Revista:

Armurariul, plantă de leac pentru călugării de la Hozeva

Untitled

Silybum marianum sau ciulinul laptelui este o plantă de origine mediteraneană, fiind folosită de aproape 2.000 de ani. Răspândit în Asia Centrală şi Europa, armurariul creşte şi la noi în ţară pe suprafeţe necultivate. De curând, aflându‑mă într‑un pelerinaj în Ţara Sfântă, am avut surpriza ca în ţinutul pustiu şi lipsit de vegetaţie al Hozevei să văd pâlcuri de armurariu la fel de verde şi frumos, cu flori de un violet aparte. Stând de vorbă cu călugării de la Mânăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul, aceştia mi‑au confirmat faptul că şi ei folosesc tinctura de armurariu pentru detoxificarea ficatului. Tot de la ei am aflat că silimarina pe care această plantă o conţine este foarte bună pentru menţinerea concentraţiei normale a colesterolului în sânge, pentru calmarea mâncărimilor generate de psoriazis, dar şi pentru protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ.

Un scaiete care abundă în proprietăţi tămăduitoare

Planta de armurariu este căutată în principal pentru a ajuta ficatul bolnav, dar şi pentru alte afecţiuni. Acest scaiete plin de ţepi are tulpini groase, cu frunze verzui şi flori violacee, ajungând până la înălţimea de un metru. Indiferent de zona în care creşte, armurariul este folosit pentru bogăţia de seminţe cu gust amărui, care au o acţiune benefică în tratarea mai multor boli. Seminţele de armurariu conţin silimarină, care este formată din flavonoide, silibină, silidianină, silicristină, aminoacizi, glicină, cisteină, leucină, tiramină, acid glutamic, lipide, cu proprietăţi eupeptice, tonic amare, hepatoprotectoare. Acestea acţionează favorabil în reconstrucţia celulei hepatice. Armurariul este de asemenea un antitoxic foarte eficient, ajutând organismul în lupta cu cele mai puternice otrăvuri ingerate în mod involuntar. Pentru astfel de tratamente este nevoie de seminţe şi frunze bine uscate, obţinute în urma unui procedeu pe care călugării îl aplică în spaţii bine aerisite, fără umezeală. Există însă şi posibilitatea de a cumpăra armurariu din magazinele naturiste, cu menţiunea că trebuie să cunoaştem concentraţiile folosite; de acest
lucru ţine modul de administrare a tratamentului.

Tinctura de armurariu diminuează formaţiunile tumorale benigne

Armurariul are acţiunea cea mai intensă şi mai complexă la nivel hepatic, prezentând totodată şi efecte antitoxice. Trebuie să ştim însă că efectele silimarinei nu sunt atribuite doar silibinei, ci şi celorlalţi compuşi ai plantei. Pentru tratamentele pe bază de armurariu există o varietate de modalităţi terapeutice, silimarina putând fi asimilată din tincturi, pulberi, infuzii şi chiar cataplasme. Tinctura este una dintre cele mai apreciate modalităţi de tratament, având în vedere concentraţia şi modul de absorbţie a acesteia. Pentru a obţine o cantitate de tinctură care să ajungă pentru o cură completă trebuie să măcinaţi după acelaşi procedeu ca şi la pulberea de armurariu mai ales seminţe, dar şi frunze de plană uscată, respectiv 50 g din fiecare, astfel încât să obţineţi 100 g pulbere. Aceasta se pune într‑un borcan, turnându‑se peste ea alcool rafinat şi se amestecă bine până la omogenizarea completă. Deasupra amestecului trebuie să rămână un strat de alcool de aproximativ 2 cm. Timp de două săptămâni se lasă la macerat într‑un loc întunecat şi rece, după care se strecoară şi se pune în sticluţe mai mici. Tratamentul cu tinctură de armurariu se face timp de 3 luni, cu o lună pauză, apoi alte trei luni (fără a se depăşi 9 luni de tratament pe an). Se administrează câte o linguriţă, de trei ori pe zi, înaintea meselor principale. Spre deosebire de alte preparate din armurariu, tinctura se poate păstra chiar şi doi ani, în funcţie de necesităţile fiecăruia. Acest tratament este eficient în tratarea cancerului hepatic şi în oprirea evoluţiei tumorale în cancerul de prostată. Tinctura de armurariu ajută la regenerarea celulelor hepatice şi la oprirea evoluţiei tumorilor aflate în primele stadii
ale bolii.

Mariana BORLOVEANU