Revista:

Reţete de produse lactate specifice Mănăstirii Putna

Untitled

Între zidurile mânăstirii Putna zăreşti priviri înţelepte, ca de bătrâni, deşi cei mai mulţi dintre monahi sunt tineri, dar toţi au studii superioare, doctorate chiar, susţinute în ţară sau în străinătate. În acest loc nu te simţi străin, ci devii de‑al casei in câteva ore după ce ai poposit pe aceste meleaguri bucovinene. Te familiarizezi cu rânduiala slujbelor, a rucodeliilor şi cu istoria lumii de la Putna ca şi cum simpla trecere pe aleile mânăstirii sau doar popasul în interiorul bisericii, lângă mormântul lui Ştefan şi lângă icoana Maicii Domnului, ar aşeza întru înţelegere cunoştinţele despre voievod, patria sa pământească şi cea cerească. Vizitarea mânăstirii – fie că‑i iarnă, fie că‑i vară – e un prilej de bucurie, însuşi drumul până în Bucovina fiind o adevărată terapie din orice parte a ţării ai porni.

… Există o teorie provenită din Asia cum că laptele nu ar fi recomandat omului, nefiindu‑i benefic. Anumite studiile arată că chinezii nu dezvoltă cancere şi sunt sănătoşi până la adânci bătrâneţi întrucât nu consumă lactate. Sunt curioasă ce crede despre această teorie părintele priceput într‑ale brânzeturilor, însă dumnealui nu pare să fi auzit de asemenea studiu şi mai ales nu pare să fie afectat de relevanţa lui. „Se ştie că ocupaţia de bază a poporului nostru, de‑a lungul timpului, pe lângă agricultură, a fost creşterea animalelor şi în special obţinerea caşului, deosebit de apreciat în multe părţi ale Europei, încă de pe timpul Imperiului Roman. Există mărturii în cronici medievale care îi menţionează pe strămoşii noştri ca păstori ai romanilor. Produsele lactate au constituit baza alimentaţiei românilor din cele mai vechi timpuri şi cât de sănătoasă a fost se poate înţelege din vigoarea cu care şi‑au apărat credinţa şi neamul. În cadrul vieţii monahale, datorită rigorilor vieţii ascetice, s‑a preferat o alimentaţie preponderent vegetariană, însă în afara postului, când este îngăduită mâncarea de frupt, brânzeturile constituiau un aliment de bază. Unele mânăstiri deţineau chiar turme de oi.”

În general, vizitatorii care gustă din bucatele pregătite la mânăstire spun că mâncarea de aici este mai gustoasă, deşi este mai simplu preparată decât cea de la restaurant, de exemplu. Binecuvântările din cadrul vieţii monahale, precum şi rugăciunile compensează anumite neajunsuri ale alimentelor secolului în care trăim, scoase în evidenţă de nutriţionişti în ultimul timp.

„Este îndeobşte cunoscut de către creştinii ortodocşi că harul dumnezeiesc are putere sfinţitoare – continuă părintele muzicolog –, de pildă, la slujba de sfinţire a apei, una din cele Şapte Sfinte Taine ale Bisericii, prin mijlocirea Harului Sfântului Duh invocat de preot, apa devine agheasmă, păstrându‑şi prospeţimea oricât de mult timp. Acesta este unul din miracolele autentice ale Ortodoxiei noastre, care poate fi observat de oricine, oricând. Tot astfel, harul dumnezeiesc, pe care îl cerem de la Dumnezeu în toate Sfintele Slujbe ale Bisericii, precum şi în rugăciunea particulară, are putere de a sfinţi şi hrana noastră şi de a o face mai gustoasă şi mai sănătoasă.”

Pagini realizate de Laura Aivăncesei

Citiți articolul integral și rețetele în numărul 8 al revistei Leacuri & Rețete Mănăstirești.