în­cât creştinismul a creat, practic, o a doua Romă, subterană, devenită o adevă­rată proprietate a sa. Cata­combele au fost folosite ca cimitire creştine şi după ofi­cializarea acestei religii, până în anul 410.

Cimitir creştin
pe teren imperial

Cel mai vechi cimitir creştin, care şi-a păstrat locaţia iniţială, este si­tuat pe Via Ardeatina, la încrucişarea cu Via Appia, în locul denumit „Quo vadis?”. El a fost săpat din iniţiativa Flaviei Dor­mitilla, nepoată a lui Ves­pasian, convertită la creştinism,
pe terenul vilei sale,
pentru servitorii familiei imperiale care au îmbră­ţişat noua credinţă.

Numele de catacombă provine din ad catacumbas, denumire dată unei încăperi a cimitirului săpat în preajma bisericii San Sebastiano, unde se spune că ar fi fost aduse trupurile apostolilor Petru şi Pavel în timpul persecuţiilor lui ­Valerian. Ad catacumbas era, la rândul ei, o combinaţie între două cuvinte greceşti: dacata – lângă şi ­kimbao – cavitate.

Arta începuturilor
În tematica ornamentală a catacombelor, repre­zen­tările artei creştine timpurii derivă direct din arta romană. Impresionantă este abundenţa semnelor cu caracter de simboluri. Reprezentarea peştelui, porumbelului, ancorei sau a navei capătă o semnificaţie specială, expresie a unor idei. De exemplu, peştele, dacă se ia în calcul numele său grecesc, reprezintă o anagramă: Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul.

Galerii suprapuse
Catacombele erau alcătuite din galerii suprapuse, pe mai multe niveluri (ajungând până la 5), numite ambulacra, din care se accedea către camere mortuare, unde sarcofagele erau adăpostite în nişe săpate în pereţi. Tipul de cavou era asemănător încăperilor mortuare păgâne sau ebraice.

Excursii în Roma
În zona gării, există mul­te firme de turism ca­re organizează tururi de orien­tare generală în oraş, ca şi tururi specializate în anu­mite zone, gen Vatica­nul sau Roma Antică. Vi se oferă ghizi vorbitori de lim­bă engleză şi opţiuni pen­tru urcări şi coborâri în 14 puncte-cheie din oraş. Un permis de o zi costă 12 euro.
Abaţia Tre Fontane

Abaţia poartă acest nume care înseamnă „trei fântâni” pentru că este clădită pe locul în care Sfântul Apostol Pavel a fost decapitat. Capul său, desprins de trup, a sărit de trei ori, şi în acele trei locuri au izvorât miraculos cele trei fântâni.

Biserica Sfinţilor Vicenţiu şi Anastasie
Te impresionează de cum intri pe poartă prin aspectul său medieval, cu faţada tipică bisericilor con­struite în stil roman. Interio­rul, în forma unei cruci roma­ne, este trinavat, de o austeritate deosebită, tipică Ordinului cistercienilor. Pri­mul locaş a fost ridicat de Papa Honorius I în anul 626. Papa Leon al III lea l-a reclădit din temelii, iar Carol cel Mare i-a donat cetăţi, castele şi pă­mânturi. Papa Inocenţiu al II-lea a cedat biserica Ordinului cistercienilor în anul 1140, iar aceştia au transfomat-o în abaţie.

Biserica Santo Paolo alle Tre Fontane

A fost construită chiar pe locul decapitării Sfântului Apostol Pavel, acolo unde au izvorât cele trei fân­tâni. Locaşul actual datează din anul 1599, când a fost con­struit de Giacomo della Por­ta la cererea cardinalului Pietro Aldobrandini. Înă­untru se află şi stâlpul de care se crede că a fost legat Sfântul Apostol Pavel înainte de execuţie. Un frumos mo­zaic roman descoperit la Ostia, o reprezentare a celor patru ano­timpuri personificate, a fost adus aici de Pius al IX‑lea pentru a celebra victoria sa din 1867 asupra lui Garibaldi.
Biserica Scala Coeli
Numele bisericii vine de la o vedenie a Sfân­tului Bernardo di Chiaravalle pe care acesta a avut-o în anul 1138, în timpul celebrării liturghiei. El a contemplat atunci o scară lungă, pe care su­fletele urcau din purgatoriu la cer. Biserica a fost construită pe locul în care au fost îngropaţi Sfântul Zenon împreună cu cei 10203 tovarăşi ai săi, legionari martirizaţi în timpul lui Diocleţian în anul 298. Edificiul actual a fost construit în anul 1583 de Giacomo della Porta la cererea cardinalului Alessandro Franese.
Acest locaş a servit nevoilor românilor din Ita­lia, care au celebrat aici un timp, cu voia ­conducerii abaţiei, liturghia ortodoxă. De aceea înăuntru puteţi admira un ico­nostas bizantin pictat de Sorin Dumitrescu. O icoană inedită a Bunei Vestiri o arată pe Sfânta Fecioară în momentul în care a aflat vestea Întrupării. Prima atitudine, în care ascultă vocea Arhanghelului Gavriil, a doua în care se teme de uriaşa responsabilitate şi cea de a treia în care acceptă smerită.
Primul lucru care te atrage la mânăstire este lunga alee de până la intrarea în incintă. Zidurile bătrâne te poartă cu gândul la o vilă a anticilor patricieni. Intrarea, impozantă, masivă, este ceea ce rămas dintr-o mai veche biserică închinată Sfântului Ioan Botezătorul.

Circulaţia în Roma este foarte greoaie, aglomerată, cu blocări frecvente de trafic şi cu dificultăţi de parcare. De aceea, vă recomandăm metroul, care are două linii, A şi B, şi funcţionează între orele 5,30 şi 23,30. Staţiile centrale, precum Colosseum, Piazza Barberini sau Piazza Spania sunt foarte utile pentru turişti. Costul biletului în interiorul zidurilor Romei este de 0,8 euro.

Pelerin la
Columna lui Traian

Columna lui Traian, inaugurată la 12 mai 113, este unul dintre cele mai vestite monumente ale Romei. A fost construită din ­ordinul împăratului Traian, pentru a comemora victoria în ­campania sa de cucerire a Daciei. Este un monument măreţ,
cu o încărcătură istorică şi artistică specială. Dar pentru noi, pelerinii români, înseamnă ceva mai mult decât atât. Despre Columna lui Traian se spune că este „certificatul de naştere al poporului român”.

Columna are forma unui fus cilindric, lucrat în marmură de Paros, cu diametrul de 3,25 m la vârf şi 3,65 m la bază, înalt de aproa­pe 30 m şi compus din 18 tambururi. Pe o bandă în spirală sunt reprezentate 155 de scene din cele două războaie dacice, cu peste 2500 de figuri. În vârful columnei se afla, la început, un vultur din bronz. El a fost înlocuit apoi cu statuia lui Traian, care, la rândul ei, a fost înlocuită, în 1587, cu statuia de bronz a Sfântului Petru. Baza cubică, decorată cu trofee, adăpostea urna de aur cu cenuşa lui Traian, care a dispărut în timpul invaziilor barbare.
Sculptorii care au lucrat la Columnă au redat în cele mai mici amănunte scene reale din lumea traco‑da­cică: construcţia caselor de la munte, portul popular, aşezările fortificate. Reliefurile Columnei îi prezintă pe daci ca un adversar puternic şi demn, transformând victoria romanilor într-un triumf cu atât mai mare. Se face o selecţie a evenimentelor celor mai im­portante, naraţiunea este coerentă, structurată în etape uşor de înţeles. În scena capitulării după pri­mul război, de pildă, Decebal, în spatele dacilor îngenuncheaţi, stă pe o stâncă ridicată la nivelul stindardelor cu capete de lup, într-o atitudine demnă, dominând scena tot atât de mult ca şi împăratul Traian, care stă în mijlocul însoţitorilor săi, în partea opusă. La sfârşitul celui de-al doilea război, când orice speranţă a fost spulberată, Decebal este în­făţişat înfigându-şi pumnalul în piept. Dacii care nu au reuşit să fugă sunt re­prezentaţi sinucigându‑se în masă.

„… De trei ori am fost la Maica Roma. Ultima oară, eu am dus coroana de bronz până la Columnă şi mergeam în fruntea tuturor, aşa îmbrăcat de cioban, cu hainele mele. Mi-au cumparat un costum, da’ le-am spus să nu cheltuiască, că şi‑aşa nu umblu cu sărăcii de acelea nemţăşti. La Bucuresti am fost de peste o sută şaptezeci de ori. Bucureştiul şi Roma ar trebui să le vadă tot românul, că dacă nu ştie de Moşu-său şi de Tată-său, zici de el că-i orfan.”

Basorelieful prezintă scene de luptă din campaniile lui Traian împotriva dacilor, din 101-102 (în partea de sus a Columnei) şi 105-106 (în partea de jos). Soldaţii romani şi daci sunt prezentaţi în timpul bătăliei sau în timpul pregătirilor de luptă. Traian apare de 59 de ori în basorelief.

Monument ­propagandistic
Columna lui Traian este o operă originală, din care s-au inspirat alte trei: Columna lui Marcus Aurelius, care există încă, cea a lui Arcadius şi cea a lui Theodosius, ridicate la Constantinopol, care nu ni s-au păstrat.
În 1939, statul român a comandat o replică a Columnei, unor meşteri de la Vatican. Copia, aşezată pe orizontală, în bucăţi, poate fi văzută la Muzeul Naţional de Istorie din Bucureşti.

Badea Cârţan
Când italienii l-au văzut pe Badea Cârţan dormind la picioarele Columnei lui Traian au spus că e un dac din cei de demult. Ziarele chiar asta au titrat pe prima pagină: „Un dac a coborât de pe columnă!” A ajuns la Roma pentru că, după ce a învăţat să citească, a zăbovit de nenumărate ori asupra lui Titus Liviu şi asupra scrierii sale Ab urbe condita. Aşa că şi-a zis: „Tu trebuie sa te duci la Roma, să vezi: ai tu tată, ai tu mamă?”
A plecat pe 3 ianuarie 1896, străbătând Timişoara, Budapesta, Tirol (Austria), Alpii Sloveni, Apenini, Genova, Pisa, Livorna. După 45 de zile a salutat Cetatea eternă: „Bine te-am găsit, maică Roma!”.
A pătruns în oraş prin Via Compana şi a trecut pe lângă Terme Forum, ruinele Colosseumului, bazilica Maxentiu, Palatinul, Forul Roman, iar la picioarele columnei s-a oprit: „No că asta este!” A aşezat la picioarele ei pământ de acasă şi grâu, apoi s-a culcat la picioarele ei… şi a adormit. Dacul se întâlnise peste timp cu Roma!

Roma turistică

Roma este capitala Italiei. Situat pe malul râului Tibru (Tevere), oraşul a fost, de-a lungul secolelor, capitala Republicii Romane, a ­Imperiului Roman şi apoi a Italiei moderne. Cu o populaţie de aproape trei milioane de persoane, Roma este şi capitala Regiunii Lazio şi a Provinciei Roma.

merită să vizitaţi… • merită să vizitaţi…

Colosseumul
Cel mai cunoscut monument al Romei Antice, construit în urmă cu 2000 de ani, are dimensiuni impresionante: 201 m lungime, 171 m lăţime şi 49 m înălţime. Oamenii veneau în acest amfiteatru pentru a asista la jocurile sportive şi la ceremoniile vremii. Interiorul, placat cu marmură, era divizat în trei paliere, în care populaţia îşi avea locul în funcţie de starea socială.

Fontana di Trevi
Înghesuită într-o mică piaţă de lângă Via del Tritone, această fântână enormă, proiectată de Nicola Salvi, este o spectaculoasă fante­zie cu creaturi mitice ale mă­rii, printre cascadele stropilor de apă. Fântâna „a jucat” în filmul lui Fellini La dolce vita, fiind scena zbenguielii acvatice a Anitei Ekberg. Legenda spune că dacă vrei să te reîntorci la Roma, trebuie să arunci o monedă în fântână.

Capitoliul
Citadela şi centrul religios al Romei Antice, Capitoliul este o platformă stâncoasă care se ridică deasupra văii în care se afla Forul Roman. În mijloc, unde se află azi Piaţa Capitoliului, există o depresiune numită de vechii romani intermontium, iar la extremităţi, două ridicături. Pe cea din nord-est, înaltă de 39 de metri, unde se află acum Biserica Santa Maria Aracoeli, se afla templul zeiţei Junona Moneta (prezicătoarea). Pe cea din partea opusă se ridica templul triadei capitoline (Jupiter, Junona, Minerva). În perioada de început a Romei, de aici erau aruncaţi copiii infirmi şi trădătorii.

Card de vizitare
Dacă doriţi să vizitaţi ­multe monumente din is­to­ria antică a Romei, eco­no­misiţi bani cumpărând Cardul pentru arheologia Romei. Este un tichet combinat pentru Colosseum, Palatin şi diferitele ramuri ale Muzeului Naţional Roman. Cardul este valabil 7 zile, costă 20 de euro şi poa­te fi cumpărat de la orice chioşc.

Trastevere
Pe malul drept al Tibrului, la poalele colinei Gianicolo, se întinde unul dintre cele mai autentice cartiere romane ale oraşului. Aici se pot vizita Biserica Santa Cecilia in Trastevere, dedicată patroanei muzicienilor, şi Santa Maria in Trastevere, cea mai veche biserică închinată Fecioarei. Din magazinele vechi şi atelierele artizanale din zonă, puteţi să achiziţionaţi suveniruri deosebite, la pre­ţuri bune. Interesant pentru spectacol, dar şi pentru cumpărături, este târgul de vechituri de pe via Portese, de-a lungul Tibrului.

Pantheonul
Singura construcţie an­ti­că păstrată integral se cre­de că a fost proiectată de celebrul Apolodor din Da­masc. După cum ne spune inscripţia, Pantheonul a fost construit în anul 27 î.Hr. După ce a suferit incendii grave, s-a reconstruit radical, în anii 111-117, sub împăratul Hadrian. Deşi are o dimensiune spectaculoasă (până în 1960 a avut cea mai mare cupolă construită vreodată), Pantheonul şo­chea­ză, în primul rând, prin armonia construcţiei. Înălţimea cupolei este egală cu diametrul suprafeţei cir­culare interioare, astfel în­cât în interior se poate înscrie o sferă uriaşă, cu diametrul de 43,40 m. Deschiderea circulară din tavan simbolizeată ochiul atotvăzător din ceruri.
San Pietro ­in Vincoli
Biserica Sf. Petru în lanţuri a fost construită în secolul V, de împărăteasa Eudoxia, pentru a adăposti lanţurile cu care a fost legat Sf. Petru când a fost închis la Ierusalim şi apoi la Roma. Lanţurile sunt păstrate într‑un tabernacol din bronz aurit şi fac din biserică un loc de pelerinaj. Tot aici, turiştii vin să-l vadă pe Moise al lui Michelangelo, o statuie aproape la fel de celebră ca frescele sale din Capela Sixtină.

Bocca de la Verita
În afara porticului bisericii Santa Maria in Cosmedin se află un disc de marmură, reprezentând o figură umană, denumit Gura Adevărului (Bocca de la Verita). În Evul Mediu, dacă o persoană era suspectă şi trebuia să depună jurământ sau apăreau probleme între soţi, i se cerea să bage mâna în această gură, care ar fi muşcat-o dacă minţea. Şi acum turiştii care ajung în zonă ţin morţiş să testeze acest detector de minciuni medieval.
Roma este un adevărat paradis al amatorilor de suveniruri sau de cumpărături pur şi simplu. Dacă doriţi să obţineţi cele mai bune preţuri, vă recomandăm Via Cola di Rienzo (lângă San Pietro), unde găsiţi de toate, de la CD-uri şi obiecte artizanale, până la îmbrăcăminte şi încălţăminte.

Piazza Navona
Această piaţă celebră, din secolul XVII, păstrează încă aerul lipsit de griji al zilelor când era scena jocurilor de circ romane, a turnirelor medievale şi a carnavalurilor. Astăzi îi atrage, frec­vent, pe turişti, fotografi de modă şi romani ieşiţi pentru plimbarea de seară.

Piazza di Spagna
Piaţa Spaniei este cele­bră pentru scara cu 137 de trepte care urcă spre Bi­serica Trinita dei Monti. Scara monumentală este flancată de o mare de flori, care, împreună cu modelajul treptelor şi balustradelor, dau locului o notă exotică. La capătul sudic al pieţei, în faţa Palatului Spaniei, se află o coloană care comemorează anunţarea ofi­cială de către Papa Pius al IX-lea a dogmei Imaculatei Concepţiuni, în 1854.

Hoteluri
Cele mai ieftine hoteluri sunt în jurul gării, dar cartierul respectiv nu este atrăgător şi sigur pentru turişti. Hoteluri bune şi nu prea scumpe găsiţi în Centro Storico, în districtul Borgo şi în zona Trastevere. Pentru condiţii de două-trei stele, preţurile variază între 45-70 euro, în cameră de două paturi.

Una dintre puţinele academii străine din Roma este Accademia di Romania, înfiinţată în anul 1922 în baza unui proiect iniţiat de istoricul Vasile Pârvan şi susţinut financiar în principal de Banca Naţională a României, dar şi de dictatorul Benito Musso­lini. Edificiul, amplasat în Parcul Valle Giulia din Villa Borghese (centrul Romei), a fost dat în folosinţă în anul 1933 şi a fost realizat în baza unui proiect al arhitectului Petre Antonescu. Accademia este unul din cele 15 centre culturale ale României în afara graniţelor.