Revista:

Păducelul, cel mai fidel prieten al inimii

Untitled

Crataegus monogyna, acest arbust cu flori albe şi fructe roşii, dăinuie pe meleagurile româneşti încă din vremea dacilor, care îl foloseau ca leac pentru bolile inimii. Parfumul suav al florilor de păducel este un calmant natural, de care se poate bucura oricine se opreşte fie şi pentru o clipă să se bucure de ploaia de flori a acestui arbust, care în popor se mai numeşte şi gherghinar, mărăcine alb, mălăeţ sau mălaiul‑cucului. Maica Nectaria de la Mânăstirea Petroşniţa pune mare preţ pe leacurile cu păducel, despre care spune că „este planta de leac a inimii, alinând‑o atunci când apar aritmii, palpitaţii, insuficienţa coronariană, angina pectorală, nevroza cardiacă şi chiar ateroscleroza”.

O plantă de leac fără efecte secundare

Păducelul are peste 250 de specii în întreaga lume, cinci dintre acestea fiind cunoscute şi pe meleagurile noastre: Crataegus monogyna, Crataegus oxyacantha, Crataegus pentagyna, Crataegus laevigata şi Crataegus macrocarpa. În zonele de câmpie acesta înfloreşte la începutul lunii mai, pe când în ariile submontane păducelul se încarcă de flori abia în luna iunie. Asemenea multor inflorescenţe cu uz terapeutic, şi la păducel este bine ca florile să fie culese sub formă de ciorchine, cu tot cu frunze, înainte ca acestea să înceapă să se scuture. După cum bine ştim, majoritatea plantelor medicinale au şi efecte secundare, mai ales dacă se folosesc în cantităţi mai mari decât cele recomandate. Cât despre păducel, toate testele făcute în întreaga lume au dat girul unui tratament naturist de excepţie. Nici măcar în curele care depăşesc şase luni de zile nu se produc nici un fel de dezechilibru organic sau de altă natură. Singurii care ar trebui să fie atenţi la durata unui astfel de tratament sunt hipotensivii, motiv pentru care în situaţia în care aceştia folosesc păducelul mai mult de trei luni este recomandat să se consulte cu un fitoterapeut sau cu medicul curant.

Infuzia de păducel – un tonic de fiecare zi al inimii

Leacurile cu păducel sunt benefice în toate bolile de natură cardiacă: hipertensiune arterială şi tensiune oscilantă, insuficienţă cardiacă manifestată prin miocardită, cardiopatie ischemică, tulburări de ritm cardiac cu extrasistole, palpitaţii, tahicardie paroxistică, aritmii, spasme vasculare, ateroscleroză coronariană, nevroze cardiace şi stări de excitabilitate cu aritmie perceptibilă. Pe lângă toate aceste afecţiuni, s‑a constatat că păducelul are un rol foarte important şi în oxigenarea şi hrănirea celulelor nervoase, mărind astfel capacitatea de apărare a organismului. Din acest motiv se recomandă ca fiecare persoană, cu sau fără probleme de sănătate, să bea o cană cu ceai de păducel în fiecare zi în cure de câte 2‑3 luni, cu pauză de 2 săptămâni, apoi cura se poate repeta. Acesta se obţine simplu, prin infuzarea a două linguriţe de plantă peste care se toarnă 250 ml de apă clocotită. Este varianta cea mai simplă de tratament, iar cei care doresc să stea departe de problemele cardiace e bine să considere păducelul „prietenul de fiecare zi”.

Elixirul persoanelor de vârsta a treia

Păducelul a constituit dintotdeauna leacul cel mai apreciat în lupta cu afecţiunile inerente vârstei a treia. Călugării mai în vârstă consumau infuzie de păducel în fiecare zi, motiv pentru care rareori se întâmpla ca cineva din obşte să acuze dureri de inimă sau să aibă probleme cauzate de creşterea sau scăderea bruscă a tensiunii arteriale. Când vorbim despre persoanele de vârstă înaintată, trebuie să precizăm faptul că păducelul este cel mai bun remediu în fazele de degenerare a cordului. De asemenea, tinctura de păducel previne alterarea capacităţii mentale specifice senilităţii şi îndepărtează depresiile psihice şi simptomele bolii Alzheimer. Tratamentele cu păducel sunt ideale pentru bătrâni, iar cei care consumă zilnic ceai din frunze şi flori ale acestei plante vor constata o creştere considerabilă a capacităţii intelectuale şi de efort fizic.

Doar privind florile de păducel, vă eliberaţi de stres

În această perioadă arbuştii cu flori albe, care abundă în miresme delicate şi sunt o binecuvântare pentru toţi aceia care se opresc să soarbă parfumul discret, dar binefăcător al acestora. Prin simpla lui prezenţă în preajma noastră, păducelul creează o stare de bine atât oamenilor foarte activi, cât şi acelora care se simt permanent obosiţi. Dacă vă aşezaţi pe iarbă în imediata apropiere a unui arbust de păducel şi priviţi cu degajare marea de alb care abundă locul, fără îndoială vă veţi simţi mângâiat şi de parfumul pe care florile acelea gingaşe îl emană. Reamintindu‑ne că arbuştii aceştia sunt elemente vii ale firii, ne identificăm cu natura şi ne eliberăm total de toată grija cea lumească.

Mariana BORLOVEANU