Revista:

Pregătiri de toamnă sub crestele Ceahlăului

Untitled

Slujbele încep în zori, când încă nu s‑a luminat de ziuă. Nişte siluete negre ies de prin chilii şi îşi pregătesc inimile pentru a privi în ochi pe Maica Domnului, cea din icoana care avea să‑l vestească printr‑un semn pe părintele Justin Pârvu, călugărit în acest lăcaş, în urmă cu mai bine de 60 de ani că vor urma vremuri grele – era comunistă. Un arhanghel metalic străbate liniştea muntelui chemând pe cei de sub plăpumi la rugăciune…

Cămara cu conserve pentru iarna cea lungă

Sunt 27 de maici la Durău şi nu e una care să nu aibă ascultare de la maica stareţă. Lucrează şi prin rotaţie la bucătărie, dar şefă şi Pelaghia.

Maicile aduc cantităţi mari de ciuperci de prin pădurile din împrejurimi. „Culegem doar speciile de ciuperci pe care le cunoaştem”, ne spune interlocutoarea noastră. De-a lungul timpului, le-au arătat alte maici şi acum le ştiu bine soiurile, s-au obişnuit cu felul în care arată cele sănătoase şi cele otrăvitoare. Ghebele, pâinişoarele, hribii şi râşcovii sunt ciupercile cele mai des întâlnite în zonă. Hribii sunt folosiţi la mâncărică, ciorbă sau la sarmale. Râşcovii sunt cei mai recomandaţi de maici pentru salate. Din ghebe, în schimb, se pot prepara pârjoale, sărmăluţe şi conserve trase la borcan, pentru rezervele de peste an. Metodele de conservare, de asemenea, sunt moştenite de la generaţiile de altădată de maici sau de la familiile din care se trag actualele vieţuitoare ale lăcaşului.

Ghebele, de exemplu, se taie feliuţe, se lasă la scăzut în puţin ulei şi apă proprie, se adaugă puţin piper şi sunt sterilizate la bain-marie, sunt apoi aranjate frumos pe raftul cămării. Iarna, în timpul postului, se scoate câte un borcănel, se încălzeşte puţin şi devine aperitiv sau garnitura altei mâncărici, piure de cartofi, de exemplu, sau se serveşte simplu, cu mămăligă.

Râşcovii se spală, se pun la fiert şi în apă se aruncă şi câteva boabe de piper şi câteva linguri de oţet. Se opăresc în acest fel în jumătate de cantitatea de oţet şi restul apă. Amestecul de apă, oţet şi piper se poate pregăti separat şi când dă în clocot se adaugă râşcovii, după care se pun în borcane cu capac cu filet care se sterilizează încă 20 de minute la bain-marie.

Pâinişoarele nu se pot păstra pentru iarnă pentru că această ciupercă este, de fapt, un burete care nu permite conservarea şi trebuie gătit imediat ce a fost cules. Reţeta ce se poate prepara e simplă – o mâncărică făcută rapid, cu ceapă şi puţin usturoi.

Ghebele se spală, se opăresc, se spală încă o dată după opărire pentru a ieşi gelatina din pălării şi se freacă cu sare. Cantitatea o hotărăşte fiecare, în funcţie de gustul său.

Hribii se spală, se separă codiţele de pălării şi se opăresc. Pălăriile, dacă nu sunt prea mari, se folosesc la ciorbe sau se fac pane, iar cele mai mari sunt bune pentru sarmale. Pe lângă toate detaliile despre conservarea ciupercilor de la munte, tot de la maici aflu şi cum se fac hribii pane: se tăvălesc în puţină apă, sare şi condiment (făcut din alte legume puse la uscat şi fărâmiţate), plus pesmet şi griş, apoi se prăjesc în ulei.

Pagini realizate de
Lia Agache

Citiți articolul integral și rețetele în numărul 12 al revistei Leacuri & Rețete Mănăstirești.