Revista:

Rețete din vârf de munte. Mănăstirea Cota 1000

Untitled

Traversând un peisaj de iarnă din povești, pentru a ajunge la Mănăstirea cu hramul Înălțarea Domnului de la Cota 1000, l-am întâlnit pe Părintele Melchisedec Dobre pentru prima dată, la cuhnia mănăstirii. Cu multă dragoste și pricepere gătea bucate alese pentru întreaga obște și pentru pelerinii veniți aici cu o ocazie creștinească specială – sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae. Un om blând și smerit, de o bunătate și generozitate cu totul speciale, Părintele stareț ne-a invitat să fim martori la cum se pregătesc felurite rețete de mâncăruri mănăstirești cu pește, căci în acea zi, deși eram în plin post al Nașterii Domnului, aveam dezlegare la pește. Apoi, ne-a vorbit cu înțelepciune, despre vremurile trecute și despre cele pe care le traversăm cu  toții astăzi, dând sfat duhovnicesc pentru tot omul. Ne-a povestit și despre domnitori, regi și regine, pustnici și sfinți care au fost pe aceste meleaguri, legat de faptele lor, ce ar trebui să fie singurele noastre modele naționale.

 

Mai întâi aș vrea să vă întreb care este istoria acestui loc și lăcaș de cult ortodox? De când datează și care au fost împrejurările în care a apărut?

La anul 1332, fiind la o vânătoare domnească, voievodul Basarab I, în urmărirea unui cerb foarte frumos și mare, pe care dorea să-l prindă și
să-l facă trofeu, a ajuns de la Câmpulung, pe aceste meleaguri. Calea era destul de lungă, de aprox. 40 de kilometri. Trecând prin codri, pajiști și poiene, mergând pe lângă peșteri sau răcoroase râuri de munte, legenda spune că acel cerb l-a purtat până pe acest platou, numit Platoul
Haiducilor. Cebul nu s-a lăsat prins, dar prin împrejurimile acestor locuri, voievodul a întâlnit pustnici. În sinea sa, și-a pus întrebarea: oare de ce nu există o mănăstire în zona aceasta? Astfel a promis Bunului Dumnezeu, că va ridica aici un lăcaș de rugăciune. Lucru care s-a și întâmplat, înălțând o bisericuță din lemn, înconjurată de câteva chilii, tot din lemn. Din nefericire, o oștire turcă ce trecea pe aici, venind de la Kronstadt (actualul Brașov), a incendiat acest schit în anul 1647, în timpul domniei lui Matei Basarab. La acea vreme Brașovul era un nod comercial important, care lega mai multe regiuni. Drumul cel mai scurt de la Brașov spre Cetatea de Scaun a Târgoviștei, de unde 33 de domitori au condus destinele Valahiei, trecea pe aici, prin trecătoarea Cota 1000.

Vrednicul de amintire părintele Constantin Galeriu, spunea ucenicilor săi: dragii mei, nimic nu este întâmplător, totul este proniator. În acest chip proniator, prin glasul rugăciunilor acelor monahi de atunci, înălțat de ei, acolo unde îi odihnește Bunul Dumnezeu, în Împărăția Cerurilor,
s-a reînființat această mănăstire. În data de 20 iulie 1994, primul Arhiepiscop al Târgoviștei de după revoluție, la îndemnul unor credincioși din Moroieni, a pus piatră de temelie a primului corp de chilii. Biserica a fost ridicată în 3 luni și 20 de zile, cu sprijinul armatei. Cu 30 de tanchiști de la U.M. de tacuri – Târgoviște, s-a săpat fundația într-o săptămână, iar 124 de artileriști dislocați aici, 15 jandarmi de la Sinaia, 10 pompieri,
4 geodezi și 5 specialiști în construcții au participat zilnic la lucrările de ridicare a bisericii. Untitled2

Povestiți-ne un pic despre părintele Elefterie de la Mănăstirea Dervent. Știu că și dvs. aici preparați unele din rețetele sale secrete. Am auzit de harul și capacitatea pe care le avea, de a vindeca pe cei bolnavi. Cunoașteți unele lucruri mai inedite?

Părintele a asistat la nașterea Majestății Sale Regele Mihai. Regina Elena, mama Sa, având o temere, a considerat că trebuie să-l cheme s-o asiste la căpătâi, pe părintele Elefterie. De ce? Pentru că părintele Elefterie era duhovnicul personal al Reginei Elena, dar era și medic (terminase medicina la Constantinopol și apoi căsătorit fiind, la nașterea copilului lui i-au murit și soția și copilul. După această experiență a intrat în viața monahală). În același timp, a avut un mare dar de la Dumnezeu, de a crea tot felul de rețete folositoare, din plante, din produsele stupului, din tot ceea ce oferea natura. Fiecare rețetă era adecvată pentru cel aflat în suferință. Avea darul ca atunci când te durea undeva, îți punea mâna și își dădea seama ce trebuie făcut, ce medicație ar fi adecvată. Totodată, ca specialitate, el era medic ortoped. În caz de luxații, entorse, imediat punea la loc ceea ce era în neregulă, iar la fracturi și fisuri ale oaselor, știa cum să imobilizeze osul, pentru a putea să se resudeze.

Revenind la Regele Mihai, așa cum spuneam, a fost asistat de către părintele Elefterie și i-a recomandat Reginei Elena ca până la vârsta de 7 ani să îl hrănească numai cu mâncăruri după rețete din Sfântul Munte Athos. Adică fără carne, o hrană axată pe vegetale, lactate și pește. În același timp, să aibă grijăsă țină toate posturile rânduite. Deci, Regele Mihai, până la vârsta de 7 ani a avut o foarte atentă îndrumare în ceea ce privește dieta ce i s-a administrat, grație părintelui Elefterie de la Mănăstirea Dervent.

Despre Majestatea Sa Regele Mihai I, aș mai spune că eu cred că este cel mai demn român, care trăiește întru Domnul, pentru Domnul și pentru acest popor. Prin poziția pe care o are, el ne este exemplu despre ce înseamnă să fi demn. În general, nouă, dacă ne lipsește ceva, acest ceva este demnitatea. Nu lipsește întregului popor. Omului simplu nu îi lipsește demnitatea, nici celui învățat. Demnitatea lipsește celor care fac politică în țara aceasta, celor care ne conduc.

 

A consemnat
Laurenţiu Cosmoiu

 

Borș de pește (8-10 porții)

Felul mâncării: felul întâi
Timp de preparare: cca. 60 minute
Ingrediente: 5 l apă de izvor (în zona Dobrogei, mai ales în Deltă, se folosește apă de Dunăre), 1/4 kg ceapă tocată, 1/4 kg ardei gras combinat
cu ardei capia tocat mărunt, 1/4 kg roșii tocate, cartofi întregi, în coajă– același număr câte persoane/porții, oțet după gust (lipovenii folosesc oțet natural de vin), leuștean crud tocat, pește tăiat bucăți sau întreg, leuștean uscat (un plic), sare după gust.

Untitled4Mod de preparare: Se dă apa în clocot și se adaugă toate ingredientele, mai puțin peștele. Separat, într-un recipient mai mic se fierbe toată cantitatea de pește (cu cât mai mare, cu atât mai gustos va fi borșul) până ochiul peștelui se albește și peștele se ridică la suprafață, iar textura este fragedă (dar nu prea fiert, pentru a nu se dezosa). Se strecoară fiertura de bucățile de pește, care se pun într-un castron, iar lichidul se adaugă la fiertura de legume, dându-se în clocot. Apoi, când constatăm că legumele și cartoful sunt fierte, adăugăm și bucățile de pește. Se adaugă oțet, după gust, și spre sfarșit se pune sarea și se amestecă ușor să nu se sfărâme peștele. Ultimul ingredient este leușteanul mărunțit.
Mod de servire: Se poate servi în doua moduri: fie întâi peștele pe un platou, cu cartofii, după care se servește borșul separat; fie borșul impreună cu toate ingredientele, în același timp.

 

Tocăniță de pește călugărească (rețetă proprie)

Felul mâncării: Felul al doilea
Timp de preparare: 50 minute
Ingrediente: pentru o cratiță de 5 l: bucăți de macrou decapitate, decodate, eviscerate, tăiate pe jumătate, transversal, 5-7 cepe tocate, 8 cartofi medii, 2 morcovi taiați rondele, jumatate de țelină medie, tocată cubulețe, o rădăcină de păstârnac, o rădăcină de pătrunjel tăiate rondele, 2 bucăți de ardei gras, 2 ardei capia taiați cubulețe, 6-7 roșii tăiate cubulețe, o legătură de mărar, o legătură de pătrunjel tocate mărunt, piper praf, boia de ardei dulce, boia de ardei iute, ardei picant (chili) mărunțit, câteva frunze de dafin, cimbru.
Untitled5Mod de preparare: Se pune apa la fiert și când clocotește se adaugă legumele tocate. Când legumele sunt fierte cu capacul pus pentru a se fierbe în aburi și a nu se pierde din gust, adăugăm bucățile de peștele. După ce acesta este aproape fiert, adăugăm condimente și pătrunjelul și mărarul tocate mărunt și amestecăm foarte ușor pentru a nu sfărma peștele. Se lasă puțin să se amestece bine toate aromele.

Mod de servire: Se servește caldă.

 

 

 

 

 

Icre de pește (după o rețetă din Sfântul Munte Athos)

Felul mâncării: Aperitiv
Timp de preparare: 15 minute
Ingrediente: se folosesc icre proaspete combinate (de caras, plătică, roșioară, crap și știucă), neprelucrate, scoase direct din pește, ulei, sucul
proaspăt de la 1-2 lămâi, puțină apa minerală, ceapă (după gust) tocată mărunt, sare după gust. Untitled7
Mod de preparare: Se amestecă bine cu o furculiță toate icrele, eliminându-se ațișoarele care mai rămân (peliculele în care sunt învelite icrele). Se utilizează un mixer pentrua se amesteca cât mai bine și se adaugăulei, câte puțin, astfel încât să nuse taie, să nu se fluidize (ci dimpotrivăsă se întărească), observând cum icreleîncep să își schimbe culoarea din rozaliuspre alb și să crească în volum. Se adaugă sucul de lămâie si apa minerală câte puțin, ceapa frecată cu sare. Secretul gustuluiconstă în ceapa pe care o punem la sfârșit.Nu sunt de acord cu grișul sau alte invenții deoarece schimbă foarte mult gustul original și consistența icrelor. Pentru păstrare, se pun într-un borcan cu ulei de măsline sau floarea soarelui deasupra și se păstrează la rece.