Revista:

Ridichea neagră, „hreanul detoxifiant” al plămânului și tumorilor benigne

Untitled

Ridichea neagră (Raphanus sativus niger) este o legumă cu numeroase proprietăți nutriționale și medicale, un detoxifiant și mineralizant de excepție, care ajută la creșterea imunității organismului și capacității de apărare a acestuia împotriva infecțiilor și a virozelor. Datorită conținutului de potasiu, fier, iod, magneziu, cât și al vitaminelor B şi C, această rădăcinoasă este folosită de secole, în tratarea bronșitei, a astmului, cât și a ameliorării durerilor cardiace și reumatismale. Maica Filimona spune că în vechime, ridichea era considerată un fel de „hrean detoxifiant”, pe care mai marii vremii îl foloseau din abundență, în urma unor mese copioase.

 

Consumul de ridichi negre crește imunitatea organismului

Ridichea neagră are un conținut extrem de mare de Vitamina C, asigurând trei sferturi din cantitatea zilnică recomandată. Pe lângă aceasta, ridichea mai conține sodiu, potasiu, magneziu, fosfor, iod, sulf, și, în cantități mai mici, vitaminele A și B. Ridichea neagră este o legumă deosebit de nutritivă, cu toate că în 100 grame de ridiche neagră se găsesc doar 24 calorii. Consumul acestei legume ajută la creșterea imunității organismului și în același timp sporește capacitatea de apărare a organismului, împotriva infecțiilor, având un efect tonic, mineralizant și detoxifiant. Iarna este indicat să consumăm ridichile negre, acestea favorizând circulația corectă a sângelui și prevenind apariția afecțiunilor cardiovasculare. Consumând timp de 15 zile ridichii negre, ca atare sau în salate, nivelul colesterolului, cât și al trigliceridelor, va scădea considerabil, fără a fi nevoie de tratamente medicamentoase. De asemenea acționează în scăderea febrei, cauzată de viroze puternice, având efect calmant și în durerile de cap. Ridichea neagră acționează ca un sedativ asupra sistemului nervos al organismului. În cazul copiilor, aceasta constituie un remediu împotriva rahitismului, dar în același timp ajută și la fixarea calciului, cât și la fortifierea organismului. Pe lângă beneficiile acestei legume, trebuie însă să știm că există și situații restrictive și anume la persoanele care au probleme cu tiroida sau suferă de gastrită hiperacidă.

Macerat de miere și hrean pentru afecțiunile pulmonare

Călugării bătrâni își amintesc de leacul cu suc de ridiche neagră, folosit în tratarea afecțiunilor grave ale plămânilor, dar și în calmarea acceselor de tuse. Pentru aceasta se ia o ridiche de mărime medie, se spală bine, dar nu se curăță de coajă. Cu ajutorul unui cuțit se scobește și se scoate miezul din interior, după care se umple cu o pastă formată din 100g miere polifloră și 50g hrean dat pe răzătoare. Se lasă ridichea umplută, într- un vas, astfel încât să nu se răstoarne și se lasă la plămădit timp de 48 de ore, după care se mestecă foarte bine cu ajutorul unei lingurițe, astfel încât să se radă și un strat de ridiche. Se răstoarnă acest amestec într-un borcan, care ulterior se păstrează închis ermetic, într-un loc întunecos și rece. Tratamentul se administrează până la terminarea întregii compoziții, luându-se câte o lingură din preparat, cu o jumătate de oră înaintea fiecărei mese principale. Bolile care răspund cel mai bine la tratamentul cu macerat de ridiche sunt cele pulmonare și astmul bronșic. De asemenea, este un calmant imediat al tusei, cauzate de viroze puternice, dar și al tusei convulsive, sinuzitelor și traheobronșitelor deoarece curață mucoasa tractului respirator.

Sucul stopează tumorile și fluidizează secrețiile bronșice

Încă din Evul Mediu era cunoscut faptul că ridichea neagră „elimină tumorile maligne din viscere”, acest lucru însemnând că tratamentul cu ridiche ajută și în afecțiunile digestive și chiar în stoparea evoluției tumorilor existente la nivelul intestinelor. Încă de pe atunci se știa că detoxifierea organismului se făcea mult mai intens și mai rapid, la persoanele care consumau în mod frecvent ridichii negre. Tot cu această legumă erau tratate și tulburările hepatice și biliare, colicile hepatice, migrenele de origine hepatică, dar și afecțiunile digestive. Ridichea neagra are un efect antibacterian și asupra florei digestive, având însă ca efecte secundare balonările și respirația urât mirositoare. Oricum, un tratament mai ușor pentru afecțiunile respiratorii este sucul de ridiche. Pentru aceasta, trebuie să tăiem capacul de la ridiche și să o scobim, mai puțin decât în cazul maceratului. De data aceasta conținutul se va arunca iar în locul rămas, se va pune zahăr brun. Se lasă peste noapte deasupra unui pahar, în care, până dimineața se va strânge sucul de ridiche, picătură cu picătură. Se va bea câte o înghițitură, între mase, ceea ce va duce la fluidizarea secrețiilor bronșice.

 

Mariana Borloveanu