Revista:

Arţarul şi porumbele înving hiperglicemia

Untitled

Siropul de arţar nu numai că este o alternativă ideală pentru zahăr, dar este folosit chiar şi în cele mai complexe diete de detoxifiere. Aportul de mangan şi de zinc al acestui sirop este un important
imunostimulent, aceste minerale fiind esenţiale pentru sănătatea organismului. Cu sirop de arţar
sau cu cel obţinut din porumbe se pot regla valorile glicemiei şi ale colesterolului. Maica Cipriana de la Mânăstirea Celic‑Dere a învăţat să prepare aceste siropuri de leac de la o călugăriţă de peste Prut, care s‑a tratat de ateroscleroză cu arţar şi porumbe.

 

Leac antioxidant şi hipocolesterolemiant

Utilizat ca tratament natural în vechile mânăstiri, arţarul a devenit un remediu fitoterapeutic al multor generaţii. Începând cu mugurii şi frunzele verzi, până la scoarţa şi seva arţarului, totul este folositor organismului.

Doar câteva specii de arţar dintre cele existente în întreaga lume sunt folosite însă pentru obţinerea sevei dulci.
Chiar dacă dulceaţa extractului din coaja acestui copac persistă la toate speciile, există mici particularităţi de aromă, culoare şi gust care diferenţiază seva de arţar.

Pentru obţinerea siropului se va folosi seva recoltată în perioada februarie‑aprilie. Aceasta se va fierbe până la evaporarea conţinutului de apă, rămânând siropul de arţar. (Dacă procesul de fierbere se prelungeşte, se poate ajunge chiar la obţinerea zahărului de arţar.) Acest sirop este cunoscut pentru rezultatele spectaculoase obţinute în dietele de slăbire, dar şi pentru scăderea valorilor colesterolului. De asemenea, o linguriţă de sirop de arţar asigură necesarul zilnic de zinc şi mangan al organismului, acţionând ca antioxidant şi ajutând la buna funcţionare a celulelor endoteliale.
Alături de eficienţa siropului de arţar în afecţiunile arătate mai sus, administrarea acestuia are rezultate deosebite şi în tratarea dischineziei şi litiazei biliare, diabetului non‑insulinodependent, aterosclerozei, nevralgiei intercostale şi neurasteniei. Alte întrebuinţări ale siropului de arţar: îndulcitor pentru sucuri naturale, ceaiuri şi cafele, a căror aromă devine cu totul specială. De asemenea, este foarte sănătos ca adaos la cerealele de la micul dejun şi la dulciurile preparate în casă.

Legenda sevei de arţar

America de Nord, trimis de tatăl său să aducă apă pentru a fierbe o bucată din vânatul pe care acesta îl adusese, scurtează drumul până la izvor şi, crăpând trunchiul unui arţar, îşi umple vasul cu apă din coaja acestuia. Când s‑au aşezat la masă, au constatat cu stupoare că bucata de carne pe care o fierseseră în apa respectivă era dulce. În felul acesta indienii au descoperit dulceaţa din coaja de arţar şi din ziua aceea au început să colecteze seva dulce a acestui copac. La vremea respectivă, deşi civilizaţia era destul de puţin evoluată, indienii au găsit o metodă ingenioasă de a extrage apa din seva copacilor.
Strângeau apa dulce din coaja de arţar şi o depozitau în vase pe care le lăsau peste noapte afară. Până dimineaţa apa îngheţa şi îndepărtând gheaţa, rămânea seva pură. Aşa a început să se colecteze „apa dulce” a arţarului. Seva se recoltează doar primăvara.

Porumbele ucid colesterolul rău

Pentru cei care nu ştiu, trebuie să precizăm că porumbele sunt fructele unui arbust pe care cu siguranţă l‑aţi întâlnit în drumeţiile făcute în zone deluroase. În momentul în care ajung la maturitate, fructele de porumbar au culoare neagră‑violacee şi sunt foarte astringente, datorită conţinutului mare de tanin. Abia după căderea brumei, porumbele pot fi consumate în stare proaspătă. S‑a demonstrat că siropul de porumbe topeşte grăsimile din organism. Chiar dacă fructele proaspete ale porumbarului sunt foarte astringente şi destul de greu de mâncat, siropul este dulce şi are o savoare aparte.
După căderea brumei, se culege un kilogram de porumbe foarte bine coapte, la care se adaugă un kilogram şi jumătate de zahăr brun şi se obţine un sirop tămăduitor. Având în vedere faptul că porumbarii cresc de obicei pe marginea drumurilor, se spală foarte bine porumbele, chiar în două sau trei ape. Se pun apoi într‑o oală smălţuită, turnându‑se peste ele apă rece, astfel încât să le acopere cu aproximativ 10 cm mai sus de nivelul fructelor. Se pun la foc potrivit şi se lasă să fiarbă timp de 50‑60 de minute, până când coaja porumbelor se crapă bine. După ce se ia de pe foc, oala se acoperă bine şi se lasă totul la macerat timp de 24‑30 de ore. După acest timp, maceratul se strecoară printr‑un tifon dublu udat în prealabil, presând bine cu mâna,astfel încât să treacă toată pulpa fructelor.
Se va obţine un suc destul de tulbure, peste care se adaugă zahărul şi se pun la fiert împreună. După 20 de minute se obţine un sirop limpede, de culoare rubinie, cu o aromă foarte plăcută. Siropul se bea cu apă minerală şi nu mai este deloc astringent.

Ateroscleroza poate fi combătută cu sirop de porumbe

Siropul de porumbe ajută foarte mult în profilaxia aterosclerozei, fiind folosit ca adjuvant şi în litiazele renale. După o cură de 30 de zile, timp în care se vor bea 50 ml de sirop pe zi diluat cu apă plată sau minerală, valorile colesterolului scad considerabil. Este şi un tonifiant şi reglator al funcţiilor vitale pentru vârstnici.

 

Mariana Borloveanu