Revista:

Fructele de corn ajută tiroida şi îndepărtează oboseala cronică

Untitled

În luna lui brumar, cine ajunge în zonele de deal sau prin întomnatele locuri submontane, este cu neputinţă să nu se bucure de arbuştii cu fructe mici, acrişoare şi vişinii, care abundă în acest anotimp.

Cornul (Cornus mas) este în acelaşi timp un pomişor cu fructe vindecătoare, despre care pustnica Anastasia din Valea Sohodolului spune că „au un efect tonic şi energizant, iar consumarea lor în stare proaspătă sau uscată ajută organismul în stările de oboseală cronică, dar şi în ameliorarea unor afecţiuni renale sau respiratorii.”

Fiertură împotriva afecţiunilor tiroidiene

Pectinele pe care fructele de corn le conţin (între 0,5 şi 1 g la 100 g de substanţă proaspătă) au un rol foarte important în procesul de prelucrare, prezenţa acestora permiţând obţinerea de produse dulci, folosite ca desert sau în tratarea anumitor boli. Ceaiurile, siropurile sau oricare alte preparate din coarne, datorită acestei pectine, sunt mult mai sănătoase decât tot ceea ce este preparat cu adaos de zahăr.

Coarnele se pot consuma proaspete sau pot fi folosite la obţinerea sucurilor naturale, a siropurilor, compoturilor, marmeladelor sau chiar a lichiorului (cornată) şi a vinului. Fructele proaspete, chiar şi cele foarte coapte, sunt dulci-acrişoare, astringente şi acidulate. Consumate în cantităţi mici, imediat după recoltare, acestea sunt foarte sănătoase, având deosebite efecte tonice şi răcoritoare. Coarnele bine coapte, când ajung la culoarea vişiniu închis, se usucă la soare, după care se păstrează în locuri bine aerisite.

Se înmoaie timp de 3 ore într-o cană cu apă rece 1 lingură cu coajă de ram de corn recoltată la sfârşit de octombrie şi 1 lingură cu fructe uscate. După acest timp, apa folosită la înmuiat se scurge într-un alt vas şi se păstrează la temperatura camerei. Peste amestecul rămas se adaugă aceeaşi cantitate de apă ca şi la înmuiat şi se fierbe totul timp de 5 minute. Se ia fiertura de pe foc, amestecându-se cu apa pusă la păstrat şi se strecoară amestecul printr-o sită. Ceaiul obţinut se păstrează într-un vas de sticlă şi se bea cu înghiţituri mici pe parcursul unei zile, de preferat între răsăritul şi apusul soarelui. Acest tratament, indicat în hipotiroidie şi dereglări ale sistemului limfatic, are o durată de 10 zile şi poate fi reluat doar după 2 luni.

Mariana BORLOVEANU

Citiți continuarea în numărul 12 al revistei Leacuri & Rețete Mănăstirești.