Revista:

Fitoterapia – un brevet de viaţă lungă

Untitled

În urmă cu 35 de ani, ca absolventă a Facultăţii de Inginerie Chimică din Timişoara, Virginia Faur a deschis o poartă şi a intrat în lumea inventatorilor. A brevetat un unguent antireumatic, ca ajutor al naturii pentru omul suferind. Era primul pas pe un drum ce avea să‑i deschidă perspective nebănuite. Au urmat alte preparate medicamentoase: pentru otite, afecţiuni hepato‑biliare, îngrijirea tenului, oprirea evoluţiei diabetului şi chiar inhibarea proliferării anarhice a celulelor, aşa cum se întâmplă în boala canceroasă. Lumea invenţiilor rezona cu dorinţa sa de cunoaştere. Industria noastră de medicamente nu s‑a arătat interesată de aceste brevete, în schimb firme din Italia, Olanda şi Germania i‑au solicitat colaborarea. A participat la simpozioane de inventică. Palmaresul cercetării pe cont propriu a însumat, la finele anului 1989, 106 invenţii, majoritatea medicamente. Profilul de medicamente conceput de Virginia Faur se transformă pe zi ce trece într‑o mentalitate despre educaţie în spiritul valorilor rânduite de Dumnezeu, pe fondul unei gândiri pozitive, cu o alimentaţie echilibrată, ca o componentă definitorie a vieţii sănătoase. Primul număr al revistei Leacuri & Reţete Mânăstireşti din octombrie 2014 a conţinut un interviu cu fitoterapeutul Virginia Faur. La aniversarea primului an de existenţă a revistei, vă oferim alte detalii experimentate despre tainele plantelor şi alimentaţia sănătoasă.

„Boala apare atunci când greşim, pentru că Dumnezeu vrea ca omul să fie sănătos” (Virginia Faur)

Ce doreaţi să deveniţi când eraţi copil?

Mi‑a plăcut să studiez, am făcut o pasiune din asta şi mi‑am dorit să fiu cercetător. Îmi doream să am un serviciu cu posibilităţi de studiu. Când am ales domeniul, ceea ce m‑a împins să fac alegerea asta a fost dragostea de flori şi animale, în general dragostea pentru natură. Nimic nu poate egala bucuria pe care o ai atunci când ţii o floare în mână, când mângâi ori te joci cu un animal, un câine sau o pisicuţă, poate doar muzica mai poate egala frumuseţea şi gingăşia florilor şi a animalelor. Dorind să devin cercetător, am învăţat bine la şcoală şi am ales ca domeniu de bază chimia, pe care am considerat‑o regina ştiinţelor întrucât pe tot ce pui mâna este chimie: masa, medicamentul, floarea, corpul nostru, toate sunt chimie. Ca să poţi fi creator trebuie să pătrunzi adânc şi tainic în labirintul vieţii dacă ai ales ca obiect de studiu produse care au drept ştiinţă sănătatea.

Cum v‑aţi descurcat ca femeie în această lume a ştiinţelor reale?

Am avut o voinţă de fier şi le‑aş spune chiar şi copiilor că nu există impediment să realizezi ceva atunci când îţi propui. Nu există muşuroaie şi dealuri de care să te împiedici. Trebuie să trăieşti focul mistuitor al muncii de creaţie, dar să fii şi conştient că lumea din jur nu acceptă atât de uşor noul. Fiecare eşec să fie un pas spre un alt succes.

Aţi iniţiat o linie farmaceutică bazată exclusiv pe plante medicinale.

Imediat după facultate am avut şansa să lucrez în cercetare, să mă ocup de coloranţi naturali. Lucram pe atunci la o fabrică textilă cu nume republican, unde lucrau 5.000 de oameni şi mulţi specialişti de toate categoriile. Eram conştientă că în cadrul unei activităţi care presupune cercetare ştiinţifică trebuia să inovez pentru a putea progresa. Ţările care fac progrese sunt cele care ştiu să îşi păstreze aurul cenuşiu, îl numim aşa şi este tocmai inteligenţa bazată pe activitate novatoare. Eu mi‑am început activitatea în Lugoj, un oraş cultural din Banat care a dat oameni de cultură mai mult decât Timişoara. Oraşul acesta are o energie aparte şi, în plus, în Munţii Banatului sunt multe plante medicinale şi am avut posibilitatea să le culeg din zonă nepoluate şi să realizez produse pentru sănătate care sunt căutate şi în spatele cărora e o muncă intensă de cercetare. Un cercetător care are un prinos de simţire şi de spirit, îl dăruieşte celorlalţi cu aceeaşi generozitate cu care l‑a primit. Noi avem certificare ISO 9001, asta înseamnă că lucrăm la anumite standarde, cel mai înalt standard care arată că operăm atât în ţară, cât şi în spaţiul european respectând reguli importante.

Cum de v‑aţi îndreptat spre leacurile din plante?

Cred că a fost o tradiţie în familia mea. Când eram copii, părinţii ne tratau natural, durerile de gât erau tratate cu comprese, prin frecări cu sare şi gargară cu apă cu sare. De atunci am descoperit că nu există produs cu efect antiinflamator mai bun ca sarea. Bineînţeles, dacă este aplicată extern, sub formă de gargară sau compresă. Alte leacuri populare le ştiam de mică, de exemplu înţelesesem că lemnul dulce este cortizonul natural al organismului şi corticoterapia nu este benefică. Ştiam că sunătoarea consolează, că păducelul este laptele bătrânilor, dar poate fi folosit şi pentru un psihic de fier, ştiam că cimbrul este antibioticul săracului, păpădia este salata bătrânilor şi a ficatului îngreunat şi aşa putem continua cu fiecare plantă care are proprietăţi binefăcătoare. De aici au plecat primele idei, primele brevete de invenţie care m‑au făcut să creez acest stabiliment de terapie naturală. Firma pe care am creat‑o este o fabrică cu patru secţii de producţie în care am valorificat atât inteligenţa poporului nostru, cât şi munca mea de cercetare.

Când şi cum înveţi să preţuieşti alimentele? Doar atunci când eşti bolnav?

A preţui o alimentaţie sănătoasă pleacă de la principii nutriţionale de bază. Niciodată nu am fost de acord cu liste lungi de mâncăruri admise şi interzise. Alimentaţia nu trebuie să fie un stres, trebuie să declanşeze şi secreţia psihică a digestiei, adică la vederea unui aliment trebuie, practic, să simţi în gură plăcerea de a‑l savura. Atunci beneficiezi de substanţele biologice active ale alimentului. Alimentul trebuie să ne fie medicament, iar dacă ştim nişte principii nutriţionale, putem să gătim sănătos. Trebuie să ştim că există alimente acide şi alcaline. Corpul nostru este alcalin, deci el cere de la noi doi litri de lichide pe zi pentru a fi sănătos şi mai vrea de la noi ca trei sferturi din alimente să fie alcaline, adică să fie legume, fructe şi numai un sfert să fie acide. Atunci avem un echilibru perfect. O condiţie a sănătăţii este raportul alcalin/acid, dar asta nu înseamnă că sunt entităţi separate. Acid şi alcalin nu pot exista unul fără celălalt, ei sunt ca doi parteneri de dans, creează mişcarea, creează scurgerea de electroni care este viaţa. E bine să fim atenţi la ce punem în farfurie. Grăsimile, proteinele animale reprezentate de ouă, lactate, carne, fructele oleaginoase, cerealele sunt acide şi atunci ne stabilim proporţia ideală în funcţie de principiile nutriţionale de bază, dar şi de farfuria noastră de fiecare zi.

Insistaţi foarte mult pe alimentaţia de post, chiar şi pentru persoanele sănătoase.

Un mod de viaţă sănătos începe cu un colon sănătos. Noi zicem că boala începe în stomac, iar moartea în colon. Flora intestinală a intestinului gros conţine 70‑80% din celulele imuno‑competente, deci acolo este imunitatea organismului, acolo are loc sinteza vitaminelor B, K. Deci, de ce să ne alimentăm cu vitamine sintetice când putem să ne însănătoşim flora intestinală făcând o clismă, care are rol nu numai de evacuare, ceaiurile cu care se fac aceste clisme însănătoşesc flora intestinală, îndepărtează placa mucoidă, acidă, iar organismul nostru poate beneficia de vitaminizare şi poate lupta împotriva anemiei. Câţi oameni anemici nu iau vitamine sintetice şi, în fond, aceste vitamine puteau fi prelucrate chiar de organismul lor? Vitaminele B sunt esenţiale pentru funcţia sistemului nervos. Multe persoane suferă de afecţiuni neurologice fără să ştie că se pot ajuta simplu, fără medicamente, dând corpului şansa de a participa la propria însănătoşire. Sănătatea este un pisc la care ajungi nu numai prin consumul de medicamente, fiecare individ trebuie să participe la propria însănătoşire. Asta se face printr‑o igienă riguroasă, cum se spune şi în Biblie, să te cureţi peste tot, şi pe dinăuntru.

Poţi fi, practic, propriul tău medic?

Noi zicem că da! Dacă ne luăm în propriile mâini însănătoşirea, apelăm mult la noi, nu mai aşteptăm ca spitalul sau cineva din afară să ne sfătuiască. Sigur, avem nevoie de un diagnostic, dar odată ce s‑a stabilit acesta, putem studia, putem afla multe despre propria noastră boală şi s‑o tratăm cu alimente. Aşa cum a zis şi Hipocrat: „Alimentele să vă fie medicamente şi nu medicamentele să vă fie alimente.”

Ce este boala?

Boala apare atunci când greşim, pentru că Dumnezeu vrea ca omul să fie sănătos. Dar noi privim atât boala, cât şi sănătatea din alt punct de vedere. Boala apare când există un dezechilibru alcalin, deci depinde de noi când şi cum ne alimentăm. Dacă ne alimentăm cu prea multe alimente acide, ne îmbolnăvim. Acidul coagulează, strânge, în mediul acid se produc tumorile, atunci când sângele este acid. Tot într‑un astfel de mediu se produc trombozele, pe când în mediul alcalin se împrăştie, acesta împiedică agregările şi împiedică formarea tumorilor. Sângele nostru este uşor alcalin, deci suntem alcalini prin construcţie, dar suntem acizi în urma metabolismului. Pe lângă faptul că şi reacţiile metabolice elimină acizi pe care trebuie să‑i anulăm prin alcalinitate, noi mai adăugăm acid în corpul nostru. Consumăm prea multe proteine animale, alimente înşelătoare care nu sunt în fapt alimente – şi aş enumera aici margarinele, produsele de patiserie, brânzeturile prelucrate cu săruri de topire, băuturile carbogazoase, care conţin prea mult acid şi fosfor şi ne topesc oasele.

Strămoşii noştri mâncau slănină, carne şi nu se îmbolnăveau. Cum explicaţi?

Nu sunt împotriva cărnii în totalitate, dar să nu facem abuz de ea. Dacă avem o bucată de carne în farfurie şi salata este de trei ori mai mare ca şi cantitate atunci este în regulă, organismul este în echilibru. Reacţia finală nu mai este acidă, ci este una normală. Oamenii consumau carne, dar eu când eram copil mâncam acasă o dată pe săptămână acest tip de meniu. Mâncau şi slană, dar o combinau cu ceapă, deci aveau nişte obiceiuri bune şi deprinderi sănătoase. Să nu uităm că ceapa fluidifică sângele, transformă colesterolul rău în colesterol bun, ceapa are rol de a scădea colesterolul şi lipidele din sânge. Or, dacă slănina era consumată cu ceapă, toate bune! De multe ori, ceapa era în cantitate de trei ori mai mare decât slănina, îmi aduc aminte din copilărie cum era. Apropo, ştiu oameni care mergeau la coasă cu opt nuci, o felie de pâine de casă şi un cârceag de apă, vreo trei litri, deci beau exact cât are nevoie organismul zilnic. Noi ne îmbolnăvim şi din cauza faptului că nu bem apă. Şi apa contribuie la alcalinizarea corpului nostru prin diminuarea deşeurilor metabolice, sigur că ajutăm corpul să elimine toxinele.

Apariţia atâtor boli nemaiîntâlnite până în zilele noastre cum o explicaţi?

Poluare, greşeli în alimentaţie, reclamele zgomotoase care fără nici un pic de bun simţ fac reclamă alimentelor înşelătoare care nu pot fi numite alimente. Stresul… Hans Selye spune că stresul este la originea tuturor bolilor tocmai pentru faptul că provoacă acidoza sângelui. Toxinele acumulate în organism sunt o cauză a îmbolnăvirii, ele prima dată atacă glandele endocrine şi în primul rând tiroida. O tiroidă bolnavă greu o mai însănătoşim, nu zic că nu se poate, dar cu efort mai mare decât dacă am fi eliminat deşeurile metabolice şi pe cele pe care le introducem prin alimentaţie.

Ce nu vindecă plantele?

Plantele vindecă orice! Plantele au rol în vindecarea trupului, dar pot ajuta şi sufletul. Planta nu este numai un conglomerat de principii active, ea hrăneşte şi structurile noastre subtile energetice şi induce o stare psihică aparte în trupul celui care a ales această cale de însănătoşire – fitoterapia. Nu mai spun că aromele din plante pătrund acolo unde simţurile noastre nu o pot face, pătrund în neuroni, refac legături de mult uitate în neuroni, deci cine consumă ceaiuri nu se îmbolnăveşte de Alzheimer, de Parkinson, de boli neurologice. Plantele induc o stare de calm şi linişte şi dacă eşti liniştit şi calm înseamnă că eşti sănătos. Plantele sunt alcalinizante, ele nu‑ţi permit să stai într‑un mediu acid, căci raportul lor fosfor/calciu dacă e mai mare decât doi devine un mediu alcalinizant. Alimentul care are raportul calciu/fosfor mai mic decât doi e un aliment acidifiant. Aş da exemplul laptelui, despre care mulţi cred că este un aliment sută la sută sănătos. A început să fie un produs controversat tocmai din cauza faptului că are raportul calciu/fosfor mai mic decât 2, adică nu aduce corpului calciul necesar, ci dimpotrivă, seacă organismul de calciu, fosforul predomină şi acidifiază sângele, scoţând calciul din oase. Au apărut tot mai multe studii conform cărora neoplasmul de sân la femei şi cancerul de prostată la bărbaţi ar avea drept cauză tocmai consumul de lapte exagerat în copilărie. Alte studii demonstrează că scleroza multiplă şi diabetul infantil, printre alte cauze, le‑ar avea şi pe acesta, consumul de lapte de vacă la bebeluşi. Sigur că aceste studii sunt controversate, dar dacă stai bine să te gândeşti, vezi că pot avea şi un sâmbure de adevăr.

Fiul dumneavoastră este medic, dar nu acceptă uşor tratamentele fitoterapeutice.

Când înveţi în şcoală vreme de şase ani că numai medicamentele de sinteză aduc sănătatea şi nu există o disciplină măcar în cadrul facultăţii de medicină alternativă, sigur că este greu să accepţi din prima această teorie. Cu o pregătire prealabilă, aşa cum se pregăteşte şi fiul meu acum, cred că va fi un medic complet dacă îmbină medicina alopată cu fitoterapia. Avem nevoie de medicina alopată, medicamentul are rolul lui, dar în bolile cronice, în bolile cauzate de stilul greşit de viaţă, anumite boli neurologice, fitoterapia este regină. Plantele nu pot fi comparate cu nici un medicament de sinteză. Acestea din urmă te pot scoate dintr‑o criză, e adevărat, dar cum putem compara? Jean Valnet, marele fitoterapeut francez, spunea că utilitatea medicamentului de sinteză poate fi asemănată cu activitatea pompierilor care sting un foc, dar după stingere lasă dezastru în urmă. Lasă mizerie, zgură. Plantele fac curăţenie şi elimină această zgură. Nu recomand nimănui să renunţe la tratamentul medicamentos, dacă tratamentul medicamentos este consumat concomitent cu unul fitoterapeutic, bolnavul beneficiază de multe efecte benefice pentru că terapia naturală anulează efectele secundare ale medicamentului. Aş da exemplul unui prieten de‑al nostru care este chirurg oncolog şi care mi‑a spus că în perioada citostaticelor se recomandă consumul a multe lichide, ori un ceai de protecţie, un ceai antitumoral în perioada citostaticelor este benefic.

E posibil să se mai revină la un stil de viaţă sănătos, la natură, aşa cum erau legaţi strămoşii noştri de aceasta?

Cred că da! Cunosc tot mai mulţi tineri care îmi spun că au trecut deja la un mod de viaţă sănătos, citesc, văd câtă dreptate au susţinătorii unui astfel de stil de viaţă. A fost la mine o doctoriţă din Târgovişte care avea un neoplasm mamar şi am întrebat‑o unde crede că a greşit. Mi‑a spus că şi‑a dat seama că nu a băut lichide, a mâncat mai mult alimente solide, nu se impacienta când nu mergea la toaletă câte o zi sau stătea şi câte trei zile constipată, stres cât se poate de mult şi sărea peste mese ori mânca multă carne… Uite aşa a ajuns să se îmbolnăvească şi a recunoscut cu sinceritate. Începuse să citească şi să‑şi educe copilul să ducă o viaţă sănătoasă. Carbonul este un gaz toxic pe care îl eliminăm prin respiraţie şi consumând băuturi carbogazoase tot acest dioxid de carbon îl reintroducem în organism şi îl împovărăm. Tinerii cu care stau de vorbă sunt revoltaţi că nu apare în cărţile de nutriţie ceea ce trebuie să cunoaştem despre alimentaţie, elemente simple care ne ajută să ne menţinem sănătatea. Cauza îmbolnăvirii este şi ignoranţa pentru că ea ne face să ne îndepărtăm de legile divine.

Plantele sunt curate indiferent de gradul de poluare şi de pesticidele care se folosesc în agricultură?

Planta creşte unde vrea ea. Foarte greu se înfiinţează culturi de plante medicinale, cine crede că poate cultiva se înşeală. Planta, dacă nu are un anumit pH al solului, dacă nu are condiţii de umiditate, o anumită structură, nu creşte. Urzica nu poţi s‑o cultivi. Rostopasca tot aşa, creşte acolo unde omul are nevoie de ea. Plantele au tainele lor. Dacă te uiţi pe lângă casele oamenilor, observi că ies acele plante de care oamenii au nevoie. La casa unui bolnav de ficat o să vezi rostopasca pe lângă ziduri, la unul bolnav de inimă o să vezi talpa‑gâştii. Dacă ai nevoie de protecţia inimii, Dumnezeu îţi dă planta de care ai nevoie, să mănânci o frunză, două crudă din talpa‑gâştii zilnic sau să o pui în salată. Este de bun augur. La oamenii mai în vârstă abundă păpădia, la oamenii care au infecţii iese cimbrişorul şi uitaţi cum Dumnezeu are grijă de noi, dar noi trebuie să deschidem ochii şi să ne îndreptăm cu faţa spre adevăr şi lumină pentru că numai aşa vom fi sănătoşi.

Aţi fost bolnavă? Cum v‑aţi tratat?

Ca orice om, am fost şi răcită şi m‑am simţit rău, dar asta pentru că uitam să beau câte lichide trebuie. Muncim prea mult. Răcim când organismul este acidizat, căci răcim atunci când organismul găseşte o supapă de eliminare a toxinelor şi apare guturaiul. Supapa de eliminare este mucoasa nazală în cazul acesta. Guturaiul nu este o boală infecţioasă, este doar o supraîncărcare cu acizi a organismului şi îşi alege ca supapă mucoasa nazală şi numai când aceasta este iritată apare invazia germenilor patogeni. Privim boala şi sănătatea din alt unghi de vedere decât medicina alopată. Mintea sănătoasă face un corp sănătos. Multe boli trebuie eliminate din mintea noastră, să nu fim bolnavi închipuiţi, să fim optimişti, veseli mereu, râsul este terapie doar. Un suflet vesel este un medicament, iar un suflet trist usucă oasele. Pitagora, Platon, Herodot, Hipocrat, Socrate, Newton, Einstein au fost vegetarieni. Oare dacă oamenii aceştia care au lăsat ceva omenirii n‑ar fi ţinut la aceste principii, ar fi putut crea asemenea opere? În fine, şi această problemă este discutabilă. Fiecare este liber să aleagă ce mod de viaţă doreşte, fiecare face ce vrea cu corpul lui. Noi dăm sfaturi şi împărtăşim din experienţa noastră, ne dorim ca toţi oamenii să fie sănătoşi, dar fiecare alege ce pune în farfurie. Cumpără boală sau cumpără sănătate. Mulţi îşi cumpără boala cu bani grei în loc să preţuiască sănătatea. Iau salamuri, sucuri, brânză topită, mă îngrozesc când îi văd, cumpără otravă pe banii munciţi de ei, dar e alegerea fiecăruia.

Cum vă relaxaţi?

Mângâi o pisică şi trebuie să vă spun că cine are o pisică în casă nu face tensiune, ne toarce stresul, arde energiile negative. Un gând simplu este suficient pentru a te echilibra sau dezechilibra, pentru că gândul este forţă, este informaţie, energie canalizată. Contează dacă îţi transmite cineva un gând bun sau unul rău.

Interviu realizat de
Laura Aivăncesei