Revista:

Ţintaura învinge hepatitele virale şi detoxifică organismul

Untitled

Ţintaura (Centaurium erythraea), o plantă mai puţin cunoscută la noi, creşte de obicei într‑un mediu mai puţin poluat, având o inflorescenţă roz‑violacee şi fiind destul de mică în înălţime. Pe cât de delicate sunt florile, pe atât de puternică este planta în sine, fiind cea mai amară dintre toate pe care le‑am gustat. Ţintaura este catalogată ca un detoxifiant de excepţie, ale cărei proprietăţi ajută la ameliorarea până la vindecare a bolilor ficatului, dar şi în afecţiuni precum: gastrită hipoacidă, anorexie, hipotonie biliară, intoxicaţii etilice, giardia, gripă, răceli. Sub formă de clisme se foloseşte pentru eliminarea oxiurilor. Este diuretică şi sudorifică. Maicile de la Mânăstirea Petroşniţa (în apropiere de Caransebeş) tocmai au preparat săptămâna aceasta tinctură de ţintaură, dar şi alte alifii şi siropuri tămăduitoare.

Un leac amar, din primăvară până‑n toamnă

Spre deosebire de plantele vindecătoare întâlnite în mai toate zonele ţării, ţintaura creşte de obicei la munte, putând fi găsită doar la altitudini de peste 1.200 de metri. Planta de ţintaură este foarte uşor de recunoscut, dezvoltându‑se pe o tulpină dreaptă, ramificată în partea superioară, iar fiecare ramificaţie se termină într‑o inflorescenţă, având culoarea roz‑violacee. Ţintaura este cunoscută în popor sub mai multe denumiri: fierea‑pământului, ghinţură, ghinţurea, iarba‑frigurilor, potroacă, ţintaulă, cintoaie, frigor, frigurică, potrocea, potrocuţă, scăunel, scânteiuţă, taulă, buruiană‑de‑friguri, crucea‑pământului, floare‑de‑friguri, săfindei‑de‑câmp.

Aceasta este una dintre plantele de bază ale călugărilor care trăiesc izolaţi, pentru că, pe lângă proprietăţile deosebite pe care le posedă, ţintaura este una din plantele cu cea mai lungă perioadă de înflorire: din luna iunie până la sfârşitul lunii septembrie. Acest fortifiant general ajută foarte mult întregul organism, începând de la răceli uşoare până la hepatite virale, dischinezii biliare, paraziţi intestinali, anorexie, balonare, constipaţie, nevralgie sciatică şi chiar intoxicaţii dintre cele mai grave. Puterea vindecătoare a ţintaurei se datorează substanţelor active pe care aceasta le conţine: critocentaurina, critaurina, critricina, critrosterina, dar şi săruri minerale şi acid oleanolic.

Infuzie împotriva febrei şi intoxicaţiilor cu alcool

Florile de ţintaură se folosesc frecvent în prepararea infuziilor. Acest leac este unul mai uşor de administrat, dar şi rezultatele sunt pe măsură, în sensul că nu va avea niciodată eficienţa unui tratament cu pulbere sau tinctură de ţintaură. Pentru obţinerea infuziei este necesar să punem două linguriţe de ţintaură mărunţită într‑o cană cu apă rece de izvor. Acest amestec se lasă la macerat timp de 10 ore, după care se agită bine, apoi se strecoară printr‑un tifon dublu şi se pune deoparte. Planta rămasă pe tifon se răstoarnă în 200 de mililitri de apă clocotită şi se fierbe la foc mic timp de 5 minute, apoi se strecoară şi se amestecă ambele cantităţi de ceai. Întreaga cantitate se bea pe parcursul întregii zile, infuzia fiind recomandată atât în tratarea stărilor gripale, a febrei, a intoxicaţiilor alcoolice, cât şi în ameliorarea durerilor din colicile biliare. De asemenea, infuzia combinată de ţintaură, utilizată extern, ajută în calmarea durerilor sciatice, prin comprese repetate pe zonele dureroase. Se recomandă ca aceste comprese să se aplice pe ţesături din cânepă, iar în momentul aplicării să fie calde bine.

Tinctura care stârpeşte giardia şi ajută ficatul

Pentru afecţiunile cele mai grave, se foloseşte îndeosebi tinctura de ţintaură. Aceasta se prepară după următoarea reţetă: se iau cam două mâini de ţintaură proaspătă, care se spală bine, apoi se toacă mărunt. Planta tocată se introduce într‑o sticlă, pe cât posibil mai largă şi de culoare închisă. Peste aceasta se adaugă ţuică prefiartă (palincă) de 60 de grade, atât cât să acopere stratul de plantă. (Opţional, se poate adăuga şi apă, dar maica Nectaria de la Mânăstirea Petroşniţa este de părere că diluarea face ca tinctura să îşi piardă din proprietăţi.) Se închide apoi sticla ermetic şi se lasă la macerat timp de două săptămâni, cu precizarea că maceratul se va agita energic de 3‑4 ori pe parcursul fiecărei zile.
După această perioadă de timp, se agită totul timp de 2 minute, apoi se strecoară, păstrându‑se în locuri întunecoase şi reci, în sticluţe mai mici. Se administrează 20 de picături de tinctură în 50 ml de lichid, de trei ori pe zi, timp de 20 de zile pentru giardia şi 30‑40 de zile în curele de detoxificare şi pentru tratarea hepatitelor virale. În ultimele decenii, tinctura de ţintaură s‑a dovedit a fi eficientă şi în tratarea afecţiunilor hemolitice.

Vinul de ţintaură stimulează pofta de mâncare

Pentru aceia care din anumite motive îşi pierd apetitul pentru hrană şi pentru lichide, vinul de ţintaură şi busuioc este un remediu ideal. Pentru obţinerea acestei licori tămăduitoare este nevoie de un litru de vin natural de struguri, peste care se adaugă două mâini de ţintaură tocată, cinci‑şase linguri de miere de albine şi trei‑patru crenguţe de busuioc înflorit. Se amestecă totul, se închide vasul ermetic şi se lasă la macerat, la temperatura camerei. Se agită bine vasul, de două ori pe zi. După două săptămâni, se strecoară şi se păstrează în frigider. Este recomandat pentru accelerarea metabolismului şi redobândirea poftei de mâncare. Se administrează la nevoie, câte două linguri înaintea meselor.

Mariana BORLOVEANU