Revista:

Văratecul Sfântului Iosif

Untitled

Vară la Văratec. Stau pe cerdacul casei din faţa bisericii şi observ, printre crinii albaştri africani, zecile de turişti care păşesc agale prin curte. Nu am mai fost de mult la mânăstirea vecină cu Codrii de argint, din vremea când îşi petrecea verile aici Zoe Dumitrescu-Buşulenga, devenită maica Benedicta. Îmi amintesc cum am deschis portiţa casei din deal într-o dimineaţă de 20 august şi, auzind zarvă în casă, mi-am dat seama că e ziua de naştere a doamnei academician. Deja fusesem văzută pe alee şi nu mai puteam să mă retrag. Am rupt o floare galbenă din grădină şi am intrat să îi urez la mulţi ani prietenoasei doamne, oferindu-i floarea din propria grădină. Maica Benedicta a zâmbit blând şi m-a tratat ca un oaspete care i-a adus daruri scumpe.

Maica Iustina – ascultarea cea de la bucătărie

La bucătărie e cu ascultarea maica Iustina, de fel din Maramureş. Are o stare bună a inimii şi zice că toate îi sunt bune pentru că aşa vrea Dumnezeu.

„Am simţit mereu ajutorul Său. Aşa a rânduit Maica Domnului să ajung în acest loc, trei ani nici n-am fost acasă când am venit aici. Nu mi-a fost dor, m-am acomodat foarte repede şi nu am simţit dorul de acasă”, spune cu o aşezare bună măicuţa bucătăreasă.

Are 23 de ani de când este la mânăstire. Multe dintre reţete le cunoaşte de la maica stareţă, care a învăţat pe fiecare maică de la bucătărie cum să gătească. Ştia de acasă cum stă treaba între oale, dar mai ştie şi de la maica din casă care a lucrat la bucătăria de la Patriarhie unele lucruri care i-au fost de mare ajutor.

„Am simţit dragoste faţă de mânăstire, n-am regretat nici o clipă că am ales mânăstirea”, spune măicuţa.

Trece uşor peste observaţiile ce i se fac şi peste descurajările ce le simte ca orice om. Are un sprijin în maica din casă, care o întreabă ca o mamă ce a păţit şi o mângâie dacă are nevoie de încurajări.

„Vorbesc cu Dumnezeu şi Îl rog să nu mă lase: «Ajută-mă, Doamne, să pot merge mai departe şi să nu judec pe aproapele meu; mă iubeşti, Doamne, şi pe cine iubeşti, mai cerţi»… Aşa spun când am o încercare şi nu trebuie să cedez, mă rog pentru cel ce m-a supărat, să nu cad în deznădejde, să lupt.”

Sarmale cu urdă în frunză de sfeclă

Ingrediente: un boţ de urdă, frunze de sfeclă de zahăr (câte este nevoie), 2 morcovi, 1 păstârnac, 3 cepe, 500 g orez, 2 ouă, câteva fire de mărar, sare şi piper după cum place fiecăruia.

Preparare. Se pune ceapa tăiată mărunt la undit, apoi celelalte legume mărunţite. Se lasă la răcit şi se adaugă orezul spălat, ouăle, urda şi mărarul. Separat opărim frunzele de sfeclă în borş de putină cu sare, după care se răcesc în apă. Se împăturesc sarmalele. Frunzele de sfeclă pot fi înlocuite cu frunze de podbal sau foi de viţă.

Pagini realizate de
Laura Aivăncesei

Citiți continuarea articolului și mai multe rețete în numărul 11 al revistei Leacuri & Rețete Mănăstirești.