Revista:

Leacurile cu leurdă, vechi de sute de ani

Untitled

Leurda era cunoscută încă din vremea dacilor, care o foloseau atât în alimentaţie, cât şi ca leac detoxifiant de primăvară, pentru curăţarea sângelui, a plămânilor şi a tractului digestiv. Deşi usturoiul este un remediu naturist adesea folosit de români, de sute de ani vechii monahi şi‑au tămăduit bolile cu leacuri obţinute din leurdă, care are o concentraţie de principii active de câteva ori mai mare decât bătrânul usturoi. De la Părintele Casian de la Mânăstirea Gura Motrului am aflat că „leurda are un bogat conţinut de germaniu şi seleniu în formă organică, lucru rar întâlnit în lumea plantelor, ceea ce face ca aceasta să aibă efecte antitumorale deosebite”.

 

Nu a putut fi aclimatizată nicăieri în lume în afară de Europa

Denumită ştiinţific Allium ursinum, leurda se mai numeşte şi aiurdă, usturoiţă, usturoi sălbatic, usturoi de pădure sau usturoiul ursului. Această plantă erbacee perenă creşte îndeosebi în pădurile mai rărite de la noi (în general de stejar sau pin) pentru că acestea le conferă mai multă lumină. Leurda este o plantă care creşte numai în Europa, neputând fi aclimatizată în nici o altă zonă. La o primă vedere, aceasta se aseamănă cu alte flori albe de primăvară, la început având frunzele de culoare verde crud, pentru ca mai târziu să se închidă la culoare până la verde închis. Frunzele de leurdă seamănă foarte bine cu cele de mărgăritar, particularitatea leurdei fiind aceea a mirosului identic cu cel de usturoi, motiv pentru care nu poate fi confundată cu altă plantă. De la leurdă se folosesc în scop terapeutic dar şi culinar frunzele. Acestea se taie primăvara devreme (în martie sau aprilie), înainte ca planta să înflorească şi se prepară în momentul imediat următor sau se depozitează la rece, pentru că are un timp de alterare destul de rapid.

Sucul din frunze proaspete este antitumoral

Principiile active şi substanţele din această buruiană cu miros de usturoi au efecte benefice în tratarea, dar şi în prevenirea a numeroase afecţiuni ale organismului. Virtuţile terapeutice ale leurdei ajută la tratarea multor boli, fiind şi un tonic natural de excepţie. Din frunzele de leurdă proaspăt culeasă se poate obţine un suc mai puţin plăcut la gust, dar foarte eficient în tratarea problemelor digestive. Pentru aceasta se toacă foarte fin o legătură de leurdă (aproximativ 50 g), peste care se toarnă două pahare de apă plată, care trebuie să fie puţin călduţă. Se lasă câteva ore la macerat într‑un vas de sticlă, după care se strecoară printr‑un tifon dublu, storcându‑se bine. Se păstrează la rece şi se bea în fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, cam 50 ml de suc. Cura nu trebuie să dureze mai mult de o săptămână, eventual se poate repeta după şapte zile. Acest leac are efecte benefice asupra sistemului digestiv refăcând flora intestinală, stopând evoluţia tumorală la nivelul colonului. Paraziţii intestinali sunt eliminaţi, iar locul în care aceştia au existat rămâne sterilizat pentru multă vreme.

Vinul de leurdă ţine departe virozele 

Primăvara, virozele sunt de multe ori mai rebele decât cele din timpul iernii, motiv pentru care se poate apela la un
antivirotic natural, folosit de sute de ani, mai ales în mânăstirile din zonele submontane ale Europei. Vinul de leurdă
este un adjuvant puternic în faringite, laringite, în diverse forme de tuse şi în afecţiunile respiratorii cauzate de virozele de primăvară. Acest vin medicinal este un preparat pe care îl obţinem folosind ca bază vinul natural din struguri. Pentru obţinerea acestuia este nevoie de 200 g frunze proaspete de leurdă, pe care le tocăm ca pentru salată, apoi le aşezăm într‑un vas de sticlă, iar peste ele se toarnă un litru de vin roşu de ţară. Preparatul se agită cam de trei ori pe zi, timp de 10 zile, cât se lasă la macerat leurda şi vinul. După acest timp se strecoară maceratul şi se păstrează în locuri bine aerisite, chiar reci, în sticle de culoare închisă. O cură cu vin de leurdă se ţine timp de două săptămâni, luându‑se câte o lingură înaintea celor trei mese principale ale zilei.

Cataplasme antireumatice

Folosite sub formă de comprese sau cataplasme, frunzele de leurdă ajută la calmarea durerilor reumatismale, la reducerea edemelor de la nivelul articulaţiilor, dar şi a durerilor pectorale. Pentru aceasta este nevoie de un mănunchi mai mare de frunze proaspete, care se toacă mărunt, după care se freacă într‑un mojar. Pasta obţinută se pune între două feşe de tifon, după care se aplică pe zonele bolnave. În cazul afecţiunilor reumatice, compresele se ţin pe locul afectat timp de câteva ore, iar pentru ameliorarea cât mai îndelungată a durerilor aceste cataplasme se pun de două ori pe zi, timp de două săptămâni. În durerile pectorale, leurda se ţine pe piept doar o jumătate de oră, iar deasupra compreselor se pune o folie şi un prosop de bumbac.

Infuzia de leurdă înlătură palpitaţiile

Pentru oscilaţiile tensiunii arteriale, cât şi pentru tulburările de ritm cardiac, o cană cu infuzie de leurdă este foarte bine venită. Peste o lingură de frunze uscate de leurdă se toarnă o cană de apă clocotită, după care se acoperă şi se lasă la infuzat timp de zece minute. Se poate îndulci cu miere de tei sau polifloră. Dacă se bea timp de 30 de zile câte o cană de infuzie pe zi oscilaţiile tensionale pot fi ţinute sub control, iar palpitaţiile dispar.
Mariana Borloveanu