Leacuri & Retete Manastiresti nr. 16/iunie – august 2017

coperta LRM 17

EDITORIAL – MODELELE NOASTRE SUNT CELE MAI BUNE

Da, ne ţinem bine în şa! După ce multă lume a comentat faptul că ne vom epuiza leacurile şi reţetele după numai câteva numere, iată că realitatea se prezintă cu totul altfel. Revista pe care o citiţi acum şi‑a atins deplina maturitate editorială. Acum putem spune că am găsit echilibrul perfect între conţinut şi imagini, între anotimpuri şi afecţiuni, între ştiinţă şi spiritualitate. Printre celelalte publicaţii de profil (mai mult sau mai puţin regulate ca apariţie) am ajuns să deţinem locul fruntaş în ceea ce priveşte calitatea comunicării. Şi aceasta nu este laudă de sine, ci sunt constatările care vin dinspre voi, cititorii, dar şi dinspre specialiştii din domeniu. Aşadar, am reuşit să obţinem o publicaţie premium, adică de top, care este aidoma vinului: cu cât se aşază, cu cât se decantează mai mult, cu atât e mai rafinat şi savuros gustul. 16 numere, iată, s‑au scris până acum, adică peste 1.500 de pagini „sănătoase” – o adevărată enciclopedie verde!

Noi sperăm ca şi de aici înainte să putem oferi minunatului public românesc aceste daruri primite din mânăstirile noastre ortodoxe, căci Ortodoxia înseamnă viaţă, bucurie, sănătate. Înseamnă un suflet curat într‑un trup sănătos, curăţit şi el de balastul traiului în lumea de azi, care presupune stres, exces de medicamente, alimentaţie haotică, aditivi, adjuvanţi, poluare, iradieri de tot felul, modificări ale bioritmului, genetică abuzivă etc.

Într‑un singur loc aceste lucruri sunt ţinute sub control: în viaţa din mânăstiri. Şi atunci nu e bine să învăţăm de la călugări arta isihiei, adică a liniştirii? De ce să facem exerciţii yoga când putem aplica tehnicile practicate de călugări de tot atâtea secole ca şi formulele indiene ori cele extrem orientale? Cu ce sunt mai prejos mătăniile din intimitatea camerei tale decât joggingul în parc? Dar cu ce e mai rafinată tehnica de concentrare a yoginilor decât Rugăciunea inimii? Toate se adresează trupului, puţine sufletului şi încă şi mai puţine relaţiei trup – suflet. Şi atunci? De ce să nu‑i credem pe călugării noştri vârstnici, bucuroşi, sănătoşi, şi care trec la Domnul împăcaţi cu lumea, aproape fericiţi, cu ochii pe raiul promis?

Modele avem chiar printre noi. Pe cele ale altora nu le‑a văzut nimeni până la capăt. Şi atunci, despre ce tot vorbim?!

Articole asociate: