Revista:

Old Cairo

id653_2.jpg.jpg

O oază de creştinătate în mijlocul unei lumi musulmane
Un oraş de peste 18 milioane de locuitori, despre care se spune că nu doarme niciodată. Este cea mai mare metropolă a Africii şi a lumii arabe, în secolul nostru, dar care are, încă, un „picior” în Evul Mediu. În sudul oraşului, piramidele amintesc de cel mai impresionant efort uman împlinit vreodată. În centru, viaţa are standarde occidentale. Între aceste extreme, la 5 km spre sud de midan El‑Tahrir (piaţa centrală), se află Old Cairo, leagănul oraşului modern de azi şi centrul lumii creştine copte.

Cartierul coptic

Old Cairo este, într-adevăr, o zonă compactă în care, fără mari eforturi, poţi descoperi o colecţie impresionantă de obiective turistice, în doar o jumătate de zi. Cea mai atractivă parte este Cartierul coptic, cu Biserica Suspendată şi Muzeul Coptic pe post de vedete. În jurul lor se află răspândite mai multe biserici, pe o suprafaţă de doar 2 km pătraţi. Şi, protejată de acestea, poate nu întâmplător, aici se găseşte şi cea mai veche sinagogă din Egipt, încă activă. În afara Cartierului coptic, dar tot în zona Old Cairo, poate fi văzută şi cea mai veche moschee ridicată în Africa, Moscheea Amr.

Babilonul

Tot în Old Cairo se află şi Fortăreaţa Babilonului, amplasată între staţia de metrou Mar Girgis şi Muzeul Coptic. Nu este nici o confuzie! Desigur, nu vorbim despre Babilonul Mesopotamiei, dar, conform istoricilor Diodorus şi Strabon, exista şi aici o fortăreaţă cu acest nume. Se vehiculează mai multe teorii în legătură cu această denumire. Una susţine că ea vine de la lucrătorii aduşi din Mesopotamia, care au dat numele lor fortăreţei. Alta spune că la origini ar sta expresia babil‑on, care înseamnă Poarta Heliopolis (oraşul morţii). Din con­strucţia ridicată în anul 305, da către împăratul Arcadius, acum se mai poate vedea doar un turn roman.

Biserica suspendată (El Muallaka)
Biserica suspendată a fost construită în timpul patriarhului Isaac (690-692), pe locul unde exista, deja, un lăcaş de cult mai vechi, din secolul IV. A trecut prin mai multe restaurări, inclusiv una recentă, în urma căreia obiectele de patrimoniu care nu se mai folosesc în actele de cult au fost transferate la Muzeul Coptic. Începând din secolul XI, clădirea a fost folosită ca reşedinţă a Patriarhiei copte de Alexandria şi a devenit centru de studii teologice, filosofice, ştiinţifice şi de drept. Acest statut a fost păstrat până în secolul XIV.
Corpul principal al con­struc­ţiei are forma unei nave răsturnate, amintind de Ar­ca lui Noe. Măsurând 23,5 m lungime, 18,5 m lăţime şi 9,5 m înălţime, biserica este compusă dintr-o navă cen­tra­lă şi două corpuri la­te­rale, separate prin opt coloane de marmură albă. Intrarea se face prin uşa din partea de sud, aflată în peretele estic al nartexului, care are un pridvor decorat cu motive florale şi geometrice. Biserica are trei altare: unul central, închinat Sfintei Fecioare, altul în nord, închinat Sfântului Gheorghe şi altul în sud, închinat Sfântului Ioan Botezătorul. Pentru că este „suspendată”, respectiv construită pe două turnuri ale vechii cetăţi, El Muallaka nu are fundaţie, fapt care a făcut imposibilă construirea unei cupole, din motive de rezistenţă a clădirii. Aşa că avem de a face cu singura biserică coptă fără cupolă!

Capelă dedicată unui rege etiopian
Din strana sudică a Bisericii suspendate se intră într-o capelă mică dedicată sfântului rege etiopian Takla Haymanut. Făcută din stejar, cu decoraţiuni preţioase, uşa este unul dintre cele mai frumoase exemple de artă medievală coptică. În altarul bisericuţei se pot vedea două picturi foarte vechi (secolul XII), una reprezentându-l pe Mântuitorul, alături de cei 24 de bătrâni ai Apocalipsei, şi cealaltă redând scena Nativităţii.

Pelerinaje în Egipt
Agenţiile de turism propun deplasări de 7-14 zile, care au incluse în pachet transportul cu avionul, curse charter şi cazare minimală 7 zile la Marea Roşie (Hurgada, Sharm El Seikh etc). Preţul unei astfel de acţiuni este de 400‑700 euro, funcţie de condiţiile de cazare. Pot apărea propuneri de croazieră pe Nil, cu vapoare de 4-5 stele, în regim all inclusive, pe destinaţia Luxor-Aswan. Pentru astfel de suplimentări, preţul poate creşte cu 200 euro ­(prelungirea ­sejurului în acelaşi hotel, 7 zile) până la 700 euro, croazieră inclusă şi, eventual, alte servicii de transport. Preţul, de regulă, nu include opţionalele la Cairo, Luxor sau mânăstiri. Centrele de pelerinaj propun programe de 12 până la 15 zile şi transportul cu avionul asigurat de Tarom, pe curse regulate. Preţul unei astfel de acţiuni este de la 900‑1100 euro, în cazul în care include şi o eventuală croazieră.

Biserica ortodoxă Sfântul Gheorghe
Aşezată pe un turn roman rotund, Biserica ortodoxă Sfântul Gheorghe este singura biserică rotundă care există în Egipt. Se spune că Sfânta Familie şi-ar fi găsit adăpost în locul pe care se află acest lăcaş. Construită în anul 684, de către Athanasius, biserica a fost distrusă, în timp, şi restaurată de mai multe ori, ultima dată în 1909, când a fost, practic, reconstruită. În interior se păstrează o sală rectangulară din secolul XIII, cunoscută sub numele de „Salonul nunţii”. Remarcabile sunt vitraliile prezentându-l pe Sfântul Gheorghe luptând pentru creştinătate.
Chiar dacă este greco-orto­doxă, Mânăstirea Sfântul Gheorghe, scaun al patriarhului gre­co-ortodox de Alexandria, este locul de desfăşurare al unuia dintre cele mai mari fes­tivaluri religioase copte, în data de 23 aprilie a fiecărui an.

Cei mai conservatori creştini
Copţii sunt creştinii din Egipt. Ei au păstrat în cultul lor forme arhaice ale manifestărilor creştine născute încă din timpul Mântuitorului. Practic, sunt cei mai conservatori dintre creştini. Numele copt derivă din qibt, o prescurtare a numelui grecesc Aigyptios (egiptean), care, la rândul lui, provine din hikuptah, numele religios pentru Memphis, capitala vechiului Egipt. Creştinii copţi îmbină în cultul lor practici faraonice, elemente de cultură elenistică şi bizantină şi dinamismul civilizaţiei arabe.

Biserica Sfânta Varvara
Pe locul unei biserici mai vechi, închinată Sfinţilor Cirus şi Ion, în secolul XI a fost ridicat un lăcaş nou, închinat Sfintei Varvara. Aceasta a fost ucisă de tatăl ei, în secolul III, atunci când a încercat să-l convertească la creştinism. Pelerinii sunt impresionaţi, în mod special, de iconostasul datând din secolul XIII şi de atmosfera de calm şi reculegere care domneşte aici. În biserică se găsesc moaştele Sfintei Varvara.

Muzeul Coptic
În condiţiile în care cele mai multe dintre bisericile vechi ale Egiptului au fost deteriorate şi s-au reconstruit, Muzeul de artă coptă este poate singura şansă de a vedea adunate laolaltă mărturii de istorie creştină şi egipteană, deopotrivă. Muzeul are peste 16.000 de piese, o parte dintre ele nefiind expuse, ca măsură de siguranţă în urma cutre­mu­rului din 1992. Se remarcă amalgamul de exponate şi de idei care reuşesc, totuşi, să transmită continuitatea dintre religia egiptenilor antici şi egiptenii creştini. De semnalat şi importanţa manuscriselor existente aici, precum şi numărul lor foarte mare. La loc de cinste se află o psaltire coptă, considerată a fi cea mai veche carte din lume (are peste 1600 de ani).

Mânăstirea coptă Sfântul Gheorghe
Construită, cel mai probabil, în se­colele VII-VIII, Mânăstirea Sfântul Gheorghe este locuită astăzi de 30 de măicuţe. Pentru vizitare, cea mai solicitată este capela, ridicată pe ruinele unui palat din perioada lui Mamluk, separată de camera mare printr-o uşă dublă, de dimensiuni impresionante, respectiv 7 metri. Atracţia principală a mânăstirii sunt lanţurile Sfântului Gheorghe, despre care se spune că posedă puteri miraculoase. Ele pot vindeca oamenii posedaţi şi paraliticii. Lanţurile simbolizează felul în care a fost torturat Sfântul Gheorghe de către romani.

Biserica Sfântul Sergiu
Aparent doar o casă obiş­nuită a cartierului coptic, cu o uşă modestă şi o faţadă sub nivelul străzii, Biserica Sfântul Sergiu este cea mai veche şi poate cea mai importantă din Egipt. Fondată în seco­lul V, ea stă mărturie şi aco­perământ peşterii în care Sfânta Familie şi-a găsit adăpost în timpul exilului în Egipt. Biserica Sfântul Sergiu a fost scaun patriarhal pentru Biserica coptă, între sfărşitul secolului VII şi mijlocul secolului XI.

Sinagoga Ben Ezra
Modestă, în aparenţă, această sinagogă este cel mai important monument evreiesc din Cairo. Nu are un rabin, dar este menţinută activă de 42 de familii de evrei. Legenda spune că a fost ridicată pe locul unde fata faraonului l-a găsit pe Moise, în coş. Până în secolul XIX, aici a fost o biserică, vândută apoi de creştini, care altfel nu aveau bani să-şi achite taxa cerută de Ibn Tulun, pentru a-şi ridica faimoasa moschee. Este posibil ca părţi din acea biserică să fie incluse în sinagoga de acum.

Egiptul, începutul vieţii monastice
Principalul motiv pentru care orice creştin îşi doreşte să ajungă în Egipt este legat de întâlnirea cu începuturile vieţii monastice. De­spre Sf. Antonie cel Mare şi părintele lui duhovnicesc, Sf. Pavel cel Simplu, avem numeroase şi importante mărturii în deşertul ce se învecinează cu Marea Roşie (anul 313). După ce a fost ofiţer în Armata romană, Pahomie cel Mare se întoarce la Theba şi pune bazele vieţii mânăstirii de ob­şte, undeva în sudul Egiptului, în jurul anului 320. Dar cel mai prolific şi misterios loc rămâne teritoriul în care s-a născut Patericul (mărturiile de viaţă ale asceţilor egipteni), cu zonele sale: Nitria (anul 330); Kellia (338) şi Sc etis sau Wadi Natrun (330).

Autobuze şi preţuri
Dacă sunteţi în Cairo şi doriţi să vizitaţi Wadi Natrun, nu este complicat, însă nu trebuie să vă aşteptaţi la confort şi lux. Autobuzele care deservesc această zonă sunt vechi şi se târăsc greu (distanţa este de apoximativ 100 km). Ultimul autobuz de întoarcere este la ora 19, astfel încât, dacă nu înnoptaţi la mânăstiri, trebuie să plecaţi din Cairo dimineaţa devreme. Plecarea este din staţia Turgoman, primul autobuz fiind la 6,30 şi ultimul la 18,30. Se coboară la Bir Hooker, de unde cea mai bună soluţie este să închiriaţi o camionetă, la un preţ în jur de 70 de lire egiptene, pentru toate cele 4 obiective. Doar bărbaţii pot rămâne peste noapte la mânăstiri şi numai în baza unui aranjament anterior.

Mânăstirea Sf. Paisie (Deir Anba Bishoi)
Moaştele Sfântului Paisie, trecut la cele veşnice în anul 417, se află în această mânăstire care îi poartă numele. Sfântul, cunoscut şi în calendarul creştin-ortodox, are renumele de a-L fi purtat pe umeri pe Mântuitorul, precum şi de a-I fi spălat picioarele. La 17 iulie, în fiecare an, sfintele moaşte sunt purtate în jurul bisericii. Călugării de aici spun că ele sunt în stare de neputrezire. Mânăstirea, reşedinţa papei Shenouda al III-lea, a fost şi locul de exil al acestuia, la începutul anilor 1980. Cea mai vehiculată fotografie a mânăstirilor de la Wadi Natrun este podul de lemn ce leagă turnul interior de zidurile mânăstirii.

Mânăstirea Sf. Macarie (Deir Abu Maqar)
Înfiinţată în secolul IV de Sf. Macarie, mânăstirea are renumele de a fi cea mai puţin deschisă spre vizitare din complexul Wadi Natrun. Această stare provine dintr-un conflict cu con­ducerea Bisericii Cop­te. Sunt impresionante cu­ră­ţenia şi ordinea, dar şi efortul călugărilor de a păstra funcţionale, chiar şi acum, resursele de apărare ale mânăstirii (ziduri, poduri suspendate). În anul 1978, călugării de aici au afirmat că au descoprit capul Sf. Ioan Botezătorul. Mânăstirea este locuită de 100 de călugări şi 600 de muncitori agricoli, care întreţin ferma anexă. Este, cu siguranţă, cea mai mare şi mai bogată mânăstire din Wadi Natrun.

Mânăstirea Sirienilor (Deir as-Suryani)
Cea mai mică, dar şi cea mai frumoasă din complexul Wadi Natrun, Mânăstirea Sirienilor a fost fondată două secole mai târziu decât celelalte. În urma unei dispute în interiorul Mâ­năs­tirii Sf. Paisie, asupra importanţei Sfintei Fecioare, câţiva călugări au fost exilaţi la o distanţă de aproximativ 500 de metri. Două secole mai târziu, urmaşii acestora au revenit la Sf. Paisie, cu o excepţie – un călugăr sirian, care a pus bazele unei comunităţi de călugări sirieni, de unde şi numele mânăstirii. Aici se găsesc moaştele a 12 sfinţi, printre care şi Maria Magdalena.

Mânăstirea Romanilor (Deir al-Baramus)
Tradus întocmai, numele mânăs­ti­rii înseamnă a celor doi romani şi face referire la fiii împăratului roman Valentinus, Maximus şi Domidus. Aceştia au trăit aici o viaţă închinată credinţei în Hristos, iar Sf. Macarie, cel care a înfiinţat mânăstirea, a dedicat-o lor. Deir al-Baramus este cea mai veche din complexul Wadi Natrun şi, într-un anume fel, cea mai izolată. Este poate locul în care, pelerin fiind, te apropii cel mai mult de starea bătrânilor asceţi ai Egiptului.

Fuga Sfintei Familii în Egipt

Surse:
Vechiul Testament
Profetul Osea 11,1: „…din Egipt au chemat pe fiul meu”
Profetul Isaia 19,1: „Iată Domnul vine pe un nor uşor şi ajunge în Egipt…”
Profetul Isaia 19, 25: „Binecuvântat să fie poporul meu, Egiptul…”
Noul Testament
Matei 2,13-15: „Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Lui şi fugi în Egipt… ca să se împlinească cuvântul spus de Domnul, prin proorocul: Din Egipt am chemat pe Fiul Meu”
Tradiţia egipteană, care sărbătoreşte la 24 Bashons (iunie) intrarea Mântuitorului în ţara Egiptului.
Papirusul lui Fayoum, scris în limba coptă şi păstrat la Biblioteca Universităţii din Koln (datat sec. IV), care consemnează că durata şederii Sfintei Familii în Egipt a fost de 3 ani şi 11 luni, arătând că această călătorie a început în a 24-a zi a lunii copte Bashons, ceea ce confirmă şi tradiţia.
Memoriile Papei Teofil, al 23-lea papă al Bisericii Copte (384-412), care afirmă că, în timpul zilei 6 a lunii copte Hatur, Sfânta Fecioară i-a apărut Papei indicându-i cu precizie detalii despre fuga Familiei Sfinte în Egipt. Există trei documente, primul păstrat la Vatican, al doilea la Biblioteca Naţională din Paris şi al treilea la Biblioteca manuscriselor Mânăstirii din Al Moharraq din Egipt, loc în care Sfânta familie a stat 6 luni şi 11 zile.
Conform scrierilor Papei Teofil şi tradiţiei Bisericii Copte, principalele locuri în care a stat sau prin care a trecut Familia Sfântă (dintre care unele se mai pot vizita şi astăzi) sunt:
Sakha (1) Tradiţia spunea că o piatră de aici păstrează urma piciorului Copilului Iisus. Piatra respectivă (2) a fost descoperită în anul 1986. Mostorod (3), aflat la 10 km nord de Cairo, este locul în care Sfânta Fecioară s-a oprit pentru a-L spăla pe Pruncul Iisus şi hainele sale. La întoarcerea din Egipt, Sfânta Familie trece din nou prin acest loc, iar Mântuitorul face să apară un izvor care poate fi văzut şi astăzi. Deşertul Nitriei (4), unde s-au descoprit multe chilii (5). Loc în care binecuvântarea Sfintei Familii va duce la dez­voltarea vieţii ascetice. Matariyah (6), aflat în vecinătatea oraşului Cairo, este locul unde Sfânta Familie s-a adăpostit la umbra unui copac cunoscut astăzi sub numele de Arborele Sfintei Fecioare. Tradiţia spune că apa vărsată aici de Sfânta Fecioară, după ce a spălat hainele Pruncului, a dat naştere unei plante aromatice cunoscută sub numele de balsam. La Zeitoun (7) s-a odihnit Sfânta Familie înainte de a ajunge în vechiul Cairo.
De la Maadi (8) Sfânta Familie s-a urcat într-o felucă şi a traversat Nilul, îndreptându-se spre sud. În data de 12 martie 1976, pe apa fluviului a fost găsită plutind o Sfântă Scriptură, deschisă la pagina Isaia 19, 25 („Binecuvântat fii, Egipt!“). La El Moharraq (9) Sfânta Familie a stat 6 luni şi 11 zile. Privit de la nord la sud, sau de la est la vest, locul se află exact în mijlocul Egiptului.

Cairo turistic

Piramidele din Gizeh
Cea mai faimoasă dintre ele, Piramida lui Kheops (Marea Piramidă), a fost con­struită în urmă cu 4500 de ani, fiind prima dar şi singura rămasă în picioare dintre cele 7 minuni ale lu­­mii antice. Având, iniţial, o înălţime de 145,75 m, s-a mic­şorat, de-a lungul timpului, cu 10 m. A fost construită din peste 2 mi­liarde de blocuri de piatră, cu o greutate de la 2 la 10 tone. Turiştii sunt şo­caţi când află că pietrele au fost transporta­te cu feluca de la Aswan. În complex se mai găsesc piramidele lui Kephren şi Mikerinos, precum şi piramidele reginelor. Un bilet de vizitare a zonei costă 40 de lire egiptene, la care se adaugă intrarea în interiorul piramidelor, pentru amatori.

Sfinxul
Aflat în faţa piramidei lui Kefren, ca un gardian în faţa templului, Sfinxul este un monolit de piatră, cu cap de om şi corp de leu, având 21 m înălţime şi 71 m lungime. Capul Sfinxului are 5 m înălţime, iar desfigurarea sa, provocată de mameluci, se vede de la distanţă.

Muzeul de egiptologie
A fost construit între anii 1897-1900 şi adăposteşte peste 100 de mii de obiecte de tezaur ale culturii şi istoriei Egiptului. Deschis zilnic de la 9 la 18, muzeul se poate vizita plătind un bilet de 40 de lire egiptene (aproximativ 6 dolari), la care se adaugă un preţ suplimentar de 10 lire egiptene, dacă vrei să fotografiezi (fără blitz) şi 100 de lire egiptene, dacă doreşti să filmezi. Pentru că muzeul este imens şi ar fi nevoie de 2-3 zile pentru o vizită completă, vă recomandăm să vă concentraţi atenţia pe centrul de forţă, care este Salonul Tutankhamon. Masca faraonului, din aur masiv, este impresionantă!!

Bazarul egiptean
Aflat în cartierul Al Hussien, Bazarul Khan al Khaliili este cel mai pitoresc centru comercial din Cairo. De aici se pot face cumpărături sau se poate sta la terasele cu băuturi şi mâncăruri tradiţionale. Construit în secolul 14, bazarul include şi o zonă de comercializare a condimentelor şi esenţelor, ceea ce îi conferă un miros cu totul special. Cele mai recomandate cumpărături, al căror preţ trebuie obligatoriu negociat, sunt articolele de îmbrăcăminte şi încălţăminte, papirusurile, parfumurile şi obiectele din argint lucrate manual.

Croazieră pe Nil
Considerat cel mai lung fluviu din lume, Nilul străbate nu mai puţin de 9 ţări. Se spune că nu există o cale mai bună de a simţi istoria şi fascinaţia Egiptului decât o călătorie pe Nil. Pentru o croazieră pe marele fluviu, se poate închiria o felucă, preţul fiind de 50 de lire egiptene pe oră (8 dolari).

Suveniruri
Egiptul este un adevărat paradis al suvenirurilor. La cumpărături, regula de bază este negocierea, prin care puteţi obţine un preţ chiar şi la jumătatea celui anunţat iniţial. Preţurile sunt afişate în limba arabă, aşa că atenţie cum citiţi cifrele. Cadourile tradiţionale sunt papirusurile, parfumurile şi obiectele din bronz. Acestea pot fi cumpărate de la magazine specializate, la preţuri care garantează autenticitatea, dar şi de pe stradă, cu titlu de chilipir şi pe riscul dumneavoastră.

Tradiţii culinare
Bucătăria egipteană se bazează pe principiul alimentar mezze, ceea ce înseamnă că pe masă se pun foarte multe farfurii, cu foarte multe feluri de mâncare şi fiecare se serveşte după bunul său plac. Preparatele tradiţionale sunt pe bază de susan, legume, carne, peşte şi fructe. La capitolul specialităţi, bucătăria egipteană este recunoscută pentru câteva reţete exotice, savuroase şi greu de găsit în alte părţi ale lumii:
– pe bază de susan – tahina, hommos, babaghanouj;
– pe bază de legume (salate) – baladi, taboule, zabadi, falafel, toumeyya;
– pe bază de carne – chich kebab, kofta, shawerma;
– pe bază de peşte – gambari, gandofli, balah el bahr;
Băuturile cele mai apreciate sunt sucurile de fructe proaspete, ceaiurile, cafeaua, dar şi berea (Stella şi Sakkara) şi vinurile autohtone: Grand Markuis, Ommar Khayyam (roşii); Ptolemmees (alb) sau Rubinul Egiptului (rosé).