Revista:

SF. ECATERINA DIN SINAI

id649_1.jpg.jpg

MÂNĂSTIREA ­
SF. ECATERINA DIN SINAI

Mânăstirea, închinată iniţial Sfintei Fecioare, a primit numele de Sf. Ecaterina în secolele X‑XI. De-a lungul istoriei, monahii de la Sinai au rămas în legătură cu scaunul patriarhal de la Constantinopol. Din pricina izolării, mânăstirea nu a luat parte la schisma de la 1054, astfel că ea a continuat să fie protejată şi de papii de la Vatican până în secolele XII‑XIV. Invazia turcească nu a afectat statutul mânăstirii, care a continuat să fie o zonă protejată. Sultanul Selim a construit garnizoane în Sinai ai căror soldaţi aveau sarcina de a proteja pelerinii şi de a apăra comunităţile creştine în faţa ­raidurilor beduine. În secolul XIX Muhammad Ali, fondatorul Egiptului modern, a continuat să o protejeze şi chiar a alocat mânăstirii un procent din taxele impuse ­locuitorilor oraşului Cairo.

Fiică a unui nobil din Alexandria, Ecaterina s‑a remarcat prin frumuseţea şi prin înţelepciunea ei. A suferit moarte de mucenic, fiind chinuită şi apoi decapitată. În secolul IX un monah a avut o vedenie în care trupul luminos al Sfintei Ecaterina era ridicat de îngeri, imediat după moartea ei, pe un vârf în apropiere de Muntele Sinai, unde a rămas neatins. Când monahii au urcat pe vârful respectiv, au găsit intacte moaştele Sfintei. De atunci vârful poartă numele Sfintei Ecaterina.

În 327 împăratul Constantin şi mama sa Elena au călătorit până la Sinai. Împărăteasa Elena a construit, trei ani mai târziu, o capelă pe locul în care Moise văzuse Rugul Aprins şi a închinat-o Fecioarei Maria. De asemenea a ridicat şi un turn fortificat pentru a sluji de adăpost monahilor. În 530-540 împăratul Justinian a construit o biserică nouă şi o fortificaţie în jurul bisericii, dăruind 400 de robi pentru paza şi ajutorul monahilor.

Beduinii vlahi

Există un obicei străvechi prin care monahii oferă în fiecare dimineaţă raţii gratuite de pâine nedospită unui trib de beduini, Djebalieh. Se crede că aceştia ar fi descendenţii celor 200 de robi valahi aduşi de împăratul Justinian în secolul VI, pentru a proteja mâ­năstirea. În 1931, C.S. Javis, guvernatorul englez al Peninsulei Sinai, scria: „Printre cei ce ajută pe călugări în tre­burile mănăstirii se află o ciudată rasă de oameni, zişi Gebalie. Nu fac parte din stocul arăbesc, ci sunt urmaşii robilor valahi, trimişi de Justinian pentru a servi mânăstirilor”. Un alt englez, J.L. Burckardt, scria în 1822: „Când Justinian a clădit mâ­năstirea, a trimis un grup de sclavi de pe ţărmurile Mă­rii Negre. Ei mărturisesc pogorârea lor din robii creştini, de aceea ceilalţi beduini îi numesc fiii creştinilor. Se că­să­toresc numai între ei, şi sunt o rasă robustă şi muncitoare”. Originile acestui trib de beduini nu au fost, din păcate, cercetate cu atenţie. Trebuie avut în vedere că Jus­tinian nu putea aduce robi decât din interiorul imperiului său, deci este posibil ca robii vlahi să fie de la sud de Dunăre. O cercetare viitoare ar putea aduce mai multă lumină asupra acestor aspecte.
Pelerinaje la Sf. Ecaterina
Aceste pelerinaje sunt incluse, de regulă, în programele de Israel sau Egipt, adăugând preţului iniţial cam 100 euro în plus. Cazarea, chiar la hoteluri de patru stele, lasă de dorit, dar obiectivele vizitate merită tot efortul. Un răsărit de soa­re pe Muntele Sinai, o rugăciune la moaştele Sf. Ecaterina sau o întâlnire cu beduinii merită toţi banii. Mai nou, există şi programe care combină Israelul, Iordania şi Egiptul, cu preţuri în jur de 1000 euro.

Codex Sinaiticus

Unul din cele mai vechi şi preţioase codice ale Bibliei, împreună cu Codex Alexandrinus de la British Museum, Codex Vaticanus de la Roma, şi Codex Ephraem de la Paris. Este singura copie cunoscută a Noului Testament grecesc în scrierea originară. În 1975 într-un zid s-au descoperit mai multe manuscrise siriace şi slavone, printre care şi câteva pagini despre care ulterior s-a aflat că fac parte din Codex Sinaiticus. Este alcătuit din 53 de pagini păstrate la Leipzig, 346 pagini la British Museum şi cele 10-15 pa­gini descoperite recent în Mânăstirea Sf. Ecaterina.

Biblioteca

Biblioteca este una din cele mai bogate colecţii monastice din lume, a doua ca importanţă după cea a Vaticanului. Se află într-o aripă spaţioasă a mânăstirii, protejată contra incendiilor. Conţine peste 6000 de volume şi manuscrise, dintre care 3000 sunt foarte vechi. Manuscrisele, unele dintre ele mai vechi decât mânăstirea însăşi, includ tex­te teologice, liturgice, istorice şi ştiinţifice, precum şi manu­scrise rare, unele de lun­gimi ce ajung la câţiva metri. Cu­prinde şi o colecţie de cărţi produse în primele decenii după inventarea tiparului. La sfârşitul secolului al XIX-lea a fost descoperit în mânăstire Codex Siriacus, cea mai veche traducere a Bibilei într-o altă limbă (se­colul V). Din 1970 toate manuscrisele sunt puse la dispoziţia cercetătorilor.

Colecţia de icoane
Datorită izolării sale, Mâ­năstirea Sf. Ecaterina a ajuns să adăpostească probabil cea mai importantă colecţie de icoane din spaţiul ortodox. Este singurul loc în care găsim o colecţie de icoane din perioada iconoclastă (726-843). Cuprinde peste 2000 de icoane, din care 150 sunt piese unice, datând din secolele V-VII. Unele icoane au fost pictate în Sinai, altele aduse din provinciile Imperiului Bizantin, multe chiar de la Costantinopol.

Muntele Sinai

Venerat de trei religii (creştină, iudaică şi islamică), Muntele Sinai (Gebel Musa) este un vârf aproape izolat, de 2285 m. În tradiţia creştină Muntele Sinai este acelaşi cu Muntele Horeb, locul în care Moise a primit Tablele Legii. Cea mai folosită cărare ce duce spre vârf este cunoscută sub numele de Sikket Sayidna Musa – „cărarea stăpânului nostru Moise“. Porneşte chiar din spatele mănăstirii şi duce spre sud, către poalele muntelui. Majoritatea vizitatorilor urcă muntele înainte de zori, pentru a prinde răsăritul pe vârful muntelui sfânt. Aici se găsesc o capelă ortodoxă şi o moschee. Capela este construită chiar pe locul construcţiei originare a împăratului Justinian, în unele duminici slujindu-se sfânta liturghie.