Revista:

Leacuri mânăstireşti antireumatice

Untitled

Durerile reumatice sunt considerate cele mai chinuitoare dintre dureri şi asta pentru că durata lor este uneori nedeterminată, având în vedere cronicizarea bolii. Părintele Antonie de la Mânăstirea Turnu ştie foarte multe leacuri, pe care le‑a aflat de la pustnicii locului. De la sfinţia sa am înţeles că fiecare plantă îşi are misterele ei nescrise, pe care trebuie să le aflăm într‑o bună zi. Pentru dureri reumatice am aflat câteva plante de leac, urmând ca în curând să‑mi destăinuie şi câteva taine ale plantelor care ajută la circulaţia periferică. Ardeiul iute, drăgaica, arnica şi mesteacănul sunt doar câteva componente ale cremelor antireumatice pe care călugării le cunosc.

Capsaicina calmează durerile reumatice

Printre unguentele folosite pentru calmarea durerilor generate de bolile reumatismale sunt şi cele care au la bază ardeiul iute. Deşi există în jur de 20 de substanţe terapeutic active în ardeii iuţi, fără îndoială că cea mai importantă dintre acestea este capsaicina, care dă şi gustul picant‑arzător al ardeilor. Aceasta duce la reglarea reacţiilor sistemului imunitar, interacţionând cu substanţele care determină inflamaţia articulaţiilor sau apariţia proceselor degenerative.

O combinaţie utilizată în toate timpurile şi în toate mediile este aceea dintre ardeiul iute şi camfor. Aceste două ingrediente se potenţează şi se corectează reciproc, având puternice efecte antireumatice, antinevralgice şi de stimulare a circulaţiei sangvine. Procedeul de obţinere al acestui unguent este unul foarte simplu: se lasă la uscat ardeiul iute până când acesta devine casant, după care se îndepărtează cotoarele şi se macină cu ajutorul unei râşniţe. Se amestecă o lingură de pulbere de ardei iute cu 30 ml de camfor, o lingură de ceară de albine şi două linguri de ulei de măsline. Amestecul se omogenizează prin încălzire şi se păstrează în locuri răcoroase. Se aplică pe locurile dureroase până la pătrunderea completă în piele (nu se apasă în timpul masării). Este recomandat în discopatia lombară, gonartroză şi nevralgia sciatică.

Alifie pentru spondiloză cervicală

Mesteacănul este unul dintre puţinii arbori care vin în ajutorul tratamentelor naturiste în toată perioada de vegetaţie. În ameliorarea durerilor cervicale, unguentul din frunze şi muguri de mesteacăn este de mare folos. Printre multe alte efecte benefice, frunzele mesteacănului sunt antireumatice şi antiinflamatoare, iar mugurii au proprietăţi antibiotice, această combinaţie regăsindu‑se într‑un unguent preparat adesea în mânăstiri. Pentru obţinerea alifiei de mesteacăn se foloseşte de preferinţă un vas de lut sau, în cel mai rău caz, de porţelan. Ideal este ca la prepararea unguentului să se folosească muguri tineri şi frunze verzi, proaspete. La o mână de frunze şi una de muguri de mesteacăn se adaugă 100 g de unt de casă fără sare. Se pun în straturi subţiri în vasul de lut sau de porţelan, aşezându‑se un rând de frunze, unul de unt, unul de muguri, din nou unul de unt şi tot aşa până când se epuizează cantităţile propuse. Vasul este apoi închis ermetic şi lăsat timp de 24 de ore într‑un loc mai cald. După aceea se strecoară totul printr‑o sită deasă, se adaugă o linguriţă de pudră de camfor şi se amestecă bine până la dizolvarea completă a pudrei. Acest unguent calmează majoritatea durerilor reumatice, având un efect deosebit în cazul spondilozei cervicale. Se aplică pe suprafaţa dureroasă numai seara, până la dispariţia durerii. e poate relua la nevoie. Unguentul se păstrează la rece 8‑10 luni de zile.

Unguent antiartritic cu muştar şi camfor

La fel ca toate celelalte afecţiuni reumatismale, şi artrita este o boală foarte chinuitoare care duce la umflături pe cât de inestetice, pe atât de dureroase şi chinuitoare. Prioritar este ca boala să fie descoperită într‑o fază incipientă, pentru a putea fi tratată corespunzător. Pentru a nu se ajunge la tratamentele medicamentoase de durată, tratamentul antiartritic naturist este unul la îndemâna oricui. Pentru obţinerea unui unguent antiartritic se amestecă 40 g de pulbere de camfor cu 50 g de plantă de muştar uscat, dat prin râşniţă. Se lasă deoparte timp de 10 minute, timp în care se bate bine albuşul de la 3 ouă, peste care se toarnă 10 ml de alcool pur. Se pun apoi toate ingredientele într‑un bol şi se amestecă până la dizolvarea completă a camforului. Se va obţine un unguent de consistenţa unei smântâni, care se aplică pe zonele afectate de artrită într‑un strat foarte subţire şi se lasă pe piele timp de 10‑15 minute. Se şterge apoi cu o cârpă înmuiată în apă caldă şi se stă la căldură cel puţin două ore. Unguentul se poate aplica de trei ori pe zi, dar se foloseşte tot preparatul pe parcursul unei singure zile, astfel încât în fiecare zi va trebui făcută alifie proaspătă. Acest remediu se poate utiliza atât timp cât este nevoie.

Ciocurile de pe coloană şi unguentul cu drăgaică

Odată cu răcirea vremii, afecţiunile spatelui devin din ce în ce mai acute. Fie că este afectată zona lombară, dorsală sau cervicală, durerile devin uneori insuportabile. Pentru a le ţine sub control, trebuie să fim pregătiţi încă din timpul verii, atunci când e bine să punem la uscat cât mai multe soiuri de plante de leac. Drăgaica sau sânziana este una dintre acestea, despre unguentul de sânziene spunându‑se că macină tot ceea ce doare mai rău de‑a lungul coloanei vertebrale. De la drăgaica uscată se ia atât floarea, cât şi frunza şi tulpinile, cam 20 g de plantă, care se mărunţeşte cu ajutorul unui cuţitaş şi peste care se toarnă 30 ml de spirt medicinal. Se ţine amestecul la macerat timp de 10‑12 ore într‑un borcan închis ermetic, apoi se adaugă 200 ml de ulei de măsline extravirgin. Se agită bine borcanul şi se fierbe la bain‑marie timp de 2 ore, apoi se acoperă cu un prosop mai gros până la răcirea completă. Pe parcursul a 48 de ore, amestecul se agită din nou, la intervale de 4‑5 ore, după care se strecoară printr‑un tifon şi se pune la fiert cu 80 g de ceară de albine, până la topirea completă a acesteia. Se ia de pe foc şi se amestecă din când în când, până la răcirea compoziţiei. Cu unguentul obţinut se masează toată coloana, dar mai ales zonele cu ciocuri. Se foloseşte o singură dată pe zi, seara înainte de culcare, şi este bine ca tratamentul să nu dureze mai mult de două săptămâni. Se poate relua după două luni şi, păstrat la rece, se poate folosi timp de un an de zile. Acest unguent nu trebuie să ne lipsească din casă.

Mariana Borloveanu