Revista:

Ceaiuri monahale pentru afecţiuni vasculare

Untitled

La noi, la români, ceaiul este o licoare a anotimpurilor reci, în lumea monahală însă acestea se consumă tot timpul, puterea lor vindecătoare fiind la mare preţuire. Maica Pelaghia, pe care am cunoscut‑o pe Muntele Măslinilor, fiind ucraineancă, aşteaptă întotdeauna pachete cu plante de pe meleagurile natale: „Cel mai mult îmi lipsesc urzicile – mi‑a mărturisit măicuţa –, dar şi afinele, cătina şi floarea de soc.” Ne‑a împărtăşit şi nouă câteva dintre reţetele monahale care tratează de la banalele răceli până la boli ale ochilor sau ale vaselor capilare.

Ceaiul de isop reduce fragilitatea vaselor capilare

Isopul este menţionat până şi în Sfânta Scriptură, aflând despre el în Psalmii lui David. Florile au o aromă proaspătă, înviorătoare, ceea ce a făcut ca monahii să o folosească înainte vreme ca plantă de leac.

Această plantă din grădina Domnului are proprietăţi terapeutice foarte puternice, fiind un leac sigur împotriva hipertensiunii arteriale şi un bun adjuvant în tratarea fragilităţii vaselor capilare. Pentru obţinerea acestui ceai se vor folosi numai frunze şi flori uscate. Într‑o cană cu apă clocotită se va pune o linguriţă cu isop şi se va lăsa la infuzat timp de 8 minute. În situaţia în care, datorită anumitor disfuncţii, reţineţi apa în organism, tratamentul cu infuzie de isop va favoriza eliminarea acesteia, purificând ficatul. Tratamentul durează minimum 14 zile şi se poate repeta la intervale de o lună. Se recomandă consumarea a două căni cu ceai pe zi, ceea ce va ajuta la eliminarea apei şi a toxinelor din organism. Acest leac este eficient şi în tratarea afecţiunilor respiratorii, fiind bronhodilatator, antiastmatic, antispastic, antiviral, tonic respirator şi digestiv, dar şi stomahic, carminativ şi vasodilatator.

Citiți continuarea în numărul 7 al revistei Leacuri & Rețete Mănăstirești.

Mariana Borloveanu