Revista:

Gutuile stimulează ficatul şi pancreasul

Untitled

Despre gutui aflăm încă din primele veacuri creştine, acestea făcând parte din primele leacuri existente în Grădina Domnului. În timp, vechii greci le considerau drept fructe ale iubirii şi fericirii, motiv pentru care acestea i se aduceau drept ofrandă zeiţei Afrodita.

 

După sute de ani s‑au descoperit şi proprietăţile terapeutice ale acestor fructe, despre care bătrânul Simeon de la Schitul Pătrunsa (care a trăit 101 ani!) mi‑a mărturisit: „Deşi când trăiam în lume am fost chimist, mă mai pricep şi la proprietăţile pe care le au anumite fructe pe care le mâncăm aici, la mănăstire. M‑aţi întrebat care este secretul longevităţii mele? Printre altele, să ştiţi că prunele şi gutuile nu‑mi lipsesc din chilie, din toamnă şi până când răsar urzicile. Dacă prunele detoxifiază, gutuile în schimb,stimulează ficatul şi pancreasul, încetinind procesele de îmbătrânire”.

Decoctul de gutui ajută la regenerarea celulei hepatice

Cunoscute încă din Antichitate, gutuile au fost dintotdeauna apreciate, datorită proprietăţilor astringente ale fructelor şi frunzelor ajunse la maturitate, cât şi a efectelor hemostatice, emoliente, hidratante şi tonice, ale seminţelor fructului. Bolnavii care au afecţiuni ale ficatului sau pancreasului trebuie să consume gutui zilnic, ajutând astfel la regenerarea celulei hepatice. De asemenea, dezvoltarea microorganismelor care declanşează hepatita poate fi inhibată prin consumul cojilor de la două‑trei gutui, zilnic, în stare proaspătă sau sub formă de decoct. Acesta se prepară astfel: Se pun într‑un ibric 300 ml apă rece de izvor şi câteva bucăţi de gutuie cu tot cu coajă (aproximativ 200 g) şi se lasă la foc potrivit timp de 10 minute. Decoctul se acoperă alte 5 minute, după care se strecoară şi se bea imediat. Gutuile fierte rămase se consumă cât încă mai sunt calde. Consumul alternativ de gutui proaspete şi decoct stimulează eliminarea toxinelor, ajutând atât ficatul, cât şi pancreasul suprasolicitat. Pe lângă decoctul obţinut din fructe, şi decoctul din frunze de gutui are proprietăţi vindecătoare. Patru frunze proaspete sau uscate de gutui se mărunţesc și se pun la fiert în 250 ml de apă. După 10 minute, ceaiul se ia de pe foc şi se toarnă direct într‑o ceaşcă. Se bea numai cât este cald, deoarece se oxidează foarte repede. Acesta este un bun remediu pentru eliminarea nisipului de la rinichi.

Pulberea din seminţe uscate este hemostatică

Proprietăţi terapeutice ale gutuilor se regăsesc şi în seminţele din interiorul fructului. Acestea se recomandă sub diferite forme, pentru tratarea hemoptiziei, laringită, inflamaţii ale mucoaselor, iritaţii ale pielii, metroragii, hemoroizi, degerături. Seminţele de gutui sunt un bun emolient. Pentru a ne folosi de binefacerile lor, trebuie să obţinem o pulbere, care pe lângă faptul că este vitaminizantă şi mineralizantă, poate avea efect imediat în oprirea unor hemoragii rebele. După consumarea fructului, se strâng seminţele de la trei gutui şi se usucă la soare, sau chiar pe o plită. Când sunt bine uscate, acestea se macină fin, cu ajutorul râşniţei de cafea. Pulberea obţinută se păstrează într‑un borcan de culoare închisă, iar pentru o singură administrare se ia aproximativ o jumătate de linguriţă şi se ţine sub limbă. Cei care nu pot tolera praful în amestec cu saliva (care este uşor astringent) pot amesteca aceeaşi cantitate de pulbere cu două linguriţe de miere. Acest tratament, administrat de trei ori pe zi, pe parcursul a două săptămâni, tratează cu succes traheita, bronşita, în acelaşi timp contribuind şi la creşterea imunităţii.

Ceaiul de gutui calmează tusea convulsivă sau tabagică

Pentru calmarea acceselor de tuse tabagică se recomandă trei căni cu ceai din flori de gutui, care se administrează după cele trei mese principale ale zilei. Pentru aceasta se toarnă un litru de apă clocotită peste 30 g flori de gutui (proaspete sau uscate). Ceaiul se bea la temperatura camerei, după ce a fost lăsat la infuzat 5‑10 minute. În cazul în care apar accese de tuse, se mai poate adăuga o cană cu ceai, care se va bea chiar în momentul crizei. Calmarea apare imediat, iar bolnavul se linişteşte. În cazul în care avem de‑a face cu un puseu de tuse convulsivă, se recomandă pulbere din coji de gutui. Se spală bine trei gutui de mărime mijlocie, apoi se curăţă de coajă, care la rându‑i se usucă în cuptor. Când devine uşor casantă, se fărâmiţează pe un tocător, cât mai mărunt cu putinţă, amestecându‑se apoi cu trei linguri de miere şi un vârf de cuţit de propolis. După ce se omogenizează bine, se toarnă într‑un borcan şi se păstrează închis ermetic. Acest remediu nu are nici un fel de oprelişti, administrându‑se câte o linguriţă ori de câte ori este nevoie.

Macerat pentru degerături şi hemoroizi

Dacă seminţele uscate pot trata diferite afecţiuni, trebuie să ştiţi că şi seminţele crude sunt la fel de bune. Mă aflam în chilia părintelui Simeon, la Mănăstirea Pătrunsa. După ce am mâncat o gutuie, din instinct, am vrut să arunc cotorul. Părintele m‑a oprit brusc şi după ce m‑a dojenit puţin, mi‑a explicat de ce trebuie să păstrăm seminţele, pe care le putem folosi atât uscate, pentru obţinerea pulberii, cât şi proaspete. Am curăţat cu grijă toate seminţele din cotorul gutuii şi le‑am pus într‑o jumătate de pahar cu apă, care trebuia să stea la macerat până a doua zi, la apusul soarelui. Când am revenit, cam peste vreo lună de zile, aveam să aflu că maceratul obţinut din sâmburii aceia proaspeţi şi apa de izvor i‑au tămăduit părintelui Simeon o degerătură. Tot de la el am aflat că maceratul de sâmburi ajută şi în calmarea şi vindecarea iritaţiilor, cât şi la calmarea durerilor cauzate de hemoroizi.

 

Mariana Borloveanu