Revista:

7 izvoare, nenumărate lecuiri!

Untitled

Legenda spune că şapte fecioare şi-au aşteptat multă vreme bărbaţii plecaţi la luptă şi ale căror neveste ar fi trebuit să fie. Fetele s-au adăpostit pe-o vale, în singurătate, şi îşi duceau viaţa rugându-se şi postind. Au plâns mult… Feciorii nu s-au mai întors şi pe locurile unde au vărsat atâtea lacrimi au izvorât şapte izvoare, a căror apă este tămăduitoare. Aşa au apărut cele şapte izvoare care clipocesc şi în ziua de azi în pădurea Radului de la Vâlcelele Piteştilor.
Locul este foarte cunoscut, de sute de ani, se pare că chiar înaintea lui Mircea cel Bătrân; chiar domnitorul se retrăgea în aceste locuri când izvoarele ţării se otrăveau, era un loc ştiut de el, strategic, şi era folosită apa acestor izvoare. Se pomeneşte că, în cadrul luptei de la Rovine, voievodul Mircea cel Bătrân ar fi otrăvit apele din împrejurimi şi s-ar fi retras la aceste izvoare, ale căror ape i-au întărit pe oştenii săi, putând astfel birui mulţimea de oaste a lui Baiazid.
O bătrână din sat încă mai ştie toate legendele legate de acest loc. Vlad Ţepeş sau fiul lui, Radu, ar fi fost rănit prin aceste locuri şi şi-ar fi alinat durerea cu această apă curată. Oameni din toată zona, din sat ca şi din comunele vecine, au ţinut să respecte ţinutul izvoarelor de leac. La crucea aşezată lângă izvoare s-au făcut mereu slujbe, foarte mulţi oameni au avut realizări ori s-au vindecat după ce au consumat apă din acest loc binecuvântat.

Valerica Lungu a promis că va ridica o biserică în apropierea acestor izvoare datorită cărora a supravieţuit mai bine de 15 ani cu metastaze multiple, cancer gradul IV. A fost un dar din dar, Dumnezeu i-a dat viaţă, deşi medicii nu îi mai acordau şanse, iar femeia, trecută la Domnul
între timp, şi-a dedicat anii care i s-au dat acestui scop – ridicarea unei biserici la izvoarele de leac de la Vâlcelele. Troiţa izvoarelor ce s-a ridicat s-a făcut prin bunăvoinţa celor ce au primit binefaceri vizitând acest loc. După ce au fost la Vâlcelele, oamenii şi-au rezolvat problemele şi au contribuit financiar pentru realizarea acestui proiect. Şapte izvoare… ce amintesc de cele şapte zile în care Dumnezeu a creat lumea, şapte licăriri de apă din stâncile Argeşului, vindecătoare ca şi cele şapte Taine ale Bisericii.
O femeie din sat, cu mâini noduroase şi palme bătătorite de muncă, s-a apropiat de mine, în timp ce luam apă să beau, ca să-mi spună despre povestea locurilor de la Vâlcelele. „Era un băiat surd şi mut şi a plecat cu boii la apă. Acolo când au ajuns, după ce a adăpat boii, băiatul a vrut să-şi astâmpere şi el setea. Şi a plecat mânând după boi: Hei, cum mai striga el acolo, de taică-su a rămas crucit când a auzit că fiul lui vorbeşte şi aude!”.

Localnicii au continuat să vină din tată în fiu cu animalele la păscut şi să le dădea apă de la aceste izvoare, dar mai ales să bea ei înşişi sau să ia acasă în ulcioare. Mai ales de Izvorul Tămăduirii străbăteau cei câţiva kilometri prin pădure pentru a se aproviziona cu apa despre care se ştie că vindecă dureri şi boli ale trupului şi ale sufletului.
Mătuşa Maria are 91 de ani şi a venit dintr-un sat vecin, din Tutana, cinci kilometri pe jos. „Am fost o dată şi m-am udat pe mâini, pentru că erau bolnave, mă dureau şi le mişcam greu. Acum sunt sănătoasă şi am venit a doua oară, pentru că vreau să mulţumesc”.
De la bariera din pădure şi până la izvoarele de leac e bine să nu vorbeşti. Mai toţi pelerinii merg tăcuţi spre susurul izvoarelor, rugându-se în taină pentru ca Dumnezeu să le asculte rugăciunea sau pentru a-şi aminti de fiecare persoană pe care vor să o pomenească. Oricum ar fi însă, o dată ce ai fost în aceste locuri, te întorci oarecum schimbat. Respiri aer curat şi parcă pleci spre casă cu alte puteri în tine.
Piatra de temelie la paraclisul cu hramurile „Sfântul Nectarie Taumaturgul din Eghina” şi „Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica” a fost pusă pe 4 august 2003.
Pe 25 septembrie, după un an, Înalt Preasfinţitul Calinic, Arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, sfinţea lăcaşul de închinăciune ctitorit de Valerica Lungu pentru întărirea duhovnicească a credincioşilor care vin după apă aici, în comuna Merişani.

 

Isabela Aivăncesei