Revista:

„Credinţa este esenţială și pentru sănătatea noastră trupească”. Un interviu cu academicianul şi fitoterapeutul OVIDIU BOJOR

Untitled

Profesorul Ovidiu Bojor (91 de ani) este cel mai cunoscut fitoterapeut român și un om foarte îndrăgit pentru chipul vesel și pentru disponibilitatea de a-și ajuta semenii. Spune că nu a fost supărat pe nimeni niciodată în viaţa lui. Este membru al Academiei de Știinţe Medicale din România, membru al Academiei de Arte și Știinţe din SUA și al Academiei Daco-Romane. În 2004 a fondat Centrul de Studii pentru Știinţe de Graniţă. A lucrat 20 de ani la cartarea florei României în zone montane, graţie și bunei sale condiţii fizice. A realizat apoi expediţii știinţifice în Europa, Asia, Africa și America de Sud. De patru ori a fost în Himalaya pentru scopuri știinţifice, iar un vârf de peste 7.000 de metri l-a cucerit doar pentru plăcerea de alpinist. A pus totdeauna în aplicare principiul pe care l-a propus și altora spre vindecare și păstrarea sănătăţii: armonia dintre om, natură și Dumnezeu. În adolescenţă l-a combătut pe tatăl său, profesor de știinţe naturale, care susţinea teoria darwinistă. „Am scris un articol în care îl combăteam pe Darwin, și argumentul meu
principal cu care îl combăteam a fost că nici o fiinţă vie de pe acest pământ, cu excepţia omului, nu a fost creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Oamenii au fost înzestraţi cu o putere lăuntrică extraordinară, cu o scânteie de divinitate, cu puterea de a iubi necondiţionat. Până la urmă, tatăl meu mi-a dat dreptate”, mărturisea academicianul Ovidiu Bojor. A dus o viaţă echilibrată, inclusiv pe plan social: după 1989 nu a fost niciodată membrul al vreunui partid, reușind să rămână neînrolat, ca și pe vremea unicului partid. Deși a trecut de 90 de ani nu îi este frică de moarte: „Moartea înseamnă pentru mine abia începutul unei vieţi noi.” Cel care a fost numit pe drept cuvânt „Împăratul Plantelor” ne-a acordat și nouă un interviu din care aflăm secretul unei vieţi longevive, armonioase, în împăcare cu semenii și Dumnezeu.

 

Domnule academician Ovidiu Bojor, ştim că pentru sănătatea sufletească este deosebit de importantă credinţa în Dumnezeu. Dar pentru sănătatea trupească?

Credinţa este esenţială şi pentru sănătatea noastră trupească. Personal, L‑am descoperit pe Dumnezeu în adolescenţă, când cutreieram munţii împreună cu tatăl meu. Am fost o persoană nu religioasă, ci credincioasă. Important este să avem un dialog sincer, intim cu Dumnezeu. Nu neapărat să recităm o rugăciune dintr‑o carte, ci să ne facem în fiecare seară, măcar 10 minute, un scurt bilanţ în care să vedem ce am greşit şi să‑I cerem lui Dumnezeu să ne ierte greşelile şi să ne ajute ca de mâine să fim mai buni.

Susţineţi că alimentele trebuie să ne fie medicamente, iar medicamentele să ne fie alimente. Se poate întâmpla aceasta la poporul nostru, care are nişte mâncăruri atât de grele? În tradiţia noastră culinară alimentele se prelucrează destul de mult… Cum să procedăm?

Aşa este cu bucătăria românească, dar să ştiţi că ţăranul român mănâncă simplu şi destul de corect. Mai mult cei avuţi se îmbuibă cu mâncăruri grele şi pline de carne. Dar ţăranii şi oamenii credincioşi au ceva foarte bun la îndemână: respectă miercurea şi vinerea, plus cele patru posturi. În felul acesta se detoxifică. Chiar dacă la Crăciun şi la Paşti mănâncă multe mâncăruri din carne de porc şi miel, ei au aceste perioade de post când se detoxifică.
Este foarte importantă renunţarea măcar pe o perioadă cum este cea a unui post la carne. Carnea roşie nu este deloc bună pentru organism. Evident că în copilărie şi adolescenţă omul are nevoie de proteină din carne, dar pe măsură ce înaintează în vârstă organismul nostru nu mai are aşa mare nevoie de proteine din carne. Peştele, carnea de pui şi de curcan fără piele, acestea sunt mai sănătoase şi se pot consuma cel mult de două ori pe săptămână. Ţăranii noştri erau foarte înţelepţi, mâncau carne doar sâmbăta şi duminica.

Ce înseamnă a avea un stil de viaţă sănătos?

În primul rând, trebuie să respectăm legile naturii, nu să le schimbăm. Şi este vorba de respectarea „celor trei opt”: opt ore de muncă activă, opt ore de odihnă tot activă şi opt ore de somn.

Primul opt înseamnă, indiferent de activitate fizică sau intelectuală, concentrarea maximă în ceea ce facem, cu mici pauze de relaxare de cinci minute, indiferent dacă suntem la masa de lucru, în faţa computerului sau pe şantier.
Al doilea opt, odihna activă, nu înseamnă să stăm cu ochii în tavan sau în faţa televizorului, ci să facem ceea ce ne place cel mai mult: plimbări pe jos, cu bicicleta sau pe role, înot, gimnastică aerobică, dans, concerte, teatru, inclusiv treburi gospodăreşti.
Al treilea opt, somnul, trebuie reglat după ceasul biologic al fiecăruia şi corectat după fusul orar atunci când ne deplasăm pe distanţe lungi. Aceasta se realizează cu ajutorul biomelatoninei. Tot aici se încadrează evitarea stresului, evitarea poluării exogene şi mai ales a celei endogene care se referă la alimentaţie.

Cât şi cum ar trebui să mâncăm pentru a fi sănătoşi?

Regimul alimentar trebuie individualizat plecând de la ideea că fiecare dintre noi fiinţăm la persoana întâi singular. Sunt împotriva unor medici care consideră că alimentaţia trebuie să fie în funcţie de grupa sanguină. Ce înseamnă aceasta? Împărţirea celor 6,5 miliarde de oameni în ceea ce priveşte alimentaţia în patru grupe. Personal, aparţinând grupei sanguine A (II), citind cartea unui medic de peste hotare, am constatat că tot ceea mănânc de zeci de ani şi‑mi face bine este prohibit, iar tot ce îmi recomandă nu agreez şi‑mi face rău…
Despre regimul alimentar s‑au scris sute de cărţi, unele recomandări sunt pertinente, iar altele sunt influenţate de diferite concepţii religioase şi teorii nefundamentate ştiinţific, aşa cum am exemplificat mai devreme. Alimentaţia trebuie să fie individualizată în funcţie de starea de sănătate şi de afecţiunile de care suferim. În zona noastră geografică, alimentaţia, la modul general, trebuie diversificată în funcţie de anotimpuri, de altitudine şi să fie cât mai aproape de ceea ce am moştenit de la străbunii noştri, şi nu de ceea ce impune aşa‑numita viaţă modernă, cu o alimentaţie industrializată la maximum.

Care sunt regulile de bază într‑o alimentaţie echilibrată?

Regula numărul 1. Alimentaţia să fie cât mai naturală şi mai puţin prelucrată culinar şi industrial.
Regula numărul 2. Să nu uităm că în decursul evoluţiei noastre nu am fost şi nu suntem nici carnivori, nici ierbivori, ci omnivori. Cele trei grupe de bază – glucidele, proteinele şi grăsimile – trebuie procurate atât din regnul vegetal, cât şi din cel animal, bine echilibrate. Să ne ferim de tentaţiile extremismului şi în această direcţie. Copilul, adolescentul până la 18 ani trebuie să consume proteine şi grăsimi animale pentru a se dezvolta fizic şi psihic. Voi da un exemplu: sunt anumite secte care recomandă un regim pur vegetarian, începând de la înţărcarea copilului şi până la sfârşitul vieţii. S‑a constatat că regimul pur vegetarian în perioada de creştere are ca rezultat copii sau tineri retardaţi mental, intelectual, psihic.
Regula numărul 3. Foarte mulţi nu ştiu să mănânce, înfulecă! Primul contact cu alimentul trebuie să fie cel vizual, apoi cel gustativ, iar apoi cel digestiv. Trebuie mestecat cel puţin de zece ori fiecare aliment deoarece prima digestie se întâmplă în cavitatea bucală. Am observat că persoanele predispuse la obezitate îngurgitează rapid alimentele, având tot timpul cavitatea bucală plină înainte de a înghiţi. Aceasta se numeşte lăcomie.
Regula numărul 4. Sunt recomandabile 4‑5 mese moderate pe zi în loc de 1‑2 săţioase, dintre care cea mai consistentă seara târziu. Micul dejun şi masa a doua trebuie să fie cele principale, iar următoarele din ce în ce mai uşoare. Voi da exemplul cocoşilor şi, de ce nu, al alpiniştilor, care se scoală devreme, pe la ora 5, mănâncă bine, consistent, apoi încep urcuşul care presupune un efort fizic considerabil. După o scurtă odihnă la umbră, mănâncă prânzul la orele 12,00‑13,00. Accentuez, după o scurtă odihnă, care înainte era o scurtă rugăciune, adică reculegere înainte de masă, nu ca acum, cu ochii în televizor acasă sau în zgomotul strident al difuzoarelor date la maximum în restaurantele româneşti.
Regula numărul 5. Este greşit şi obiceiul de a bea apă sau sucuri comerciale înainte sau în timpul mesei, deoarece
acestea diluează sucurile gastrice atât de necesare unei bune digestii. Înainte de masă, cei care nu suferă de hiperaciditate pot să bea 50 de mililitri de băutură amară din plante slab alcoolică.
Regula numărul 6. Tot înainte de mesele principale se recomandă în alimentaţia mediteraneană, în special în cea franceză, la început o salată de legume crude, apoi felul doi sau trei, iar la sfârşit, după câteva minute, fructele. În felul acesta leucocitele rămân la un nivel normal.
Regula numărul 7. În bolile cardiovasculare, în diabet, în bolile canceroase, regimul alimentar trebuie să fie prescris de medicul nutriţionist, şi nu din auzite de la vecini, prieteni sau diletanţi în acest domeniu.

 
A consemnat Ilinca Diaconescu