Revista:

Floarea Patimilor – plantă de leac la toate popoarele lumii

Untitled

Passiflora incarnata este o plantă ale cărei flori foarte nuanţat colorate sunt fascinante. Pe cât de frumoasă, planta de Passiflora este şi tămăduitoare, având proprietăţi deosebite, sedative, anxiolitice, hipotensoare şi antispastice. De la maica Heruvima, stareţa Mânăstirii Adormirea Maicii Domnului din Govora, care are această plantă chiar în cerdacul mânăstirii, am aflat că preparatele din Passiflora sunt la mare preţ pentru persoanele care suferă de insomnie, angoase, tahicardie, fiind adjuvant şi în epilepsie sau Parkinson.

Originară din zonele tropicale, planta cunoscută la noi sub numele de Floarea pasiunii a fost aclimatizată în Banat, Transilvania şi pe alocuri în nordul Olteniei. Planta căţărătoare cu flori deosebit de frumoase este considerată de majoritatea celor care o cultivă în ghivece sau pe lângă verande drept o plantă decorativă. Puţină lume cunoaşte proprietăţile terapeutice ale acesteia şi legătura cu divinitatea. Numele corect al acestei plante este de fapt Floarea Patimilor, forma florii sale amintind de Patimile Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. Datorită nuanţelor, uneori sângerii, pe care le capătă florile incredibil de suave, călugării spanioli au asociat această floare cu sângele care s‑a scurs pe crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul. Pe când planta a început să se răspândească şi în America de Sud, preoţii au aşezat ghivece cu Passiflora pretutindeni în faţa altarelor bisericilor. Acest lucru s‑a întâmplat datorită celor trei tije ale pistilului, pe care l‑au asemănat cuielor bătute în trupul răstignit pe cruce al Mântuitorului. Călugării din Balcani văd în acţiunea liniştitoare şi purificatoare a plantei un ajutor divin pentru toţi cei aflaţi în suferinţă, o adevărată lumină dăruită oamenilor de Iisus Hristos. Indiferent de părerile spirituale împărtăşite în toate colţurile lumii în legătură cu această floare, totul are ca explicaţie legătura cu Patimile Mântuitorului.

Un somnifer care nu are efecte secundare

Încă din secolul al XVII‑lea, călugării din Macedonia au început să folosească frunzele verzi din vârful plantei de Passiflora drept cataplasme pentru vindecarea rănilor, pentru ca în timp să se descopere şi alte proprietăţi vindecătoare ale acestei plante. De‑a lungul vremii, pentru prepararea leacurilor au început să se folosească atât ramurile tinere, cât şi frunzele care le acoperă, obţinându‑se astfel infuzii, tincturi, pulberi şi chiar extract lichid. Indiferent de forma în care se utilizează, Passiflora ajută foarte mult persoanele cu boli neurologice, cardiovasculare, digestive şi respiratorii. Datorită conţinutului de flavonoizi, acid clorogenic, steroli, cumarine, uleiuri volatil şi alcaloizi, planta are o acţiune sedativă intensă, fiind în acelaşi timp anxiolitică, antispastică, anticonvulsivantă şi uşor hipotensivă. Poate fi recomandată ca tratament adjuvant în afecţiuni precum: insomnie, anxietate, depresie, distonie neurovegetativă, iritabilitate, stres, nevralgii, convulsii însoţite de spasme musculare, tulburări gastrointestinale, ischemie şi nevroză cardiacă, angină pectorală, hipertensiune arterială, astm bronşic. Efectele benefice sunt întregite de faptul că această plantă nu are contraindicaţii, fiind una dintre puţinele plante fără efecte secundare.

Tinctura şi pulberile sunt indicate în iritabilitate şi nevralgii

Pentru un somn liniştit se recomandă o cană cu ceai din frunze de Passiflora, cu o jumătate de oră înainte de culcare. Pentru obţinerea acesteia se pun 200 ml de apă clocotită peste o linguriţă de plantă uscată, după care se lasă la infuzat timp de cinci‑şapte minute. Se strecoară apoi şi se adaugă o linguriţă de miere şi o jumătate de linguriţă de scorţişoară. Această infuzie se poate bea oricând, dar seara este garantul unui somn relaxant şi al îndepărtării stresului de peste zi. Fitoterapeuţii recomandă cure de tratament de minimum 30 de zile şi asta pentru că principiile active ale acestei plante acţionează puţin atipic, prin cumul, iar efectele lor terapeutice nu apar imediat, ci în timp. Acesta este şi secretul reuşitei unei astfel de cure, faptul că deşi rezultatele se instalează relativ lent, eficienţa acestui leac se simte pe parcursul mai multor luni de zile. Pentru afecţiunile mai severe, cum ar fi tulburările gastrointestinale, epilepsia sau angina pectorală, este nevoie de administrarea tincturii, a pulberii sau a extractului de Passiflora, la indicaţia şi în doza recomandată de specialist.

Mariana Borloveanu