Revista:

Măicuţele de la Mânăstirea Cârcea alungă virozele cu plante de leac

Untitled

În sfârşit, iarna se face simţită şi pe tărâmurile noastre. Observăm pretutindeni copacii ce şi‑au dezbrăcat mantia arămie de frunze, au rămas golaşi, cu tulpini jilave şi maronii, cu crengi întinse spre un cer mai mereu înnorat. Uneori nu ştii dacă mai sunt în viaţă, dacă prin trunchiurile ridate mai curge sevă sau sunt pietrificaţi. Poate uneori aşa suntem şi noi, oamenii: nu toţi putem fi brazi, verticali, neclintiţi, eterni, verzi şi falnici, nu toţi putem să nu ne pierdem frunzele câteodată…

Poate şi noi ne asemănăm unui copac ce şi‑a pierdut podoaba, a cărui sevă a îngheţat pentru moment, mai ales dacă ne încearcă o gripă teribilă. Dar o putem trata folosindu‑ne de leacuri din Grădina Domnului, precum cele pe care le‑am aflat şi eu de la maica Minodora de la Mânăstirea Cârcea.

Leacul cu isop al maicii Minodora

Utilizările isopului (Hyssopus officinalis) erau cunoscute civilizaţiilor acea vreme isopul se folosea la curăţarea (purificarea) templelor. Isopul a fost considerat dintotdeauna plantă sfântă, multe boli tămăduindu‑se cu ceaiuri de isop şi cu rugăciune.

Despre acţiunea terapeutică a isopului, maica Minodora, vieţuitoare a Mânăstirii Cârcea de mai bine de 23 de ani, ne‑a destăinuit multe. De la ea am aflat că isopul se foloseşte adesea în tratarea afecţiunilor respiratorii, în special a astmului bronşic, dar este un bun adjuvant şi în stările de gripă sau răceală. Pur şi simplu se bea o cană de infuzie, preparată clasic, ori de câte ori este nevoie.

Tot de la maica Minodora am învăţat că această plantă, adăugată preparatelor culinare, pe lângă gustul pe care îl conferă acestora, are şi efecte benefice, cum ar fi stimularea poftei de mâncare sau combaterea balonărilor generate de anumiţi factori.

Maria Magdalena Sima

Citiți articolul integral în numărul 13 al revistei Leacuri & Rețete Mănăstirești.