Revista:

Din cuhnia Mânăstirii Arnota

Untitled

Pe drumul naţional 67 dinspre Râmnicu Vâlcea spre Târgu‑Jiu, la doar câţiva kilometri de renumitul – pentru ceramica tradiţională – oraş Horezu, se face spre dreapta un drum pe care l‑am ţinut drept, până la porţile Mânăstirii Bistriţa, iar de acolo am făcut din nou la dreapta, urcând pe un drum ce trece printr‑o carieră de piatră. După ce am lăsat în urmă urâta sfredelire omenească a muntelui, la capătul unei păduri dese, am văzut ridicându‑se cu semeţie vechea Mânăstire Arnota.

Locul acesta este puternic legat de neostenitul neam al Basarabilor, căci prima atestare documentară a satului Costeşti, pe pământurile căruia se află şi Mânăstirea Arnota, provine dintr‑un hrisov emis de Sfântul Neagoe Basarab la 11 octombrie 1512. Aici, la Mânăstirea Arnota, îşi odihneşte osemintele însuşi ctitorul acestui sfânt lăcaş ortodox, domnul Ţării Româneşti între anii 1632 şi 1654, Matei Basarab. Înţeleptul domn muntean a fost cel mai mare ctitor de biserici şi mânăstiri. A ridicat în total nu mai puţin de 45 de lăcaşuri ortodoxe de cult în cei 22 de ani de domnie, „întrecându‑l” chiar şi pe Ştefan cel Mare. Mânăstirea Arnota, acest leagăn secular al sihaştrilor, a fost ridicat cu hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, căci conform unei legende, în ziua de sărbătorire a acestora, Matei Basarab a scăpat de la moarte, refugiindu‑se aici după un război cu turcii. Drept mulţumire adusă lui Dumnezeu şi Sfinţilor Arhangheli, voievodul a dorit să închine această mânăstire lor şi întregului cin îngeresc, iar asta se vede lesne din pictura în frescă, unde predomină reprezentările grafice ale îngerilor.

Mai târziu, Constantin Brâncoveanu, care se trage tot din neamul Basarabilor, prima dată în vremea când ocupa funcţia de vel‑spătar, s‑a arătat extrem de preocupat de această necropolă a înaintaşului său şi prin îngrijirea sa au fost săvârşite primele reparaţii ale mânăstirii. Totuşi, cea mai importantă lucrare brâncovenească asupra sfântului lăcaş a avut loc între anii 1705 şi 1706, pe când acesta era domnitor al Valahiei. Atunci bisericii i s‑a adăugat un pridvor cu turlă şi tot atunci Domnul Constantin Brâncoveanu a înzestrat lăcaşul cu o nouă catapeteasmă, iar pictura a fost reîmprospătată de către cei mai de încredere meşteri ai voievodului valah martir.

Vreme de mai bine de două secole, Mânăstirea Arnota a trecut prin grele încercări, fiind în mai multe rânduri incendiată şi prădată, dar cu ajutorul lui Dumnezeu aici nu s‑a stins niciodată flacăra rugăciunii. În timpul revoluţiei de la 1821, lăcaşul ajunge loc de refugiu pentru arnăuţi, pe când la Mânăstirea Bistriţa are loc o luptă între pandurii lui Tudor Vladimirescu, conduşi de fratele acestuia, şi turci. Apoi mânăstirea trece printr‑un cutremur devastator în anul 1838, suferind pagube foarte mari.

În timpul domniei lui Barbu Ştirbei Vodă (1849‑1856) este adus un arhitect din Viena pentru a se ocupa de reconstrucţia Arnotei. Acesta a ridicat în jurul vechii biserici un complex de clădiri în stil neogotic. O manieră destul de nefericită, aducând numeroase discrepanţe arhitectonice aşezământului, însă acest lucru nu avea o importanţă prea mare pe atunci, căci Ştirbei Vodă nu a dorit reconstruirea sfântului lăcaş pentru a sluji vieţii duhovniceşti, monahale, ci din contră, pentru a funcţiona ca închisoare politică.

Mai târziu, prin cel de‑al doilea deceniu al secolului XX, mânăstirea a fost incendiată din nou de către unul dintre muncitorii angajaţi să ajute obştea de monahi la muncile agricole. Acesta, încercând să‑l jefuiască pe egumenul de atunci al mânăstirii, Părintele Nicon Smaranda, în seara zilei de 22 mai 1922, a incendiat mânăstirea, distrugându‑se întreaga structură din lemn a clădirilor din jurul lăcaşului de cult şi totodată acoperişul acestuia. Abia în anii 1935‑1937 va fi renovată în mare parte, la iniţiativa preotului Dumitru Cristescu, consilier cultural la Episcopia Râmnicului, care înfiinţează un comitet pentru restaurarea mânăstirii.

Astăzi aici, prin voia lui Dumnezeu, vieţuiesc 15 monahii, înţelept şi cu blândeţe conduse de către maica stareţă Ambrozia Rucăreanu. Prin bunăvoinţa sfinţiei sale am fost primiţi la bucătăria mânăstirii pentru a afla câteva din reţetele locului. Aici am întâlnit‑o pe sora Florentina, care se afla la Arnota de patru ani, venită de la Bucureşti, şi care a avut curajul de a lăsa în urmă viaţa lumească. S‑a arătat bucuroasă să ne împărtăşească din secretele preparării bucatelor pe care le pregătea în acea zi.

Ciorbă de salată verde (dreasă cu smântână şi omletă)

Timp de preparare : 50 minute

Ingrediente : 1 kg salată verde, (2 ouă), (250 g smântână), 3‑4 liguri de ulei, 3 cepe, 3 morcovi, ¼ ţelină mare, 1 păstârnac, 1 morcov alb, 1 litru borş, 1 legătură pătrunjel, sare

omletaMod de preparare : Se începe cu o rugăciune scurtă, cum ar fi cea Domnească. Apoi se spală şi se curăţă bine salata, frunză cu frunză. Se umple pe jumătate cu apă o oală de 4‑5 litri, apoi se adaugă puţină sare şi puţin ulei, apoi se adaugă ceapa tocată mărunt şi legumele tocate cubuleţe mici, inclusiv cozile de pătrunjel, pentru un gust deosebit. După ce au fiert pe jumătate, se adaugă frunzele de salată care au fost la rândul lor tocate. Se lasă să mai fiarbă aproximativ 20 de minute. Apoi se toacă frunzele de pătrunjel şi se presară în oală, după ce s‑a oprit focul.

Pentru varianta de dulce, se mai adaugă smântâna cu 1‑2 minute înainte de a se opri focul, împreună cu omleta tăiată pătrăţele, care a fost preparată separat într‑o tigaie, şi se amestecă.

Crap fitofag la tavă

Timp de preparare : 50 minute

Ingrediente : 1 crap chinezesc (fitofag) de aproximativ 2 kg sau mai mare, ulei, cimbru, sare, piper

crapMod de preparare : Se curăţă şi se spală bine peştele, apoi se taie capul şi coada. Se secţionează în lung pe jumătate şi se îndepărtează şira cu oasele. Se taie în bucăţi egale, nu prea mici. Se presară sare, piper şi cimbru pe fiecare bucată, iar într‑o tavă în care aţi pus 3‑4 linguri de ulei se tăvălesc bine bucăţile de peşte. Apoi se ia altă tavă care se tapetează cu hârtie de copt şi se aşează în ea bucăţile de peşte. Se introduce tava în cuptorul deja încins pentru circa 30 de minute, la foc mediu. Se poate servi cu mămăliguţă şi mujdei sau cu garnitură de cartofi la tavă.

Pentru garnitură, se curăţă şi se spală cartofii, apoi se taie cuburi mai mari, se presară cu sare, piper şi cimbru şi se aplică aceeaşi procedură de tăvălire prin ulei în alt vas. Se pun într‑o altă tavă şi se bagă la cuptor aproximativ 30 de minute.

Pagini realizate de Laurenţiu Cosmoiu