Revista:

Păpădia, un detoxifiant natural de sezon

Untitled

Taraxacum officinale este una din cele mai puternice plante antitoxice şi depurative care creşte pe meleagurile noastre. Prin componenta sa amară permite o bună funcţionare a ficatului şi a vezicii biliare, fiind foarte utilă şi în tratarea unor afecţiunilor renale şi dermatologice. Puterea de vindecare a acestei plante se datorează în principal conţinutului de steroli, acid cafeic, acizi graşi, colină, dar şi vitaminelor A, B1, C, D şi K, precum şi carotenoidelor şi flavonoidelor.

Infuzia ajută în afecţiunile oculare şi ale pielii

Chiar dacă florile galbene de păpădie ne încântă privirea, trebuie să ştim că întreaga plantă este benefică atât pentru flori, cât şi pentru frunze, tijă sau rădăcină. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că aceasta poate fi folosită în tratamentele naturiste atât în stare proaspătă, cât şi uscată. Fratele Ilarion de la Schitul Pahomie îşi aminteşte cum călugării care privegheau prin pădurile acelea îşi tratau tulburările de vedere cu ceai din frunze de păpădie. Pentru a obţine o cană cu ceai de păpădie se pun la fiert 250 ml de apă, iar după ce aceasta clocoteşte se adaugă două linguriţe de frunze uscate sau 5 frunze verzi, în funcţie de anotimp. Se acoperă vasul şi se lasă la infuzat timp de 10 minute, după care se strecoară ceaiul şi se bea cald (nu fierbinte!). Păpădia făcând parte din plantele cele mai bogate în provitamina A, acest ceai ajută în afecţiuni ale ochilor, dar este la fel de eficient şi în lupta împotriva radicalilor liberi, care duc la îmbătrânirea pielii. Ceaiul de păpădie nu este tocmai plăcut la gust, dar pentru obţinerea efectelor aşteptate se recomandă a fi băut fără zahăr şi nu mai mult de două căni pe parcursul unei zile.

Decoctul este benefic în afecţiuni ale tiroidei şi rinichilor

Pentru tratarea problemelor diuretice, dar şi a dereglărilor glandei tiroide este bine ca infuzia să fie înlocuită cu decoct de păpădie. Pentru obţinerea acestuia nu se vor mai folosi frunzele plantei, ci doar rădăcina, care poate fi proaspătă sau uscată. Se pun la fiert 300 ml de apă şi trei linguri rase de rădăcină mărunţită. Este foarte important ca rădăcina să se pună în apa rece, după care se lasă la fiert, la foc mic, timp de un sfert de oră. După aceea se strecoară fiertura printr‑un tifon dublu şi se lasă la temperatura camerei până când se răceşte complet, apoi se păstrează în frigider cel mult două zile. Întreaga cantitate de decoct trebuie consumată în 48 de ore, administrându‑se câte două linguri înaintea fiecărei mese principale. O cură cu decoct de păpădie trebuie ţinută timp de zece zile, după cere se face o pauză de o săptămână şi se repetă tratamentul întocmai ca şi în prima perioadă. Încă din timpul curei încep să se elimine eventualii calculi renali, iar ritmul cardiac este foarte echilibrat.

Tijele sau frunzele proaspete normalizează circulaţia sângelui

Toate modalităţile de tratament cu păpădie sunt eficiente în anumite afecţiuni, dar consumând tije sau frunze proaspete ale acestei plante se vor obţine rezultate mai rapide şi mai sigure. Pentru aceasta, timp de două săptămâni se vor consuma în jur de 30 de frunze proaspăt culese, pe parcursul unei zile. Ideal ar fi ca acestea să se consume ca un fel de aperitiv, înaintea meselor. În mânăstirile din Macedonia, călugării au o metodă a lor proprie de tratament, înlocuind frunzele cu tije proaspete de păpădie. Acesta însă este un procedeu mai greu, având în vedere faptul că tijele se culeg doar în perioada dinaintea înfloririi plantei, perioadă care este foarte scurtă, în jur de trei zile. În ceea ce priveşte cantitatea de tije, aceasta va fi ceva mai mică, recomandându‑se a se consuma cel mult cinci tije odată. Cei care şi‑au făcut analizele, atât înainte, cât şi după această cură, au constatat modificări spectaculoase, care se datorează însă aceluiaşi principiu activ – colina.

Mariana BORLOVEANU