Revista:

Aloe vera , un leac la îndemâna oricui

Untitled

Denumirea de „aloe” provine de la cuvântul „aloeh”, care în limba arabă înseamnă „sevă cristalină şi amară”, iar planta a fost utilizată încă din Antichitate, fiind renumită pentru virtuţile sale terapeutice. Până în prezent se cunosc 250 de specii de aloe, cele mai cunoscute fiind speciile din locurile cu climă tropicală şi secetoasă. Datorită proprietăţilor ei curative, planta de aloe vera este una dintre cele mai căutate plante de leac. În urma a numeroase studii clinice ale utilizărilor interne şi externe ale frunzelor de aloe, s‑a demonstrat eficienţa acesteia în tratamentul afecţiunilor dermatologice, leziunilor tegumentare, diabetului zaharat sau hiperlipidemiei. Dacă în Grecia tratamentele cu aloe se administrează sub formă de suc proaspăt, în India se utilizează mai ales cataplasmele cu frunze. Ambele modalităţi de vindecare au fost preluate şi de călugării din mânăstirile noastre. Măicuţele de la Mânăstirea Surpatele ştiu multe reţete naturiste, iar maica Magdalena le împărtăşeşte cu mare bucurie celor aflaţi în suferinţă.

 

Un tonic natural cu aloe şi miere de albine

Monahii au găsit o metodă proprie de a utiliza frunzele de aloe, amestecându‑le cu miere de albine şi vin natural. Pentru obţinerea acestui preparat este nevoie de 1,5 kg de frunze mari de aloe dintr‑o plantă care are peste 3 ani. Se taie frunzele în bucăţi de câţiva centimetri, după care se trec prin blender, apoi se toarnă amestecul obţinut într‑un borcan de sticlă de 5 kg. Se adaugă 2 kg de miere de albine şi un litru de vin roşu de ţară, după care se amestecă bine toate ingredientele şi se ţin la întuneric timp de 5 zile. După aceea se agită puternic ori de câte ori se administrează. În primele 7 zile se ia câte o linguriţă din acest amestec de 3 ori pe zi, cu 2 ore înainte de mesele principale. În următoarele săptămâni cantitatea de macerat se dublează, deci se vor lua câte 2 linguriţe tot de 3 ori pe zi. O cură de 4 săptămâni este benefică în majoritatea afecţiunilor enumerate mai sus, darîn principal în cele pulmonare şi digestive.

 

Planta poate fi crescută şi în casă

Pentru că la noi în ţară plantaţiile de aloe nu găsesc un teren propice, este necesar ca planta să fie sădită în ghivece, cultivându‑se cu succes în casele fiecăruia. Pentru aceasta este nevoie de un pământ nisipos la care ideal ar fi să se adauge şi puţină turbă. Pentru a obţine o plantă viguroasă trebuie să plantăm câteva rădăcini sănătoase de aloe. Acestea se udă o dată pe săptămână, având grijă ca vasul în care va creşte planta să fie aşezat la lumină, în acelaşi timp fiind foarte bine aerisit. Dacă vara este un anotimp favorabil pentru ca aceasta să se dezvolte în condiţiile de lumină şi căldură care se impun, iarna trebuie avută mare grijă la temperatura camerei, astfel încât aceasta să fie constantă, undeva în jur de 14°C. Este foarte important ca lăstarii care apar în timp să fie mutaţi în vase mai mari, ceea ce va duce la obţinerea unor plante viguroase şi verzi. Orice leac obţinut pe bază de aloe trebuie să fie preparat dintr‑o plantă cultivată de cel puţin patru ani.

 
Mariana Borloveanu