Revista:

Reţetele raw vegan, o alternativă modernă a postului?

Untitled1

La treizeci şi cinci de ani, Ligia Pop este autoarea a şase cărţi: Paşi în lumea muzicii, Reţete vegane fără foc, Germeni şi vlăstari. Surse de sănătate şi energie, Deserturi pentru părinţi şi copii sănătoşi, Jurnal de sarcină. Sfaturi pentru o naştere naturală şi un bebe sănătos şi Sfaturi pentru o viaţă sănătoasă, care se pot găsi în orice librărie din ţară şi la magazinele on‑line. Este Raw Food Chef, susţine demonstraţii culinare şi organizează Raw Generation Expo, un eveniment naţional prin care promovează un stil de viaţă sănătos. De asemenea, este gazda unor show‑uri TV on‑line (Ligia’s Kitchen şi De vorbă cu Ligia). A câştigat – alături de alţi cincisprezece bucătari din lume – titlul internaţional YouTube Next Chef şi este singurul bucătar raw vegan din lume care deţine această onoare. Ligia Pop este licenţiată în muzică la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iaşi şi este profesoară de pian.

De unde a început povestea ta cu alimentaţia raw vegană şi de ce promovarea ei printre români?

Despre preparatele din crudităţi am aflat din copilărie, însă prin anii ’80 încă nu exista aparatura performantă din ziua de azi cu care se pot face atâtea minunăţii. Pe atunci totul era foarte simplu şi se rezuma la combinaţii de salate, sucuri şi deserturi din seminţe încolţite şi nuci combinate cu fructe.

Fiind de o viaţă în căutarea unei alimentaţii care să mă facă să mă simt bine, să îmi menţin sănătatea şi să mă ajute să îmbătrânesc graţios, am apelat, în timp, la toate laturile vegetarianismului şi veganismului, iar în 2008, fiind în SUA, am descoperit preparate raw food „moderne”, care erau total deosebite de tot ce încercasem în România în perioada copilăriei. În timp, am descoperit restaurantele de raw food şi institutele de sănătate care erau de zeci de ani în America, doar că eu şi soţul meu nu aflasem mai devreme de ele.

Şi uite aşa a început căutarea şi perfecţionarea mea şi totodată dorinţa de a împărtăşi cu cei din România, prin intermediul site‑ului, tot ce învăţam şi aplicam. Românii aflaseră din anii ’40 de mâncarea crudă, dar era un număr restrâns de oameni marginalizaţi care o consumau şi niciodată nu s‑a mediatizat aşa cum trebuia. Din 2009 şi până în prezent, am început în România o campanie intensă de mediatizare şi de publicare de articole, cărţi şi filme. De asemenea, am organizat Raw Generation Expo, cu scopul de a aduna împreună magazinele şi firmele din domeniu şi a le prezenta publicului interesat. Ne bucurăm mult că de atunci foarte multe bloguri au început să promoveze raw food şi, mai mult de atât, au început de câţiva ani să se deschidă şi multe cofetării şi restaurante raw food în special în Bucureşti, dar şi în întreaga ţară.

Ar fi bine să definim conceptul de raw food acceptat în toată lumea.

Din fericire, nu este aşa cum se aşteaptă toţi şi nu va fi niciodată, adică 100% mâncare nepreparată termic, ci este un procent cât mai mare de crudităţi, ideal 50‑75% crudităţi cât mai proaspete şi cât mai locale (aici nu intră legumele aduse din alte ţări, în special iarna), iar restul de 25‑50% alimentaţie ori tradiţională gătită, ori vegetariană sau vegană, în funcţie de cum alege fiecare. Printre adepţii raw food din întreaga lume există o întrebare comună şi anume: „Ce procent de raw food consumi?”

Ca o definiţie, bucătăria fără foc foloseşte ingrediente de origine vegetală combinate cât mai corect din punct de vedere nutriţional. Se folosesc legume, vlăstari (seminţe germinate de legume), frunzoase folosite pentru sucuri, fructe, seminţe, nuci, alge marine, superalimente etc.

Denumirea „raw vegan” înseamnă alimentaţia vegană fără foc (vegan = fără ingrediente de origine animală, ci doar vegetală), în care alimentele de bază sunt:
• legumele, într‑o varietate cât mai largă şi multe frunzoase folosite în salate şi sucuri;
• germenii şi vlăstarii – seminţe germinate de legume crescute în plăntuţe care sunt de treizeci de ori mai bogate nutriţional decât plantele mature şi care sunt surse majore de proteine complexe, uşor de asimilat şi digerat;
• seminţele şi nucile, de asemenea surse de proteine complexe şi acizi graşi esenţiali;
• fructele în stare naturală, ideal, sau uscată, dar nu într‑un procent mare;

• superalimentele, cum ar fi algele marine care reprezintă sursa cea mai complexă de minerale din lume şi până la cacao raw şi diverse prafuri vegetale bogate în nutrienţi complecşi.

Unele persoane, chiar doctori, consideră că veganismul este doar un moft sau o exagerare. S‑a demonstrat ştiinţific care sunt avantajele dietei 100% raw?

Fiecare are libertatea să creadă ce doreşte şi eu personal nu încerc să conving pe nimeni în acest sens, însă sunt şi foarte mulţi medici vegani atât în România, cât şi în alte ţări. În acest caz, ei sunt cei care îşi conving pacienţii să renunţe la produsele de origine animală şi îi ghidează în acest sens. Nu s‑a făcut nici un studiu ca să îi dovedească ineficienţa; s‑au demonstrat prin diverse studii avantajele unei diete raw diversificate. Institutul Hippocrates face aceste feluri de studii şi le publică în reviste medicale din întreaga lume. Se poate apela la ei şi contra cost se pot primi copii ale acestor studii.

Care sunt beneficiile imediate asupra organismului pe care le putem observa la scurt timp după schimbarea alimentaţiei?

Introducerea unui procent mare de crudităţi într‑o diversitate largă aduce nenumărate beneficii asupra organismului. Marea majoritate a celor care încearcă prin alimentaţie să îşi aducă o stare de bine în corp de cele mai multe ori se interesează de sănătatea întregului: minte, trup şi suflet sănătos. Atunci când detoxifierea se face pe toate nivelele, toate stările de dinainte de oboseală, moleşeală, lipsa energiei sunt înlocuite cu un complex de energie, putere, claritate mentală, stare de bine, linişte interioară, pierderea kilogramelor care sunt în plus, dispariţia celulitei, tonifierea pielii, menţinerea unui corp sănătos şi încetinirea procesului de îmbătrânire etc.

O persoană care renunţă treptat la produsele animale începe să se simtă mai liniştită şi mai puţin îngreunată din punct de vedere digestiv. Dacă înainte corpul consuma energie pentru digestie, acum acea energie poate fi simţită în corp. Se schimbă starea de spirit şi de sănătate, ţinând cont că produsele animale aduc multe toxine în corp şi, pe deasupra, sunt acide şi ştim toţi că într‑un mediu predominant acid se dezvoltă celulele anormale şi intervine boala.
De aceea, orice medic ştie foarte bine când ne spune să nu uităm de crudităţi, fiindcă ele sunt în general alcaline şi neutralizează mediul nostru acid din corp, aducând sănătatea şi regenerarea interioară.

Foarte multe persoane tolerează greu carnea şi, în general, au probleme cu tranzitul intestinal, deoarece carnea nu conţine fibre şi constipă foarte mult, aceasta rămânând blocată în sistem pentru o perioadă mai lungă, timp în care toxinele se reabsorb şi creează în timp un lanţ de probleme care ar putea fi asociate cu oboseala cronică, lipsa concentraţiei, stare de nemulţumire şi distres interior. Mai multe v‑ar putea spune un medic care este specializat pe hidroterapia colonului, care v‑ar putea povesti că produsele animale, cu precădere carnea, pot să stea în intestine şi ani de zile. Doar ca un exemplu, în intestinele lui Elvis Presley s‑au găsit resturi de produse animale consumate mai vechi de douăzeci de ani. Subiectul este interesant, mult prea larg şi trebuie studiat atent, însă vă invit să facem un test cu noi înşine. Ar fi minunat cel puţin o dată pe săptămână să renunţăm la tot ce înseamnă alimente de provenienţă animală, aşa cum spuneam şi în campania mea începută în 2010 – „Mănâncă sănătos o zi pe săptămână”.

Ce îl sfătuiţi pe un începător într‑ale alimentaţiei de tip raw? Cu ce să înceapă, ţinând cont de faptul că până la o vârstă a consumat şi produse animale, la fel şi părinţii lui?

Trecerea bruscă este greşeala multora dintre cei care adoptă acest stil de viaţă. Îi sfătuiesc pe toţi să înceapă cu paşi mărunţi, aşa e cel mai sănătos pentru corpul nostru din moment ce am tot fost învăţaţi să mâncăm în mod tradiţional de ani buni, pentru că aşa am fost crescuţi. Să‑i oferim corpului timp să se adapteze la acest procent mare de crudităţi. Se poate trece şi brusc în cazul vreunei boli avansate, al uneia fără leac medical, în acest caz acest tip de alimentaţie ne‑ar salva. Acea alimentaţie este oricum foarte bine gândită. Pentru ceilalţi – uşor, uşor, cu paşi mărunţi. De exemplu, dulciurile tradiţionale, cu zahăr, să fie înlocuite cu cele sănătoase, apoi se creşte procentul de crudităţi, sub formă de salate, de alte preparate şi nu este greu. Oamenii sunt dispuşi să facă schimbări şi reuşesc.

Cu ce alte alimente putem înlocui carnea?

Un document intitulat Conţinutul documentat al dietei recomandate, apărut în ianuarie 1992 şi produs de Consiliul Naţional de Cercetare de către Dr. Richard Havel de la Universitatea California din San Francisco spunea că procentul de proteine recomandat la ora actuală este de 0,75g/kg/zi la adulţii cuprinşi între 19 şi 51 de ani. Asta ar fi cam 45 g/zi pentru un adult de 60 de kilograme, cu aproximaţie două linguri. Luaţi în considerare că cele 45 g proteine/zi nu trebuie să fie proteine animale. Proteinele pot fi găsite în multe ingrediente de provenienţă vegetală, însă procentul cel mai mare se află în seminţe şi în nuci, în algele marine, în vlăstarii din legume, care spre bucuria mea au început să se găsească şi în supermarketuri, vlăstari despre care ştim că sunt de treizeci de ori mai puternici din punct de vedere nutriţional decât plantele mature, de aceea sunt şi un aliment de bază în anotimpul răcoros şi, pe lângă toate, proteinele se pot găsi chiar şi în frunzele verzi. Chiar dacă alimentele de provenienţă vegetală conţin un procent mai mic de proteine, aşa cum se spune mai sus, însumate sunt exact ceea ce avem nevoie pentru doză zilnică recomandată.

Alimentaţia românilor este „clădită” pe carne, îi putem judeca pentru asta?

Fiecare este liber să consume ce îi place cel mai mult şi în general oamenii din întreagă lume au făcut o pasiune pentru produsele animale. Nimeni nu trebuie judecat pentru deciziile pe care le ia, însă trebuie să nu uităm că indiferent ce am mânca, moderaţia şi echilibrul ne pot scăpa de multe probleme de sănătate.

Populaţia României este preponderent ortodoxă şi multă lume ţine post. Ce sfaturi le‑aţi da? Cum să se facă trecerea de la o alimentaţie normală spre una vegetariană şi invers?

Atunci când este post, toată lumea de obicei face greşeala să treacă brusc de la o alimentaţie bazată în mare parte pe produse animale la o alimentaţie vegană. Am spus din păcate, fiindcă corpul nu este pregătit pentru aşa ceva şi este un chin continuu până se încheie această perioadă, mulţi chiar abandonează postul pe parcurs. Ideea este că nu trebuie să fie aşa şi să pregătim corpul pentru acest pas. Cu cel puţin două luni înainte de perioada postului se răresc preparatele de origine animală şi se consumă cel puţin una‑două zile pe săptămână mâncare vegană sau de post şi restul să fie în mare parte mâncare ovo‑lacto, pentru a se educa gusturile. Cu o lună înainte încep să se abandoneze treptat atât lactatele, cât şi ouăle şi să se introducă un procent tot mai mare de mâncare vegană şi multe, multe crudităţi şi sucuri verzi. O altă greşeală des întâlnită este că se preferă, din comoditate, consumarea unor preparate tradiţionale plictisitoare precum multe preparate gătite din fasole, cartofi, orez şi se uită de crudităţi şi de diversitate, asta în loc să se facă căutări pe internet de reţete delicioase vegane (de post), care nu se pot compara cu preparatele plictisitoare cu care îşi chinuie gustul. A mânca în general de post, adică vegan sau raw vegan, nu înseamnă să mâncăm preparate rele la gust, ci toate preparatele trebuie să fie foarte bune la gust şi să ne bucure papilele gustative.
Pe site‑ul meu chiar am postări despre primii paşi spre o alimentaţie mai sănătoasă, meniuri vegane şi raw vegane şi cartea de bucate on‑line care cuprinde peste o sută şaizeci de reţete delicioase, chiar vă invit să le parcurgeţi. Pentru toţi eu recomand o diversitate foarte mare în alimentaţie fiindcă aceasta este cheia evitării carenţelor nutriţionale.

Cum ne putem păzi de produsele de post din supermarketuri, care conţin aditivi şi substanţe chimice?

Nu le cumpărăm şi suntem mereu atenţi la ingrediente.

Cât de costisitoare este o astfel de dietă?

Mitul că mâncarea sănătoasă este mai scumpă este de multe ori o scuză pentru cei care nu au încercat în viaţa lor să consume mâncare mai sănătoasă şi care nici nu vor să facă schimbări în alimentaţia lor. Într‑adevăr, dacă vei consuma cartofi bio de 30 lei/kg, normal că îţi trebuie un buget imens, însă nu uitaţi că există atâţia mici producători în ţară, de unde se pot procura legume şi fructe naturale chiar bio la preţuri accesibile, cu doi‑trei lei mai mari decât cele convenţionale (de pe piaţă). Cei care susţin că este scump să mănânci sănătos de cele mai multe ori se uită doar la preţurile unor ingrediente fără să realizeze că acestea se folosesc în timp şi nu toate odată. Oricum, chiar dacă mulţi susţin că este scump, cei care chiar gătesc vegetarian, vegan sau raw, descoperă că bugetul alocat este la fel ca înainte, chiar de multe ori mai puţin. Dacă stăm să analizăm la rece, şi dacă am calcula cât cheltuim pe mâncarea obişnuită, o să vedeţi că este poate mai costisitor decât dacă am mânca mai sănătos. Gândiţi‑vă cât costă un kilogram de carne de pui sau porc, mezelurile şi semipreparatele, lactatele, ouăle, mâncarea ambalată şi altele şi câte se consumă în cursul unei luni de zile la o familie care are doar un copil, de exemplu.

În general, mâncarea crudă sau vegană gătită este foarte săţioasă şi nu‑ţi permite să consumi în exces şi asta din cauza folosirii unei cantităţi mari de seminţe încolţite, diverse feluri de nuci înmuiate care nu îngraşă, dar sunt foarte hrănitoare şi legume rădăcinoase. Am să vă dau un exemplu de economie când vine vorba de alimentaţia raw vegană. Dimineaţa mâncăm lapte de migdale sau orez, cu cereale sub formă de fulgi sau încolţite. Laptele de migdale îl fac din 250 g migdale crude (10 lei), plus doi litri de apă, strecurând pulpa. Acest lapte ne ajunge pentru două zile, dacă îl ţinem la frigider. Din pulpa rămasă pe care o pot amesteca cu ceva fructe uscate fac un blat de tort, o pâine sau nişte fursecuri. Din lapte, dacă păstrezi o cană şi o amesteci cu un fruct, mai faci şi o îngheţată delicioasă. Trebuie doar să fii inventiv şi economicos în acelaşi timp. Oamenii sunt foarte fericiţi să poată integra în alimentaţia lor în special dulciurile, să le înlăture pe cele foarte procesate cu cele mai sănătoase. Interesul pentru acest tip de alimentaţie este mare pentru că românul a fost dintotdeauna dispus să facă mai mult pentru sănătatea lui.

Care sunt grăsimile bune de consumat, după părerea dumneavoastră?

Grăsimile pe care corpul le poate procesa repede din seminţe şi nuci nepreparate termic. Acestea sunt grăsimi sănătoase; multe au un echilibru ideal între acizii graşi esenţiali şi sunt uşor de asimilat şi folosit de către corp. Nu trebuie exagerat însă şi trebuie să consumăm o varietate mare de seminţe şi nuci de calitate şi niciodată râncede.

UntitledDe unde va faceţi cumpărăturile? Cum evitaţi legumele care conţin pesticide?

Aici ar trebui să va dau o lista lungă de producători. Preferăm producătorii locali sau producătorii bio din ţară şi străinătate. De exemplu, cumpărăm seminţe şi nuci româneşti, precum migdale proaspăt sparte, cumpărăm uleiuri presate la rece şi măsline direct de la producători români, din Spania sau din alte ţări etc. Toate le căutăm în aşa fel încă să fie proaspete şi la preţuri bune şi niciodată exagerate, chiar dacă sunt bio. Din nou, pe site‑ul meu se află o lista lungă‑lungă cu mici producători din întreaga Românie. Iar de la piaţă cumpărăm de la oameni pe care îi cunoaştem şi despre care ştim bine cum îşi cresc legumele şi fructele. E un efort în plus, adică trebuie căutaţi şi verificaţi din timp în timp, chiar trebuie mers la microfermele lor pentru a ne asigura că este aşa cum spun, însă merită efortul, fiindcă produsele sunt fără egal de bune şi sunt mereu proaspete şi cu gust.

În ce condiţii poate opta cineva pentru o dietă 100% raw? Ce sfaturi aveţi pentru cei care şi‑ar dori să consume doar preparate crude?

A apela la o alimentaţie 100% raw nu este o opţiune pentru toată lumea, decât pentru cei care sunt extrem de bine informaţi în acest subiect, adică după ce au aprofundat subiectul mai mulţi ani la rând, dar şi pentru cei care suferă de o boală care se poate trata doar parţial prin medicină tradiţională sau care au o boală fără leac. Ultima categorie trebuie neapărat să apeleze la un centru de sănătate cu experienţă vastă şi specializat în acest domeniu. Nimeni nu trebuie să facă paşi spre acest fel de alimentaţie după ureche şi după ce a auzit de la unul şi altul. Este un limbaj nou al bucătăriei şi al alimentaţiei şi fără să fii pregătit nu poţi pleca la drum.

Este bine de ştiut că nu promovez extremismul şi niciodată nu am să fac asta, fiindcă nu toată lumea poate să ţină din prima un regim 100% raw food şi nici nu este recomandat, în special pentru cei neinformaţi suficient. Mâncarea gătită şi cea tradiţională sunt de cele mai multe ori consumate fiindcă suntem ataşaţi de ele emoţional (ne aduc aminte de copilărie, mirosul de cozonac sau de sarmale ne aduce aminte de bunica etc.). Cea mai mare greşeală este când se abandonează alimentaţia obişnuită şi se porneşte direct pe 100% raw food. Procentul eşecului printre cei care au făcut asta este de aproximativ 80% în câteva luni şi se ridică la aproximativ 90‑95% în unu‑doi ani.

Corpul se învaţă treptat cu noile gusturi şi nu trebuie forţat. Paşii mărunţi şi păstrarea unui procent de gătit în alimente este cheia, exceptând pe cei care suferă de vreo afecţiune şi care trebuie să meargă pe 100% raw food, însă nu după ureche, cum fac mulţi, ci urmând un tratament la un institut specializat în vindecări cu raw food, locuri care au experienţă de mai bine de cincizeci de ani şi au la activ mii de vindecări de boli letale. Repet, dacă nu se urmează paşii mărunţi, procentul de eşec este foarte mare fiindcă putem să „cădem” pe parcurs din lipsă de informaţie şi implicit din cauza carenţelor nutriţionale.

Stilul acesta de viaţă promovează DIVERSITATEA în alimentaţie, care, din păcate, nu se prea practică printre adepţii ei, fiindcă este un limbaj nou şi mulţi pleacă la drum neinformaţi sau introduc un număr limitat de alimente şi după aceea se plâng că intervin carenţe, blamând alimentaţia, când de fapt este vina lor.

Oamenii de ştiinţă promovează postul negru de o zi sau mai multe ca pe o nouă terapie. Ce părere aveţi despre această teorie?

Această terapie nu este nouă şi a fost folosită de bunicii şi străbunicii noştri ca metodă de vindecare a anumitor boli. Studiile doar întăresc aceste practici şi chiar sunt binevenite. Sistemul digestiv uman este în general obosit din cauza procesării atâtor preparate greoaie şi, din timp în timp, are nevoie de pauze. Postul negru este ideal pentru acest lucru, pentru că ajută corpul să se odihnească şi pentru a se curăţa de toxine. Se spune că cei care postesc cel puţin o zi pe săptămână îşi pot lungi viaţa cu câţiva ani buni.

Cu ce înlocuieşte un vegan cozonacul tradiţional de sărbători?

Cu un cozonac vegan fără lactate şi ouă, care este foarte bun sau cu un cozonac raw cu mac, un fel de ruladă raw din nuci şi seminţe, excepţională la gust.

Ce diferenţă este între gustul unui drob de miel şi al unuia din linte?

Dacă preparatul este făcut aşa cum trebuie, seamănă foarte mult cu drobul tradiţional. Însă dacă bucătarul este încă la început, s‑ar putea să fie nevoie să se lucreze la gustul preparatului final.

Cu se pot înlocui preparatele tradiţionale de Paşti în bucătăria vegană?

Putem prepara diverse antreuri vegane din mei, icre din seminţe de chia, guacamole sau alte bunătăţi. Se pot face sarmale vegane fără egal de bune folosindu‑se ingredientele obişnuite, iar în loc de carne folosim făină din alune de pădure sau de seminţe de dovleac şi o reţetă de genul acesta o puteţi găsi pe site‑ul meu, ligiapop. com. Eu nu promovez soia, deci nici nu o veţi găsi în reţetele mele, aşa că această alternativă de sarmale este fără egal de bună, chiar şi consumatorii de produse animale credeau că mănâncă sarmale cu carne. Se poate face drob din linte şi ciuperci, putem prepara salată de „boeuf” folosind maioneză din caju sau din avocado, putem face diverse torturi şi prăjituri raw sau vegane gătite. Spre bucuria tuturor, există o bogăţie de reţete, deci dacă vrem totul este la o depărtare de un click.

Aveţi o fetiţă de doi ani. Cum aplicaţi principiile de alimentaţie sănătoasă pe care le cunoaşteţi în modul de hrănire al copilului?

Fetiţa noastră a consumat de la şase luni şi până în prezent tot ce mâncăm şi noi, fiindcă am folosit metoda de autodiversificare, care întăreşte acest lucru. Exemplul părinţilor este cel mai eficient pentru a educa gusturile şi obiceiurile alimentare ale unui copil. Urmează ca vara aceasta să scot o carte cu experienţa noastră, mai exact reţete raw şi vegane gătite, de diversificare pentru bebeluşi şi copii mai mari. Copilul nostru mănâncă un procent crud, un procent gătit, ca şi noi, asta depinde de anotimp, de ceea ce gătim pe piaţă, mănâncă vlăstari, foarte mulţi germeni, multe crudităţi din zona în care locuim. Este foarte bine, se dezvoltă foarte bine.

Copiilor le putem educa gustul alimentar astfel încât să adopte şi ei o dietă exclusiv bazată pe alimente crude? Ce îi sfătuiţi pe părinţii care încă nu au curaj să aplice şi asupra copiilor ceea ce au descoperit despre hrana de tip vegan şi
de la ce vârstă le putem oferi doar alimente crude?

O dietă exclusiv raw nu o recomand decât părinţilor care au cel puţin zece ani de informare în spate. Nu e un lucru de glumit, mai ales că mulţi adepţi ai raw food fac greşeli majore când vine vorba de propria alimentaţie, adică nu au diversitate şi aceleaşi greşeli s‑ar putea să le repete şi cu copiii lor. O alimentaţie combinată (raw şi gătit) şi foarte, foarte diversificată este ideală pentru un copil. Şi da, bebeluşii trecuţi de şase luni pot consuma preparate raw fără probleme.

Petreceţi mult timp în bucătărie?

Niciodată, fiindcă nu am de ce. Bucătăria raw vegană nu se compară cu bucătăria tradiţională, care ocupă mult timp.
Dacă ai toate ingredientele la dispoziţie, în zece‑douăzeci de minute sunt gata câteva feluri de mâncare. Mai mult timp îmi ia să spăl vasele şi să fac curat decât să prepar ceva delicios.

Vi se face dor câteodată de bunătăţile pe care vi le gătea mama?

Câteodată îmi este poftă de tortul din frişcă şi mere coapte pe care îl făcea mama în copilărie, însă există varianta vegană care este aproape la fel.

Cum interferează latura noastră afectivă cu hrana raw consumată? De ce doar hrana, ea singură, nu ne ajută foarte mult în lipsa unui psihic sănătos?

Fiindcă Hipocrate ştia bine ce zicea prin „minte, suflet şi trup sănătos”. Încă din Antichitate se ştie acest lucru, adică faptul că trebuie să existe un echilibru între toate, altfel intervine boala. Oare de ce medicina spune că boala cea mai de temut, cancerul, vine imediat după o perioadă stresantă din viaţă sau după o cădere emoţională mare? Personal ştiu foarte multe persoane care imediat după o supărare mare s‑au îmbolnăvit şi chiar au decedat după o perioadă scurtă. Supărarea, durerea, stresul, nemulţumirea, răutatea, bârfa, gelozia reprezintă un stres pentru corp fiindcă nu sunt stări normale care ar trebui încurajate prin gândurile noastre şi menţinute în corp. Toate acestea împreună cu „rudele” lor produc un mediu acid în corp, iar într‑un mediu acid se dezvoltă celulele anormale care declanşează diverse boli. Corpul funcţionează ca un tot unitar şi dacă dorim să fim sănătoşi până la adânci bătrâneţi trebuie să avem grijă să menţinem echilibrul.

Organizaţi din 2010 o expoziţie unică în România, anume Raw Generation Expo. Care este scopul ei şi cui se adresează această expoziţie?

Raw Generation Expo o organizăm bianual în Bucureşti, primăvara şi toamna, şi de anul acesta am organizat şi o ediţie la Cluj‑Napoca, ediţie care a avut un mare succes. Scopul expoziţiilor este simplu – încercăm să învăţăm publicul că într‑un stil de viaţă sănătos nu doar alimentaţia este importantă, ci tot ansamblul, adică minte, trup şi suflet sănătos.

Evenimentul nu este doar pentru cei care sunt vegetarieni, vegani sau adepţi ai raw food, ci este destinat tuturor celor care doresc să îşi îmbunătăţească stilul de viaţă. La aceste evenimente vizitatorul va descoperi o ofertă largă de produse utile şi naturale de la peste o sută cincizeci de expozanţi care vin din toată ţara, unii chiar din străinătate, şi este un adevărat eveniment de clasă. Pentru cei interesaţi, suntem acum la ediţia a IX‑a care se va desfăşura pe 31 mai la Romexpo, Pavilionul C6, între orele 9 şi 19. Pentru mai multe amănunte şi poze de la evenimente, vă invit să vizitaţi site‑ul oficial al expoziţiei: rawgenerationexpo.com.

A consemnat
Laura Aivăncesei