Revista:

Dr. Virgiliu Stroescu: Sănătatea se obţine prin ştiinţă şi credinţă

Untitled

Doctorul Virgiliu Stroescu a fost peste douăzeci de ani endocrinologul si nutriţionistul sportivilor români la Centrul şi apoi la Institutul de Medicină Sportivă. Este susţinător al postului şi al stilului de viaţă sănătos, el însuşi adept al vegetarianismului. „Hrana vegetală aduce pe om la normal”, spune doctorul Stroescu, dar pentru o viaţă sănătoasă e nevoie şi de ştiinţă.

Vitamina B12 – călcâiul lui Ahile pentru vegetarieni

Vitamina B12, care se găseşte exclusiv în hrana animală, îi pune pe gânduri pe cei care adoptă o alimentaţie strict vegetariană. De unde îşi pot procura ei această vitamină necesară fiecărui organism?

Vegetarienii care sunt vegani, în principal, şi care consumă doar hrană vegetală, este posibil ca într‑o anumită perioadă, cinci ani, să zicem, să nu mai aibă în organism B12. Trebuie neapărat să ia această vitamină din tablete sau să consume alimente care o conţin pentru că fără ea există tulburări foarte importante şi la copii, în sânge, este afectat sistemul nervos. B12 este o vitamină care creşte celulele. Exista o teorie cum că ea ar înmulţi celulele canceroase, dar nu mai e atât de plauzibilă această idee. Nu este un mare pericol dacă se ia vitamina B12 ca medicament, însă în cantitate foarte mică. Avem nevoie zilnic de două micrograme, două gama din această vitamină, adică a mia parte dintr‑un miligram. În ficat ea are vreo două grame. De aceea îi ajunge unui om din această rezervă timp de trei‑patru ani dacă nu mănâncă deloc alimente de origine animală. Cu timpul, neconsumând hrană care să o conţină, intervine pericolul pentru că se epuizează stocul. Atenţi trebuie să fie veganii şi cei care au afecţiuni gastrice şi nu li se absoarbe B12 la nivelul stomacului. Şi cei în vârstă sau cu aciditate insuficientă, ori cu afecţiuni gastrice, indiferent de cât şi ce ar mânca, chiar produse de origine animală, ei pot avea o proastă absorbţie a vitaminei B12. În hrana vegetală nu există această vitamină şi omul nu o poate fabrica şi are nevoie de ea din afară.

Vitamina B12 face parte din grupa ceancobalaminelor şi este foarte importantă în formarea hematiilor, în maturizarea sistemului nervos, în pregătirea, formarea şi hrănirea epiteliilor şi, în general, are foarte multe acţiuni în organismul nostru. Ea se formează sub acţiunea unei flore microbiene care există, cum am mai spus, în alimente de origine animală. Omul chiar dacă formează în colon B12, ea nu intră în organismul nostru şi atunci un om care e total vegetarian şi care câţiva ani de zile nu consumă nici un produs animal poate să aibă o lipsă a vitaminei B12, care se manifestă ciudat şi e foarte greu detectabilă. Limba începe să fie mai aspră, începe să aibă usturimi, nu se mai poate concentra, poate avea furnicături în picioare şi mâini, să aibă parestezii, nevrite, polinevrite, care de multe ori pot fi ireversibile. De aceea, cei care se hotărăsc să aibă un regim total vegetarian sau veganii este bine să verifice, din când în când, cum stau cu această vitamină. Când un om are B12 scăzută sunt două situaţii de redresare: ori începe să îşi facă nişte fiole, o fiolă poate avea o mie de micrograme, deci exact cât are nevoie un om doi ani de zile; dacă este injectabilă ea va intra întâi în rezerva ficatului. Ori consumă alimente de origine animală.

Insist, totuşi bolnavii de cancer pot lua până la urmă ca supliment această vitamină?

Dacă unui bolnav de cancer îi lipseşte B12 trebuie să i se facă această vitamină neapărat. În cancer, celulele îşi măresc mult volumul şi pot face tot felul de conglomerate, deci diferite tumori. Pe vremuri, se zicea că dacă dai B12 unui bolnav de cancer cresc tumorile. Studiile şi ultimele cercetări au observat că totuşi trebuie cantităţi mamut din această vitamină ca să înmulţească celulele. Dar dacă omul are anemie, îi dai B12 pentru că organismul lui are nevoie, este o vitamină necesară, doar că se administrează în mod normal, raţional, iar stabilirea cantităţii trebuie făcută de un specialist, un hematolog.

Dacă nu luăm tablete sau fiole, în ce se găseşte vitamina B12?

În ficat, în cap, produse lactate şi altele de origine animală. Unii mai speculează faptul că în cavitatea bucală, datorită faptului că între dinţi mai rămâne puţină mâncare, se pot face nişte formaţiuni, nişte ciuperci, o floră microbiană care ar mai putea sintetiza această vi‑ tamină, dar cantitatea este mult prea mică pentru a satisface nevoile unui organism. Ar fi o treime, o câtime din necesarul zilnic, cel mult un microgram sau jumătate de microgram; noi avem nevoie de unu, două micrograme pe zi. Iar omul care se spală bine pe dinţi nu mai are acest lucru. Se mai  pune că fructele care nu sunt bine spălate şi din dejecţiile animalelor se pot depune pe ele, ar fi şi rezervă de B12, dar teoria aceasta nu e aprofundată încă. Important este că noi trebuie să ne dozăm vitamina B12. În această afecţiune hematiile, globulele roşii, sunt foarte mari, sunt macrocite. În lipsă de fier, ele sunt foarte mici, microcite. Când facem injectabil, toată cantitatea este absorbită, când luăm pe cale digestivă, vitamina B12 necesită neapărat o absorbţie gastrică. Stomacul fiind acid, există un factor special în interior care se uneşte cu vitamina de care vorbim, apoi ajunge la intestin, alţi factori se unesc cu ea şi ajunge în sânge, abia apoi este absorbită în organism.

Care este diferenţa dintre un vegan şi un postitor?

Pot fi vegetarieni care consumă hrană fiartă. Fasolea n‑o putem mânca, de exemplu, crudă, sau năutul, cartoful… Veganii sunt oamenii care nu fierb nimic, consumă doar hrană crudă: seminţe, fructe, salate, legume. Unii dintre aceştia nu se îmbracă cu haine de piele, nu poartă pantofi sau genţi de piele, sunt umanişti, consideră că viaţa trebuie protejată şi niciodată nu trebuie omorât un animal pentru a fi mâncat. Animalele au şi ele viaţa lor, nu le‑am dat noi viaţă, cam asta e ideea, şi s‑au hotărât să mănânce totul crud şi să aibă totul proaspăt. Ar fi cea mai grozavă hrană! Produsele vegetale au în interiorul lor, în afară de vitamine, minerale, enzime, care sunt active şi lucrează în noi, au substanţe fitochimice. Ele sunt cu zecile de mii şi vindecă organismul, îl repară, îl regenerează. Numai portocala are peste o sută cincizeci de substanţe fitochimice, cacaua are peste şapte sute de substanţe în structura respectivă.

Hrana animală, în sine, nu este sănătoasă, deşi este foarte gustoasă. Fiecare animal este o fiinţă cu un alt ADN decât omul, cu altă structură, cu alte componente şi cei ce consumă o astfel de hrană au o serie de dezavantaje. Hrana animală are colesterol, grăsime animală, hormoni, foarte multe E‑uri, ea nu conţine fibre.

Există mai multe feluri de a posti. Cel religios – când omul nu bea nimic, se căieşte, vrea legătură cu cerul, cu Dumnezeu. În momentul în care nu mănânci, tubul digestiv se opreşte din activitate şi toată energia pe care o foloseşti pentru mâncare o poţi folosi pentru a gândi, a medita… Rezerve avem suficiente pentru astfel de perioade de post. Este scris şi în Biblie: „Acest soi de draci nu iese decât cu post şi rugăciune.” Omul când se roagă posteşte, bea numai apă în ziua respectivă, organismul va consuma rezervele. E un fel de purificare a omului. Când pui nişte grăsimi animale în restul anului, inutile corpului, în perioada postului ele se curăţă. Ai nevoie de energie. E postul negru, pe care îl ţin oamenii care au probleme, un obicei sau cei care fac un jurământ ori o jertfă. Postul obişnuit e o perioadă, de patruzeci de zile sau mai puţin, când oamenii consumă doar hrană vegetală şi evident că organismul se repară. Dacă luăm biblic, Dumnezeu nu l‑a creat pe om ca să consume hrană animală. Mielul să dea lână, găina pene şi să stea în preajma omului. Din momentul în care omul a început să le mănânce, această proteină străină a dat efecte păcătoase asupra organismelor. În momentul în care ţii postul religios, revii la hrana iniţială. Organismul se dezintoxică prin această hrană şi e foarte sănătos pentru oameni. Mai slăbeşti, dacă mai faci şi mişcare, bei apă… se regenerează naţiunea! Veganii stau tot timpul în post.

Fructele şi legumele nu mai sunt nici ele foarte curate, cum au fost cândva, sunt afectate de pesticide, de poluare…

Se propovăduieşte că legumele şi fructele nu sunt sănătoase, însă ele au o putere de regenerare şi de refacere incredibilă. Într‑o celulă sunt peste cincizeci de mii de reacţii pe secundă şi tot ce este viu purifică. Care este cea mai bună hrană a plantelor? Bălegarul sau tot felul de dejecţii, substanţe organice. Ele ştiu să scoată doar ce este util şi necesar din ele însele, elimină ce e rău. S‑a observat că substanţele acestea insectofungicide, cum ar fi DDT‑ul, în plante sunt de nouăzeci de ori mai puţin invazive decât în hrana animală. În plantă nu este nici un fel de microb, nu intră substanţele toxice. Dacă sunt intoxicate, ele arată asta – fie au miros, fie prin culoare şi atunci nu le mai mâncăm.

De unde vă faceţi aprovizionarea?

De la piaţă, de la market, de unde o fi. Nu am prejudecăţi.

Există şanse de vindecare prin alimentaţie pentru un bolnav incurabil?

Un om care e bolnav de cancer are multe oportunităţi de a se face bine respectând un regim pur vegetarian pentru că plantele refac organismul. O tumoră ca să se dezvolte bine are nevoie de o circulaţie a sângelui puternică pentru a creşte mare. Plantele au substanţe care blochează circulaţia tumorilor şi atunci ele se usucă. Soia, de exemplu, conţine substanţe care stopează vascularizaţia tumorii, iar aceasta nefiind hrănită nu mai are putere. Sistemul vegetarian poate proteja pe om să nu facă cancer, vindecă. Plantele au substanţe minunate, formidabile care ştiu să inhibe formarea de tumori. Când e copilul mic – îi dai lapte şi îl faci mare; ai o tumoare – îi dai lapte, friptură şi o faci mare. Brânza e de opt, nouă ori mai concentrată decât laptele. S‑au făcut cercetări, la Harvard bunăoară, studiul China, care arată clar că produsele lactate favorizează boala canceroasă. Laptele de vacă e pentru viţel şi are substanţe care nu sunt cele mai necesare omului, cum ar fi cazeina, viţelul trebuie să facă coarne, copite şi are nevoie de fosfor mult. Omul are nevoie de inteligenţă însă! Fosforul în cantitate mare blochează calciul, ba mai mult, multe produse animale este dovedit că dau osteoporoză pentru că proteinele animale sunt acide şi organismul scoate calciul din oase ca să facă Ph‑ul normal. Dacă oamenii s‑ar apuca să postească doar câteva zile – cum e populaţia României mai bine de 80% ortodoxă –, ar fi vai şi amar de industria cărnii, a laptelui… Hrana animală nu este firească omului, se pot face alergii, boli autoimune. Unui copilaş i se dă lapte de vacă până să împlinească un an. Proteinele sunt ca nişte trenuri cu multe vagoane, numite aminoacizi, deci proteina e un conglomerat de aminoacizi. În momentul în care o proteină se degradează, ea trebuie să facă doar aminoacizi. O cantitate uriaşă de aminoacizi apărută organismul nu o recunoaşte şi face nişte anticorpi contra acestei proteine ciudate, venite din afară. Fac armată anticorpii, anti‑produsul respectiv. Această grupare de optsprezece aminoacizi poate semăna cu pancreasul copilului şi anticorpii nu mai lovesc acel polipeptit, ci pancreasul. Aşa poate face copilul diabet tip I şi toată viaţa injecţii. De ce? Pentru că a consumat nişte lapte în care optsprezece aminoacizi semănau perfect cu structura propriului lui pancreas. În primul an de viaţă să nu se bea lapte de vacă sau de la alte animale pentru că organismul nu le cunoaşte. Apare inflamaţia la stomac, de exemplu, la ficat, rinichi sau nişte virusuri şi modifică puţin ficatul. Organismul nu mai cunoaşte modificările care sunt şi atunci face anticorpi împotriva ficatului, anti‑rinichi şi muşcă din glandă. Ei zic: avem duşmani, sărim pe ei. Şi apare tiroidita autoimună, hepatita autoimună, pancreatita autoimună… Ele se formează şi când se consumă produse animale care produc nişte antigene care seamănă cu structura proprie. Pe când produsele vegetale dau doar alergii.

A consemnat
Laura Aivăncesei

Citiți continuarea în numărul 3 al revistei Leacuri & Rețete Mănăstirești.