Revista:

Seva de mesteacăn ne scapă de oboseala cronică

Untitled

Nu putem lăsa primăvara să treacă fără a ne face provizii de sevă de mesteacăn. Nordicii văd în mesteacăn un mesager al luminii şi al sănătăţii, iar ruşii îl consideră copac naţional, atât de mult îl preţuiesc. Frumuseţea lui este într-adevăr fascinantă, mai ales în luna aprilie, atunci când printre trunchiurile albe şi zvelte, care vestesc lumina unei noi primăveri, mugurii de mesteacăn îndeamnă la o permanentă stare de bine. În toată Europa, mesteacănul este venerat din timpuri străvechi pentru pacea pe care o induce oamenilor, dar şi pentru vindecarea unor afecţiuni precum epuizare nervoasă, artrită, litiază renală, formaţiuni tumorale, cistită, psoriazis, fiind chiar un adjuvant în tratamente împotriva virusului HIV . Pustnicele din Munţii Builei numesc această licoare tămăduitoare „lacrimile” sau „laptele” mesteacănului.

Apa miraculoasă din trunchiul de mesteacăn

Chiar şi în cele mai obositoare şi astenice stări ale organismului, abia desprins de sedentarismul iernii, un păhăruţ cu sevă de mesteacăn îţi dă energia şi starea de bine la care nici măcar nu mai visai. Seva mesteacănului are nebănuite proprietăţi vindecătoare, fiind un depozit viu de vitamine, minerale (calciu, fosfor, cupru, magneziu, zinc, sodiu, fier), acizi organici, uleiuri esenţiale, substanţe biologic active şi, nu în ultimul rând, glucoză şi fructoză. Pe lângă efectul tonic şi revigorant, o cură cu sevă proaspătă creşte rezistenţa organismului la răceli şi alergii, purificând sângele şi stimulând metabolismul. Cea mai sigură sevă este cea pe care o putem colecta personal, cu condiţia ca acest lucru să se întâmple la început de aprilie, pentru că atunci mesteacănul revine la viaţă, iar seva începe să se înalţe spre ramurile tinere. La aproximativ un metru de la sol, se face o crestătură în scoarţa copacului, de preferat în formă de V. Imediat după aceea, în jurul trunchiului se leagă o sfoară ce trebuie neapărat să treacă prin acea crestătură şi care se prelungeşte într-un vas legat de trunchiul copacului. Astfel seva se va prelinge în vasul respectiv, fiind colectată cât mai repede cu putinţă pentru a-şi păstra proprietăţile curative. Imediat ce se încheie acest proces, întreaga cantitate de sevă se strecoară printr-un tifon într-un vas de sticlă de culoare închisă. Se dezleagă apoi sfoara, iar crestătura făcută în trunchi se acoperă cu ceară sau răşină, pentru ca astfel mesteacănul să fie ferit de anumite afecţiuni contactate prin acea tăietură sau chiar de uscare. O metodă mai nouă de colectare este cea prin intermediul unui tub de scurgere montat în trunchiul copacului. Seva colectată în sticlă se păstrează la frigider, iar tratamentul durează atât cât este nevoie, în funcţie de gravitatea bolii.

Mariana BORLOVEANU

Citiți continuarea în numărul 9 al revistei Leacuri & Rețete Mănăstirești.