Revista:

Putna, Ierusalimul ­neamului ­românesc

id656_4.jpg.jpg

„Şi unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul“

“Ştefan-vodă cel Bun, când s-au apucat să facă mânăstirea Putna, au tras cu arcul dintr-un vârfu de munte ce este lângă mânăstire. Şi unde au agiunsu săgeata, acolo au făcut prestolul în oltariu”, spune legenda, dacă ar fi să-l credem pe cronicarul Ion Neculce. Dincolo de poveste este realitatea, iar potrivit acesteia, lucrările de construcţie a bisericii cu hramul Adormirea Maicii Domnului au început la 10 iulie 1466, după cucerirea cetăţii Chilia (1465), şi s-au încheiat în anul 1469. Slujba de sfinţire a avut loc pe 3 septembrie 1470, marcând astfel victoria moldovenilor împotriva tătarilor, la Lipinţi, pe data de 20 august, în acelaşi an. Concepută ca o necropolă domnească, biserica mânăstirii Putna adă­posteşte 14 morminte ale familiei Muşatinilor, dintre care trei voievodale. Casa Domnească s-a construit în 1481, iar chiliile, zidul de apărare cu turnurile aferente şi Turnul Tezaurului au fost finalizate în 1481. 1775 este anul intrării sub ocupaţie habsburgică dar şi momentul care marchează o serie de transformări exterioare în ceea ce priveşte extinderea complexului monastic: noi chilii – 1852-1856, modificarea acoperişului bisericii – 1859, lucrări mai ample 1902 sub conducerea arhitectului vienez K.A. Romstorfer. Potrivit arheologilor, se pare că pe locul mânăstirii înălţate de Ştefan cel Mare, anterior anului 1466, mai existase o aşezare monahală. Mulţi spun că este vorba despre biserica din lemn construită în 1353 de către Dragoş Vodă şi adusă la Putna de la Volovăţ.
Odată ce ai trecut de turnul de la intrare, indiferent dacă eşti bărbat şi porţi pantaloni scurţi ori eşti femeie şi mai ai şi fustă, trebuie să-ţi procuri un şorţ special, lung, de culoare kaki ori bleumarin închis, pentru a te acoperi în semn de respect pentru canoanele mânăstirii. „Echipat“ astfel intri în complexul dominat de flori – mai ales trandafiri – şi te poţi îndrepta liniştit către paraclis. Aşezat în partea vestică a incintei, cu hramul Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, paraclisul ridicat în timpul mitropolitului Iacov Putneanu a fost contruit în 1759 pe locul vechiului turn clopotniţă distrus de marele cutremur din 1739. Paraclisul a fost pictat în tehnica a fresco între 1980-1984, de către fraţii Mihail şi Gavril Moroşan. Pe latura sudică descoperi Casa Domnească ridicată între 1982-1988, pe temeliile celei vechi, distrusă de habsburgi. Singura clădire care mai dăinuie din vremea Sfântului Voievod Ştefan este Turnul Tezaurului, finalizat în 1481, locul unde au fost adăpostite în vremuri de restrişte odoarele sfântului locaş. Nici biserica mânăstirii nu a scăpat modificărilor, mai ales celor din 1653-1662. S-au păstrat însă liniile arhitecto­nice iniţiale specifice stilului moldovenesc.

Cum se ajunge la Putna
De la Bucureşti la Putna sunt 505 km.
De la Suceava, puteţi ajunge fie prin DN Răduţi, spre N-V Gălăneşti – 11 km, Vicovu de Jos – 5 km, dreapta spre Bivolăria – 3 km, apoi Putna 8 km, fie urmând drumul european E 85 până la Grăniceşti apoi, faceţi stânga, către Rădăuţi (10-12 km). Pe urmă, ale­geţi şoseaua care duce la Frătăuţii Vechi – Vicovul de Sus şi coborâţi către Daniil Sihastru şi Putna – punctul ­terminus.

Tezaurul de la Putna
Muzeul mânăstirii Putna a fost reamenajat între anii 1976 şi 2004. El se află în partea de vest a incintei Putna, lângă Paraclis şi adăposteşte psaltiri, cărţi de învăţătură, cărţile de cult, Leastviţe, Psaltichii, dar şi broderiile realizate în atelierele mânăstirii de-a lungul veacurilor – epitafuri, pocroveţe, acoperământ pentru sfintele vase, văluri de tâmplă, dvere, veşminte preoţeşti. Nu trebuie să uităm nici odoarele bisericeşti precum: cruci ferecate, icoane, cădelniţe, candele – obiectele de ceramică ş.a.m.d. Printre odoarele de mare preţ se numără icoana făcătoare de minuni a Macii Domnului adusă, conform tradiţiei, de la Constantino­pol în 1472 de către Doamna Maria de Mangop, soţia lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. O altă capodoperă, a sculpturii în lemn, de la Putna este lada de sacristie considerată mult timp ca fiind lada în care au fost aduse, de la Cetatea Albă la Suceava, moaştele Sf. Ioan cel Nou. Deşi mânăstirea Putna a primit foarte multe donaţii de la voievozii şi dregătorii vremii, colecţia sa de obiecte nu e completă din cauza numeroaselor jafuri care s-au abătut asupra sfântului lăcaş.

Turnul Eminescu
În incinta mânăstirii Putna nu poţi intra fără să treci pe sub arcul boltit al turnului zidit în 1757 pe a cărui faţadă estică se află stema Moldovei, datată 1471, în timp ce pe faţada vestică se regăsesc reunite stemele Moldovei şi Ţării Româneşti. Construcţia mai este supranumită Turnul Eminescu deoarece aici poetul moldav, îm­­preună cu Ioan Slavici, a înnoptat în încăperea de la etaj cu prilejul sărbătorii de la 14-16 august 1871. De altfel Eminescu a spus cu acel prilej: „Să facem din Putna Ierusalim al nea­mului românesc şi din mormântul lui Ştefan altar al conştiinţei naţionale”, o frază memorabilă pentru posteritate.

Încinsă cu un brâu
Privită din exterior, biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Sfânta Treime, iar acest motiv se regăseşte şi în ornamentaţia interioară a Putnei. Biserica este compusă din pridvor, pronaos, gropniţă, naos şi altar, reunind elemente de arhitectură bizantină, gotică şi renascentistă. Accesul în biserică se face prin cele două uşi laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Uşa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are în partea superioară o pisanie care aminteşte de lucrările de reconstrucţie efectuate în timpul domniilor lui Gheorghe Ştefan şi Eustratie Dabija. În sudul gropniţei se află mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt – 1504; alături este mormântul Doamnei Maria Voichiţa.Privită din exterior, biserica este încinsă cu un brâu răsucit în torsadă simbolizând Sfânta Treime, iar acest motiv se regăseşte şi în ornamentaţia interioară a Putnei. Biserica este compusă din pridvor, pronaos, gropniţă, naos şi altar, reunind elemente de arhitectură bizantină, gotică şi renascentistă. Accesul în biserică se face prin cele două uşi laterale ale pridvorului, încadrate cu portaluri de piatră. Uşa masivă prin care se trece din pridvor în pronaos are în partea superioară o pisanie care aminteşte de lucrările de reconstrucţie efectuate în timpul domniilor lui Gheorghe Ştefan şi Eustratie Dabija. În sudul gropniţei se află mormântul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt – 1504; alături este mormântul Doamnei Maria Voichiţa.

„Tot cu aur poleită”
Pictura originală a lo­caşului a fost distrusă în timpul luptelor pentru domnie dintre Vasile Lupu şi Gheorghe Ştefan. Dorinţa de a reda Putnei strălucirea de odinioară, când, potrivit lui Neculce, era “tot cu aur poleită zugrăveala, mai mult aur decât zugrăveală şi pre dinăuntru şi pre dinafară” a căpătat contur abia în 1972 sub mitropolitul Iustin Moisescu care a binecuvântat proiectul, realizarea sa propriu-zisă s-a împlinit însă abia la 10 iulie 2001, când pictorii Mihail şi Gavril au tras primele linii la noua frescă pe fondul foiţei de aur.

1 comment on “Putna, Ierusalimul ­neamului ­românesc

  1. Monica februarie 28, 2014 at 00:01

    Ce poze frumoase! Eu n-am fost dece2t de două ori een Moldova, o dată la Botoșani (ce2nd am reușit să ajung și la mănăstirea Vorona) și o dată la Iași. cemi doesrc foarte mult să ajung la mănăstirile de acolo, inclusiv la Putna și sper să se eente2mple ce2t mai cure2nd